479 matches
-
toate, Buchete și-acum la icoane mai sunt! Cămara cea plină cu multe bucate, Din rafturi mă cheamă prin timpul ... Citește mai mult Bunică Marie, cu poale albite,Și colțul catrinței întors până-n brâu,Cămașă de pânză cu flori râurite,Năframă brodată cu spice de grâu,Tu treci ne-ncetat pe sub streașina noastră,Cu donița plină de lapte-aburind,Eu încă aștept și acum, la fereastră,Să beau din ulcica frumoasă de-argint.Iar prispa cu lutul cel proaspăt mă-mbieSă șed la
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
pe cei căzuți pentru a se asigura că dușmanii sunt morți. În clipa când Gaius făcu acel gest, din rana deschisă începu a curge sânge și apă. Câțiva stropi de sânge îi ajunseră pe pleoape și ștergându-se cu o năframă, Gaius nu-și putu crede ochilor la propriu, deoarece vedea acum foarte bine ca și cum nu ar fi avut nimic. N-avu timp însă de explicații atunci. Iudeii se împinseră spre crucea lui Iisus dorind să sfărâme picioarele și acestuia. Legionarii
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
Gaius însă îl arătă pe Iisus cu mâna întinsă. - Acesta pe care îl vedeți pe cruce m-a vindecat când l-am împuns cu sulița. Sângele lui mi-a picurat în ochi și îndată cum m-am șters cu această năframă, albeața mi-a dispărut, și ceața care mă înconjura s-a risipit. Vă jur fraților că acesta este deci un om sfânt și adevărat este fiul lui Dumnezeu! - Ce tot îndrugi acolo Gaius prietene!? spuse un altul, Dumnezeul iudeilor este
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
o duc încet la buze. Gustul purității sacre mă frământă și tresar... Mai rămâi pe văi și dealuri, bucură-mi vântul hoinar! Însă Vara, ca o doamnă, printre voaluri se destramă Și cu soarele pe umeri zvântă norii c-o năframă. Ploi cu flori de tei dezmiardă strada visurilor noastre, Eu mă pierd pe-un câmp de vise, printre stelele albastre. Peste munți cu plete albe Primăvara mă privește, Ca să-mi amintesc de tine și de-a inimii poveste. În apusul
PRINTRE ANOTIMPURI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371459_a_372788]
-
lunii, tivi-voi Soarele, în golul alb să ardă un obol de foc, și Luna, admirându-și, tăcută, splendoarea, să se atingă de acest noroc. O nuntă de basm, cu Soare și Lună, tivește-mi, o, timpule, pe bolta cerească. Năframa luminii, cu dragoste imună, chipul, de cuceriri, să mi-l păzească. Lilia Manole Referință Bibliografică: ARCADELE TIMPULUI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1826, Anul V, 31 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile
ARCADELE TIMPULUI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375019_a_376348]
-
ce frumoasă ești, Toamna Femeie cu trup de zeița, Cu-obrajii că merele coapte Și brațe de foc, sub altițe. Din flăcări, ai iia, țesuta, Cu flori de argint și arama. Podoabe, din boabe de struguri, Din frunze de vie, năframa. Referință Bibliografica: Și ce frumoasă ești / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SI CE FRUMOASA ESTI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373918_a_375247]
-
acum copiii, ocupați până peste cap să le vină cumva de hac, suflându-și în degete sau înghițindu-le nemestecate de fierbinți ce erau. Bunica îi privea cu dragoste mare din pragul ușii, ascunzându-și emoția și bucuria în colțul năframei. Prin ferestra aburită de fum și timp, bunicul asista încântat la ospățul nepoțeilor ce-i umpleau sufletul și viața de o bucurie nemaitrăită. Sătui și mult mai calmi, cei patru prichindei ieșiră din șopru și năvăliră asupra leagănului de lemn
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
principiului ordinii tipice germane. Cine știe, poate încă mai sunt toți prezenți, doar noi nu-i putem vedea... Ne așezăm în a doua bancă, în spatele locului rezervat coanei preotese, gol și el pentru totdeauna, și ne-nvelim cum putem în năframele negre, rămase de izbeliște de pe urma țărăncilor săsoiace plecate din țară la începutul anilor nouăzeci. Accesorii specifice zilelor de duminică, parte componentă a portului local, broboadele abandonate în grabă își mai dovedesc măcar cu această ocazie utilitatea. Preotul vorbește despre prietenul
