327 matches
-
inoportune iar zburătorii amenințau cu greva și se ridicau în stoluri până-n cupolă... Secretarul de partid încerca să intervină, răco-rindu-i cu jetul florii de la butonieră, omul-orchestră se-ncăiera cu scuipătorul de foc, se rostogoleau în nisip într-un vacarm de muzicuțe, tromboane, acordeoane, cinele și piculine, într-o pălălaie de flăcări, până ce deodată ofițerul de securitate sărea-n picioare și striga: "La ordine, tovarăși, la ordine!", arătând spre toate punctele cardinale temuta legitimație. Abia atunci își reluau toți locurile pe scaune
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cu Urătura cu felinar la festivalul folcloric de la Sighetu Marmației și Durău, în cadrul schimbului intercultural; la festivalul Colinda țării pentru minerii Văii Jiului de la Petroșani; la Iași, cu ocazia unor emisiuni televizate; în cadrul festivalului național Cântarea României. Formația de muzicuțe alcătuită din 20 de membri și dirijată de profesorul Constantin Sava, apoi de Petrică Mangu și Petruță Ciolac, a fost aplaudată ani la rând de spectatorii heceni și din împrejurimi. În sălile căminului cultural au avut loc spectacole de revistă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Sigur, cartea are și unele neglijențe de redactare : Ar. Romanescu, Ag. Bârsescu, Ef. Momuleanu, Gr. Manolescu; actorul era „bun element de muncă”; „Mercutio, un rol mic”; „ca cel...”; „cel mai genial” ; „director de scenă și regizor” ; „mă acompania cu o muzicuță caracteristică”; „studenților universitari” etc. Să-ncheiem cu o frază din Arghezi : „...Ne dăm seama cîte glorii de scenă ar fi Întunecat doamna Pruteanu, dacă În loc să pîlpîie la Iași, ar fi venit să ardă la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
comunic cu studenți care au chiulit de la seminarii. Dacă baza de la Hewnen se află tot în clădirea Garrison ca și pe vremea când se numea Houston, atunci studentul pedepsit e singur în mijlocul unui amfiteatru gol, plin de terminale pâlpâitoare și muzicuțe electronice, dând fuga de la un computer la altul și colectând datele pentru un plicticos raport săptămânal. - Samore 08023 de pe Friendship 55 către bază, sunt în sectorul 459HTT3131, vă trimit coordonatele. Nimic neobișnuit de raportat. De ce m-ați trezit? — Operatorul păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în toiul nopții - mătușă-mea era plecată în vacanță în Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore în șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o bucățică de zahăr cubic, simțind acut lipsa a ceva nedefinit. Iubirea Pe la sfârșitul lui martie am început să colind barurile din București în căutarea lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din picioare, din trunchi, din piept, din cap, din toate segmentele corpului său ca un gumilastic. Cânta și alerga, alerga și cânta, vorbea cu publicul într-o delicioasă românească, făcea glume pe seama colegilor, arunca în populație cu apă, cânta la muzicuță, compunea dedicații. La un moment dat, din marea scenă s-a desprins una mai mică, mobilă, care i-a adus pe cei patru muschetari până în mijlocul stadionului. Acolo au și rămas până aproape de sfârșit, când s-au reîntors în fortăreața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
se desfășoară pe acorduri de operă. Un bonus neașteptat pentru cei adunați la Jethro Tull. Living in the Past Ian și ai săi au început show-ul la zece minute după ora 21. Emoțiile curg în valuri. Anderson cântă la muzicuță în deschidere. „A, încă mai sunteți aici?“, glumește cu publicul, „Atunci să vă cânt ceva nou. Este din... 1976!“. Pe Living in the Past, publicul îi e deja la picioare. Celebrul său dans într-un picior smulge țipete. Flautul sună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
