1,281 matches
-
și au comentat spectacolul din săptămâna precedentă cu Visul unei nopți de iarnă. Din păcate, spiritele, pesemne alarmate de prezenț a stânjenitoare a omului bisericii, au renunțat să mai apară, dându-i prilej părintelui Diniță să facă glume răutăcioase despre năluci, stafii și ingerința lor în viața bărbaților trecuți de prima tinerețe. Domnul Sarafoleanu nu era omul care să cedeze la primul insucces. Doar el știa prin câte nopți trecuse fără să închidă ochii din cauza intruziunii răutăcioase a duhurilor în viața
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
-i umplu viața”. Să-mi fie mie bine, cum ar veni. Adevărata morală - nu însă concepție, ci aplecare sufletească - atenuează instinctul egoist prin impulsul căruia omul „privește și tratează numai propria persoană drept reală, însă pe toate celelalte ca simple năluci”. Așa cred. Morala stoică altfel formulată, de rândul acesta judicios, la Antisthenes, „personaj” al lui Plutarh citat de Schopenhauer: „...trebuie să facem rost ori de minte, ori de funie (pentru a ne spânzura)”. „...fericirea nu poate însemna niciodată mai mult
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
tăcerii deprinse de timpuriu, copilul fiind învățat să nu vorbească în afara casei. Urmarea e sindromul însingurării cu punerea accentului pe încrederea cuvenită numai anumitor oameni, de aici pierderea naivității și maturizarea precoce, la o vîrstă cînd alții se bucură de nălucile basmelor. („Părinții ne spuneau să nu vorbim despre situația noastră, dar la un moment dat știam atît de bine că nu trebuie să vorbim, încît nu se mai punea problema să ni se spună acest lucru”, Alexandra Chiliman-Juvara, p. 195
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
de vișin face mâțanii pe toțI ne clătește în dansa sufletul ni-l afânează și ne deschide ușa la peșteri Floarea de vișin veni și trecu în zigzag prin copaci norocoși ingenua florentină-i grăbita ghicește în palmă Ca o năluca pierii ca amăgirea unei noi pubertăți După ea flacăra șI umbră după ea aceleași chei pentru alte uși După mine din nou `naintea mea după mine să nu mai deschizi la miezul nopții nimănui. O sosie Ea trebuie să vină
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
Eugen Suciu Arta Intonații subtile ale fricii și entuziasmul abstract al unui nod în gît două ipoteci pe o singură respirație Frica Înconjurate de nimic și de spaimă unele cuvinte îmi par lipsite de vitejie frica naște halucinații năluci care mai apoi se încarnează în ființa tăcută a menhirilor cînd simte asta ghionoaia iese din bojdeuca ei și pleacă cu tot satul la subsuoară rămîne o apă care se bea singură Leziuni incompatibile cu viața Totul atîrnă de un
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
să-și fie duhovnic să-și fie pe plac limbajul e mai mult decât un legământ cu diavolul Dimineața la micul dejun Dimineața într-un câmp în paragină aștept iepurele să sară din somn nu va fi altceva decât o nălucă cenușie ce și-a petrecut noaptea lângă o tufă de spini ori sub vrejuri de dovleac și smocuri de iarbă dimineața la micul dejun musculițe frivole cu aripioare schimbându-și culorile ca lentilele de contact se dedau la un dezmăț
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
pe Anton Pann. Noroc că tocmai atunci trecea pe-acolo, pe măgăreața sa înaripată, sfântul Spiridon; unul, intratabil, chestiunea sexuală fiind pentru dânsul de mult rezolvată. Cu degetele sfinte, Spiridon face un semn de cruce, de care fug, pier toate năluce... Combatanții se trezesc ca dintr-un vis. Ca și când n-ar avea nici o putere, Slăbesc din mâini și răsturnații, Să scoală, minunându-se de aceasta, Iar mai vârtos cum pieri nevasta?... Copila adică; obiectul încăierării. Toți cu Gherontie împreună Cunoscură cum
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
o amintire urâtă, din cauza rolului și impactului negativ asupra dezvoltării noastre pe care le-au avut toți comuniștii, fie cei ai fostului Partid Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), fie cei din PCRM. Suntem martorii prăbușirii lor și sper ca si năluca comunismului să dispară odată cu ei. Adevărul este că, din păcate, locul comuniștilor este luat de alte partide, de extremă, precum Partidul Socialiștilor și așa-zisul Partid al Nostru al lui Usatîi, care sunt de sorginte veche, care ne cheamă pe