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI Năframa dumitale-ți este ninsă De anii ce-au trecut doar cu povară, Dar veșnică și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375509_a_376838]
-
mă strigă-un pui de cuc, Un leagăn scârțâie-n lumină, În praf se scaldă-un guguștiuc. Abia ating cu-al meu picior Cărarea verde spre grădină, Printre gherghine și bujori Se vede-un chip drag în lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul nins și fața blândă, Stă aplecată pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei subțiri... Mă
ACASĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371835_a_373164]
-
sensibilă a acesteia, trăită cu intensitate, transmite emoții cititorului, precum un balsam pe un suflet rănit. Este de remarcat ”scena” duioasă a întâlnirii mamă - fiică, cea din urmă dorind cu ardoare ca mama să-i șteargă cu ”colțul vechi de la năframă” lacrima suferințelor și a dorurilor nemărturisite. În altă poezie, cu tristețe nemărginită, este sugerată prăpastia timpului ce nu poate fi trecută spre mamă, spre brațele ei mângâietoare, la sfârșit de an, când i se promite de către mamă că ”va ninge
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
începu a țâșni cu putere sânge dar și apă. Deși nu era nici un pericol pentru nimeni, mulți dintre cei care priveau scena făcură instinctiv un pas înapoi. Câteva picături de sânge ajunseră pe pleoape centurionului și ștergându-se cu o năframă, Gaius nu-și putu crede ochilor, la propriu, deoarece deschizând ochii, în clipa următoare realiză că vederea sa nu mai era încețoșată și vedea totul foarte clar ca și cum nu avusese nimic, niciodată. N-avu timp însă de explicații. Iudeii se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Gaius însă îl arătă pe Iisus cu mâna întinsă. -Acesta pe care îl vedeți pe cruce m-a vindecat când l-am împuns cu sulița. Sângele lui mi-a picurat în ochi și îndată cum m-am șters cu această năframă, albeața mi-a dispărut, și ceața care îmi acoperea ochii s-a risipit pe loc. Vă jur fraților că acesta este deci un om sfânt și cu adevărat este fiul lui Dumnezeu! - Ce tot îndrugi acolo Gaius prietene!? spuse un
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
trece Și umple paharul doar cu apă rece, Arșița din vară a topit asfaltul Și-a plecat în grabă să vadă Înaltul. Norii trecătorii s-au urcat pe deal, Vântul nu mai are-n pânze arsenal, Stelele se-aprind pe năframa nopții Luna stă de veghe chiar în cerul porții. Strugurii din vie parcă-s priponiți În ciorchini ce cad pe butuci - uimiți, Coșul în hambar stă frumos la pândă, Nu e încă vremea...sita e flămândă. O furnică cară un
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
și nodul care mă ține Să nu văd culoarea de lângă mine... Deschide fereastra în inima mării Să-ngrop în adâncuri leșul uitării, Valuri de soare să-mi scalde veșmântul, Lumina să poarte în brațe cuvântul. Gândul hoinar să-și pună năframă, De viscolul vremii să nu-i fie teamă Pe trepte senine să urce speranța, Ușile toate să-și pună și clanța... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Deschide fereastra / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1632, Anul
DESCHIDE FEREASTRA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372452_a_373781]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pădurea o năframă prinsă în solzi de frunze, de dincolo de falii se bucură de sânge. O clipă de uitare un timp nedefinit, parcă și cursul vremii încet s-a mai oprit. Din frumuseți ivite de sus, din alt mister, se scutură albastrul venit
ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372507_a_373836]
-
de lună-n iarnă, O, umbră vreme albă-n ani, eternă renăscută viață, Cu tulburări limpezi în graiuri, cu nostalgii albe de ceață, Ești cumpănă de stea-n arcuș ce raze-n clipe se aprind, Un scăpătat cu reci fiori, năframe-n flori albe colind. Tu, timpule încet te duci, curtat cu plai de sărbători, Dar nu îți pasă de răceli, petale-n stele curg ninsori, Cuprins de ger în nopți adânci ești ars cu florile de gheața, An vechi dai
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
