614 matches
-
provocate de zgomot. OCTAVIAN Nica Dezvoltarea l Microregională La Primăria municipiului Lugoj a avut loc adunarea generală a membrilor fondatori ai Asociației de Dezvoltare Microregională Timiș-Est din care fac parte următoarele localități: Lugoj, Balinț, Bara, Bârna, Criciova, Darova, Găvojdia, Ghizela, Nădrag, Secaș, Știuca, Topolovățu Mare, Victor Vlad Delamarina, Buziaș, Racovița, Nițchidorf, Făget, Bethausen, Curtea, Dumbrava, Margina, Mănăștiur, Pietroasa, Tomești, Traian Vuia, Recaș. Asociația își propune să contribuie la dezvoltarea microregiunii Timiș-Est, accesând fonduri europene de preaderare și fondurile structurale ce vor
Agenda2005-24-05-general4 () [Corola-journal/Journalistic/283801_a_285130]
-
o anexă (stațiune montă), sediul Poliției; satul Breștea: școala; Rovinița Mare: fostul sediu de primărie, căminul cultural, dispensarul veterinar, școala și grădinița l Dumbrava, sat Răchita - căminul cultural l Foeni, școala, sediul primăriei, dispensarul medical l Mănăștiur - dispensarul medical l Nădrag - școala generală, liceul și sala de sport a liceului l Remetea Mare - școala generală; sat Ianova - școala generală și grădinița l Uivar, sat Ionel - școala, grădinița, căminul cultural, biserica, gara; sat Otelec două imobile de școli, grădinița, căminul cultural și
Agenda2005-25-05-actualitate () [Corola-journal/Journalistic/283819_a_285148]
-
dramă se poate petrece și în lift, dacă ai talent la șrift. O pisică poate fi limpede doar dacă bea cu unul sfinte-te. Un om cu talpă în Marea Albă știe ce este un pântec-vestă. Lasă Gulagul, lasă-mi nădragul. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Era un perete lung / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1419, Anul IV, 19 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ERA UN PERETE LUNG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384616_a_385945]
-
vă instruiască cu privire la noile legi mondiale despre condițiile moderne ce trebuie respectate în creșterea animalelor și a păsărilor, precum și tehnologia de preparare a produselor animaliere la standardele impuse de comunitatea europeană, completă un deputat ale cărui șunci se revărsau peste nădragii de la o firmă renumită din străinătate. - Probabil ați aflat de la radio... - Poate de la radio șanț, râse Leta lui Mandache. - Mă rog, de la orice sursă mass-media, își continuă perorația senatorul. Deci, există viruși foarte periculoși pentru organismul uman, cum ar fi
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
de fân din curtea lui Gheorghe Enea ardeau cu vâlvătaie mare, departe de vreo sursă de foc care ar fi putut provoca incendiul. Urletele de groază ale cizmarului Vasile Papuc (după cum era poreclit de săteni), aflat în curte numai în nădragi, așa cum ieșise pentru nevoi și care venea în goană de la căsuța sa din Dealul Șcheii, în sus de satul Goiceni, au dat alarma printre săteni. Aceștia ieșeau de prin case, care cum erau îmbrăcați, alergând în direcția focului. Vasile Papuc
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
crezi însă, că sunt beteag Am crescut cu pită și chișleag Umăru-mi, mai poartă un desag Glasul mi-e ușor mai....cepeleag Când îmi ies vorbe din esofag Tot timpul sunt pus pe furtișag Și pe mine port doar un nădrag Niciodată eu nu prins-am cheag Mi-a plăcut enorm să fiu pribeag Alergând mereu, precum un pag Timpul însă este, necrofag... Pentru toți și toate, are-un prag Când bătrân mă sprijin în toiag În natură îmi cioplește sarcofag
ATRACȚIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383034_a_384363]
-
crezi însă, că sunt beteag Am crescut cu pită și chișleag Umăru-mi, mai poartă un desag Glasul mi-e ușor mai....cepeleag Când îmi ies vorbe din esofag Tot timpul sunt pus pe furtișag Și pe mine port doar un nădrag Niciodată eu nu prins-am cheag Mi-a plăcut enorm să fiu pribeag Alergând mereu, precum un pag ... Citește mai mult ATRACȚIEautor, Bertoni D AlbertFormele-ți rubensiene, mă atragChiar de pusă ești mereu, doar pe arțagCe să fac, și cum
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
a ales c-un glonț în cap. Dacă stătea în chilia lui, cu gândul la Dumnezeu și nu la preacurvie, n-ar fi murit ca un prost. Romancierul a scăpat ca prin minune, și azi cred că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la lumina sa. — Vezi... faptul e că nu mi se pare oportun să deschidem intrarea spre piață. Mai curând spre În spate, eventual. — De ce? — Nu mi se pare demn ca viitorii noștri ambasadori să dea peste câte vreun mârlan cu nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre piață. Mai curând spre În spate, eventual. — De ce? — Nu mi se pare demn ca viitorii noștri ambasadori să dea peste câte vreun mârlan cu nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din mâini, examinând-o din nou În pripă. — E o latrină! Vreți să puneți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peste câte vreun mârlan cu nădragii descheiați. Dante Îl fixă deconcertat. — Dar pentru ce naiba ar trebui cineva să-și descheie nădragii, Într-un muzeu? — Nu știu despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din mâini, examinând-o din nou În pripă. — E o latrină! Vreți să puneți o latrină În fața Palatului Comunei? exclamă roșind. — Desigur, asta e ideea. Ar fi o sursă grasă de venituri, un impozit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