chiar și sub ploaie. Pentru că știu și versurile, sunt răsplătiți: ploaia se oprește după vreo trei melodii. Bucuria e fără margini. „Totul e Jethro-Tull-izat!“ Flautul fermecat al lui Anderson e uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuță. Când suflă în flaut, Anderson icnește, oftează, se strâmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din ’71, într-o nouă versiune, cu flaut și un nou aranjament, devine de nerecunoscut. Și Mozart se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Anderson și chitaristul Martin Barre. Anul 2007 i-a găsit pe cei de la Jethro Tull în studio, lucrând la un nou album și pregătindu-se pentru concerte. În prezent, componența trupei este următoarea: Ian Anderson - voce, flaut, chitară acustică, mandolină, muzicuță, bamboo flute, Martin Barre - chitară, John O’Hara - clape, David Goodier - bas, James Duncan - tobe și Doane Perry - tobe. » EXCLUSIV SDC - Nu ratați în următorul număr al revistei noastre un interviu acordat în exclusivitate de Ian Anderson, precum și detalii din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
miros a pipi de pisică, ha, ha, ha... Și o zbughi ca din pușcă, Bobby era gata să se ia după el, dar Îi stătea În drum fiul electricianului mestecînd chewing-gum, plescăind din buze și legănîndu-și un picior În ritmul muzicuței lui rablagite. Bobby hotărî Încă o dată să cheltuiască cu Sonia banii din pușculița lui Julius, se Întoarse și intră tot pe unde ieșise, gîndindu-se că pe băiatul electricianului Îl bătea cînd voia și unde voia. „Și pe ăștia“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ne ducem să vedem filmele rusești care erau proiectate dimineața Într-un cineclub comunist. Doar doi băieți din clasă ne-am dus să le vedem, eu și cu colegul meu de bancă, Jean-Claude Boissel, care cînta Boleroul lui Ravel la muzicuță. Mă trezeam duminica Înaintea tuturor pentru a mă duce la liturghia de la ora opt, mă Întorceam să-mi las acasă cartea de rugăciuni și o porneam din nou ca să mă duc să văd un film făcut de Donskoi sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un francez numit Chamisso, însă românii au probleme să accepte în limba lor un intrus cu numele de Schenk... În copilărie, pe când scriam naivele mele poezioare, voiam să fiu componist. Din păcate nu știam să cânt decât din flaut și muzicuță, iar notele nu știu să le citesc bine până astăzi. Totuși am trei compoziții, trei marșuri pe textele mele dintre care unul s-a cântat și de către corul armatei. Dacă aș fi fost componist, aș fi vrut să compun "Moldova
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tancuri cum își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se simte căldura soarelui. Așteptare somnoroasă. Cineva, nu mai bătrân decât mine, cântă la muzicuță. Un infanterist face spumă, se bărbierește. Și atunci, din senin - sau poate că amuțirea păsărilor a fost un avertisment destul de asurzitor? -, vine peste noi orga lui Stalin. Ne rămâne prea puțin timp ca să înțelegem de ce i se zice așa. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost de găsit, de asemenea, și bucăți de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca spuma de ras... Printre cadavre se târau supraviețuitori - sau stăteau încremeniți ca și mine. Unii urlau, deși nu erau răniți. Cineva scâncea ca un copil mic. Eu am rămas locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nostru? Păi, ciocolata, țigările, păhărelul de coniac să ciocnim! Heil, Führer-ul meu!“. Acum, cineva încearcă să spună un banc, se încurcă. Râsete molipsitoare. Încep alte bancuri. O imagine pașnică, în secțiune. Nu mai lipsește decât unul care să cânte la muzicuță. „Cum se numește regiunea asta?“ „Lausitz!“ Acum, unul care se pricepe: „Aici sunt cărbuni cu nemiluita...“ În primăvara lui 1990 m-am dus, din mai multe motive, să văd câteva sate și orășele între Cottbus și Spremberg. Lacome de prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