lumea, un acrobat înfăptuie minunea, de-a rupe funii groase doar pe brațe. Oriunde ai privi e o'ncântare de jonglerii, dresuri și acrobați, o țigăncușă-i strică pe bărbați purtându-și nurii ca o provocare. Femeile se-nchină sub năframă, când focuri se aruncă din gâtlejuri. Admiră cai buieștri în manejuri, ori plâng la un sfârșit de melodramă. Aleargă timpul fără frâu să-l strângă, cât bucurii inundă adunarea. Petrec, dar li-i destulă provocarea și oboseala, trage să-i
CIRCARII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372824_a_374153]
-
în zadar, fulgi sălbatici mă ningi ca o iarnă de jar, tu, mireasă de schit printre ziduri de cruci, așteptări mi-ai albit sub nisip de năluci, vin luceferi să-ți doarmă pe sub fruntea-ți de frunze, mă ascunzi sub năframă să nu-ți pier de pe buze, șoapte-mi dori prin visări când te-mbrac în săruturi, muști din mine mirări pe sub trestii, te scuturi! Zbor de tine-nflorind pe obraji de castani, o durere-amuțind prinsă-n lacrimi de ani, umbra ta
TĂCERI DE MĂTASE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371056_a_372385]
-
prăbușise sub greutatea crucii dar a fost ajutat să se ridice. Într-un loc se întâlnise cu mama sa, cu Maica Domnului, într-alt loc cu Veronica. Se știe din cărțile sfinte că acea Veronica i-a șters fața cu năframa sa, chipul Mântuitorului rămânând imprimat pe ea. Năframa se găsește și acum la Vatican, păstrată pentru posteritate. Se știe din Biblie că la un moment dat, Mântuitorul le-a spus apostolilor să-și spele unii altora picioarele, dar în urma reacției
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
să se ridice. Într-un loc se întâlnise cu mama sa, cu Maica Domnului, într-alt loc cu Veronica. Se știe din cărțile sfinte că acea Veronica i-a șters fața cu năframa sa, chipul Mântuitorului rămânând imprimat pe ea. Năframa se găsește și acum la Vatican, păstrată pentru posteritate. Se știe din Biblie că la un moment dat, Mântuitorul le-a spus apostolilor să-și spele unii altora picioarele, dar în urma reacției acestora, le-a spălat picioarele El însuși. Pildă
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
rămâne mut! Cum poate fi aevea Ce-a căutat o viață Zburănd cu-nfrigurare De peste mări și țări Luceferii ce cată-i Zâmbesc de la fereastră Sau muntele îl râde Formând reflex doi sori? Se-apropie nostalgic Și brusc,se-nseninează Zărind năframă albă În repede-asfințit: “Ce dor mi-a fost crăiasă Ca să te știu asemeni Cum inima-mi nebună De mult te-a zămislit!” Roșind de încântare Sfioasă peste poate Șoptit doar,castelana Răspunse:”Dragul meu!” ... Și-așa sfârși povestea Ce-am
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
Fie Imputate! Despre celelalte cuvinte, Uzate Fizic și moral, Ori deteriorate- Dacă vor fi Casate, În următorul material... SCRIE PÂNĂ ȚI SE VEDE Scrie până ți se vede Îmi spunea sărmana Mamă, Fericit e cel ce-i crede Adevărul din năframă... Pe tăblița cea de piatră, De durere și de Dor, Cu tăciunii stinși pe vatră Eu scriam la umbra lor... Scrie până ți se vede, Ea și-acuma îmi tot spune, Ține-i, Doamne, pururi verde Sfânta preaînțelepciune! Vorba ei
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
să-ți duc pe-a vieții înspinată cale! Când soarele se va ascunde și de durere n-o să-l vezi, să-ți fiu alături, o lumină, și în lumină să mai crezi! Când sete-ți este eu să-ți fiu, năframa buzii arse în pustiu! Să-ți întăresc, în timp, credința în tot ce înseamnă iubire și să câștigi cu biruință a noastră primenire! Referință Bibliografică: Același drum / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04
ACELAŞI DRUM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348954_a_350283]
-
încrederii la care rămân adesea corigentă și pe care nu mi-o pot însuși la nici o școală ci doar... experimentând...evoluând... Și ca să închei într-un ton optimist, după cum îmi este firea, de altfel, o să mă ascund din nou sub năframa iernii, brodată în albul sclipitor de nea și voi merge în mijlocul naturii, ca să construiesc un imens om de zăpadă, alături de fiica mea, care astăzi împliniește 12 ani. Prin ea îmi voi aminti mereu care este sensul existenței mele și că
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]