O lumină intensă se aprinse dintr-o dată pe partea cealaltă, ca și când numeroase torțe s-ar fi apropiat spre a alcătui o singură flacără. Evident, voiau ca spectacolul să fie văzut cum trebuie. De fapt, câțiva dintre Negri Își dăduseră jos nădragii și Își arătau dosul În semn de dispreț. Deodată, În centrul pasajului apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
atunci s-o aud pe Omama povestind Întîmplări cu strigoi: „Și Moșu Circu ieșea noaptea din șopru și se vîra mintenaș În soba mică cu săcurea izinită de sînge ca scoasă din borîndău; avea mustețe negre și ierea numa-n nădragi și se preumbla În patul meu pe dușeg și fulgii de la gîști foșneau...“. Am văzut țigani fericiți. Și ce bine Îmi semăna eroina din film, În furoul ei vechi cu breteaua ruptă, parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult loc pentru tine și isprăvile tale și un aer mai prielnic pentru corupți. Cecco Angiolieri se așeză pe o piatră de la colțul răspântiei, după ce Își potrivise grijuliu ciorapii violeți și Își ridicase vesta așa Încât să i se vadă bine nădragii. - Și ar trebui să știi că legile Florenței interzic hainele nerușinate și lubrice. Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă, nu părea să-și facă griji. Arătă cu mâna spre lumea din jur. - Prietene, că În cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe calea binelui și a căinței. Cât despre nădragii mei, reluă el, Întinzându-și picioarele durdulii și aruncându-le o ocheadă satisfăcută, trebuie să spun că la Florența nimeni nu s-a plâns de ei, la drept vorbind. Dante izbucni În râs. - Dacă ai frecventa aulele noastre de Învățătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la nădragi și urina pe adversarii săi, Înălțând cu jetul un magnific arc triumfal. Dante sări cât colo, blestemând, nemaibăgând În seamă pietrele care continuau să cadă de jur Împrejur. Se aruncase pe brânci spre a căuta frenetic ceva pe jos, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
obișnuite, fără culorile bătătoare la ochi și fără acele despicături și deschizături care, la ceilalți, serveau la expunerea unor părți din trup de regulă ascunse vederii. Vestele lor erau și ele după măsura obișnuită, lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală, abia ascunse de țesătură. Fețele lor nu prezentau nici unul din semnele perversiunii mai mult sau mai puțin vizibile care marcau chipurile celorlalți mușterii. Însă ceva din gesturile lor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai curând decât o Întrebare. - Ar fi trebuit să o fac atunci când am văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o zi cu un bandaj mare la cap, ne minunăm noi, ce-ai pățit, nene, ce să pățesc, zice, m-am dus la doctor să mă caute de prostată. Și? ne minunăm noi iarăși. Și mă pune să-mi dau nădragii jos, mă proptește cu mâinile de perete și, al dracului neom, îmi bagă deștu-n fund, am răcnit, normal, și m-am dat cu capul de perete de l-am spart cât cuprinde. Au fost, cum spuneam, mulți; cu foarte puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la cot! Rimează, nu-i așa? Unul din ei avea pantaloni baggy lăsați pe vine... de i se vedea crevasa dintre munții fesieri. Celalat, purta niște nădragi army style cu vreo patru numere mai largi. Or fi fost de căpătat!? Poate! Dar, hai să nu fiu rău(tăcios)! „E” oameni și ei! Un cuplu al zilelor noastre, niște strănepoți moderni de-a lu' Stan și Bran. De
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
cu ochii de mine, m-au salutat politicos: „Haia!”. Cel cu crevasa era mai măricel de statură. Semăna leit cu Benone Sinulescu... la cap și la fizic. Dar mult mai tinerel! Tuns falusian! Să-mi ierte artistu' comparația! Cel cu nădragii mari, tuns așijderea, tot falusian, era scund și pirpiriu, slăbuț tare... semănând cu statuia foamei. Anorexic 100%, zic eu! Piele și os! Cu toate că părea foarte sănătos! Ei, n-avea el chiar bujorei în obraji, dar în comparație cu tovarășul său, se mișca
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
în fața lor. Păreau două stafii pe fundalul de catran al nopții îngreunate de norii groși, apropiați amenințător de malurile Mureșului. O înjurătură înfundată se pierdu de-a lungul apei cu sclipiri uleioase. -- Ce-ai mă? -- Mi-am agățat cârligu’ de nădragi! -- În față sau în spate? Ai grijă la râmă! Chicotiră, strecurându-se în spatele gardului dărăpănat care delimita terenul îngrășătoriei de bovine. Nu era prima dată când vizitau zona aceea, Cotul Mureșului, în care știau ei că sunt deversate dejecțiile de la
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
pași și înlemni de groază când dădu cu ochii de arătarea imensă. Icni cu disperare și se năpusti înapoi, fără a se mai ridica în picioare. -- Te-ai transformat în câine? -- Nea Fane, jur că mi-a căzut inima în nădragi de spaimă! I-am văzut antenele! Două! Groase și ascuțite! Am pus-o! Camaradul privi spre locul în care arătarea se mișca acum mai zgomotos. -- Dacă ar fi vrut să ne răpească și să ne ducă pe o altă planetă
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
în care se judeca în zilele de astăzi. - Nu, nu de asta este vorba Sebi, ci de ceva cu mult mai grav! -Ce poate fi mai grav de atât? -L-am găsit astăzi la el în cabinet, călare peste secretară, cu nădragii în vine. - Asta-i bună! Cum așa? Ha, ha, ha, începu să râdă bărbatul. Geta îi mai ceru un alt pahar cu apă și după ce bău din el începu să-i povestească lui Sebastian toată tărășenia cu scena horror din
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]