studia Biblia. Chiar și o introducere în budism a trezit un interes considerabil. Și, deoarece o multitudine de instrumente muzicale mai mici supraviețuiseră retragerilor bogate în pierderi din ultimii ani de război, zi de zi se reunea o orchestră de muzicuțe, repeta cu sârg în aer liber și apărea în fața publicului, chiar și în prezența unor ofițeri americani și a unor jurnaliști veniți de peste ocean. Internaționala tuturor soldaților, Lili Marleen, șlagăre foarte populare, dar și piese de concert precum Plimbare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Împreună cu un alt ortac - ca și mine, băiat la cuple - a trebuit să fac pe martorul, fiindcă în sat nu s-a găsit nimeni pentru așa ceva. Născut în Kattowitz, mirele vorbea germana cu accent polonez specifică zonei, cânta avântat la muzicuță și ne-a învățat un cântec cu multe strofe, din care mi-au rămas numai rime izolate ca asta: „Un purice dacă-l ciupește, Antek cu bâta îl lovește“. S-a chefuit zgomotos, în patru, în bucătăria-sufragerie a văduvei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
constituiau pentru el neașteptate motive de amuzament, dacă nu chiar de Încântare. Scrâșnetul dinților ei În timpul somnului Noimann nu-l compara cu zgomotul pe care-l scoate un polizor sau un fierăstrău atunci când atinge o esență tare, ci cu o muzicuță, cât despre amanții cu părul răvășit, ce tremurau de frică prin unghere, pe aceștia Noimann Îi ignora cu totul ori se prefăcea că În locul lor vede niște halate, pijamale, papuci de casă, ciorapi, chiloți, cravate sau costume. Uneori pijamalele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prietenul Courvoisier ar fi clepsidră, auzi, clepsidră! Așa că domnul Dominic uitase să răspundă întrebării, are el jocul lui, să-l facă pe domn’ doctor să spună întâi ce are de spus și-apoi să-și dea și el drumul la muzicuță. — Ce naiba, Tolea, doar nu așa ne-a fost vorba... Doar nu e vin. Degeaba îi spun tontului să nu dea decât vin. Nu știu cum, dar mereu când vii tu, încurcă sticlele. Că doar Vasile o fi făcut-o de capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
practică, suflețel, spune drept, ți-au luat până la urmă dreptul de practică? S-or fi lămurit, până la urmă, nu se poate altfel, mirosea escrocheria de la o poștă! Binefăcătoare, știu, știu, binefăcătoare ca toate escrocheriile, păi, cum. Da’ ți-au luat muzicuța, recunoaște, și aparatul de ascultat sughițurile și tratatele cu hocus-pocus hipnoză harakiri. Te-au eliberat, recunoaște. Uite, sunt aici de-o oră. Telefonul n-a sunat, deloc n-a sunat. Și sunt de o oră aici, mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu dexteritate muzicuța În gură, scoțând niște sunete care atunci mi se păruseră muzică pură. O femeie cu un neg mare ca o măslină , pe bărbie, a smuls-o pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu dexteritate muzicuța În gură, scoțând niște sunete care atunci mi se păruseră muzică pură. O femeie cu un neg mare ca o măslină , pe bărbie, a smuls-o pur și simplu din reveria cânecului, târând-o după ea În casă...,, ,,Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge de un praf imaginar și, după ce se convinge că totul e În ordine, Îl pune cu grijă la loc. În șandramaua lui, Ben cântă la muzicuță o melodie sincopată, semn că se află Într-o stare sufletească bună. După ce femeia cu căciulă verde a dispărut din viața lui, bându-i toate rămășițele de spirt de prin sticle, de ceva vreme nu mai e singur: o văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tu ai talentul de-a le spune ca nimeni altul. Ele au mai adăugat niște ani peste anii trăiți Înainte de-a te Întâlni. Până și numele pe care mi l-ai dat a căpătat un rost... Ben cântă la muzicuță, un fragment dintr-o operetă celebră. Semn că e bine dispus. De când nu mai e singur, nici cârjele nu i se mai par atât de grele. Vine foarte rar În coșmelia lor, pentru că e fericit cu femeia asta tăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]