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi de corali o așteaptă-n zadar ea nu poate ajunge. Visul frumos rămâne-o năluca mareele urca, tot urca..... În împletirea de mister Pe brațul tău ocrotitor direct din vis, încrezătoare, ca să te-ador am poposit ca-ntr-o poveste, ca rază de lumină aerian sfioasa, cu-nvăluiri febrile și-n tandre legănări de cer mistuitor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dintre ei, probabil Mormocea. Fiindcă Țaporea, ca orice element de dreapta, avu un ghinion de adaptare, acela ca să-și frîngă doi canini și trei incisivi, încercînd să prindă în cădere o veveriță grăbită din cauza furtunii, ce-i trecuse ca o nălucă prin dreptul botului și se ascunsese iute într-o scorbură cu vedere centrală proprie." Pe lîngă meșteșugul pe care-l pune în strunirea calabalîcului personajelor lui (mame, bunici, soți, angajați cu veleități de slugoi, păsăret de curte, demoni de casă
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
precum pescarul marea și ochii tăi îmi lănțuie mirarea Că altuia-i vei da poveri să ducă! și tot aștept... De cart eu stau la proră, Năvodul ceții scot din auroră: De n-ai să-mi vii, prefă-mi-te nălucă! într-o scrisoare primită prin poșta electronică de la un cunoscut intelectual roman*, acesta îmi relata o interesantă constatare a domniei sale și surprinderea care a avut-o atunci când, la București, aflânduse la o convorbire de afaceri, a întâlnit un domn din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Iuga apasă clapele feeriei. Are dreptul, are datoria naturală de-a se apăra de absurd, de produsul subiectiv al acestuia care e coșmarul, visînd, fantazînd, plutind în himeră ca-ntr-o epifanie. Realul e adus în situația de-a emite năluci. De-a se idealiza punîndu-și măști utopice: ,cît timp am să te mai văd pămîntule, cu bisericile tale, cu vacile tale domoale plutind pe apele ierburilor ca niște corăbii și plouă pe trenuri, pe canapelele încăpătoare ca genunchii unei negrese
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
în mijlocul amîndurora": "Posedat de furia sa, eroul pare un Aias burlesc, decăzut în mediul anodin, birocratic; de aceea, tot ce spune zeița Athena în privința lui Aias i se potrivește emblematic lui Lefter Popescu: Pe ochii-i rătăciți i-am împînzit năluci" sau "Văzînd cum și-a sărit din minți, eu mai vîrtos/ Mi l-am stîrnit și-n al amintelii laț l-am prins"". Și încă, cu un adaos filologic: "El este "lefter", adică "fără bani"; cuvîntul provine însă din ngr.
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că la fiare. În beznă nopții ne visăm strigoi, ca ne-ospătam din câte-un hoit fierbinte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd vin hoți să-mi rumpă Haina grea de plumbă Cămașa-mi dezbumbă Mîinile-n piepți bagă Inima să-mi tragă Și s-o ducă, ducă-n Rîșnița năucă Să devin nălucă...
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
Taine, sonet). Ion Dodu Bălan (România, prof., dr., critic și istoric literar, folclorist, poet, prozator) este scriitorul pentru care valorile naționale, inclusiv, limba româna, tradițiile, istoria sunt componente extrem de importante în viața omului, astfel timpul fiind descris în modul următor: „Năluci sunt serile de-atunci./ Azi stăm la sobă, lângă prunci./ Spunem povești cu zmei și zâne./ Ne par acele vremi bătrâne...” (Vremea vremuie pe noi...). Iar despre datini Domnia Sa spune: „Trăiam prin munți, cu toți desculți/ Și creșteam oi și
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Articolele Autorului Ascult pierdut pădurea mea de șoapte Un bir nedrept în fiecare noapte Scadența care pururi înfioară, La cap de pod mă străjuie o fiară; Mă bântuie nebun un dor de ducă Și-mi fâlfâie la geam ca o nălucă Să fug din lume ca dintr-un tablou Să fug de toți. Și să mă nasc din nou! Referință Bibliografică: Un dor nebun de evadare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi
UN DOR NEBUN DE EVADARE de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361248_a_362577]
-
putere. Actualii guvernanți ne-au luat totul... Să te întorci mamă și deseară că de mult, să fie vreo douăzeci de ani, n-am mai stat cu cineva la un taifas așa de plăcut. - Rămâi cu bine mătușico! - o încurajă năluca și dispăru. Trecu ziua și sosi seara. Mătușa îl aștepta nerăbdătoare dar treptat-treptat se făcu târziu și tovărășelul nu mai apărea. Începu să plângă deznădăjduită. - Dragă tovărășele, m-ai părăsit și tu sau te-au prins iarăși neiprăviții ăștia și
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
sânge. - Păcătoaso, nici sânge nu mai ai în tine! - se amuză necuratul. - Un vampir moare de foame dacă-i cazi în brațe! - o batjocori un altul. Vrăjitoarea țopăie îngrozită de durere. Din umbra întunericului apare cu chip de craniu o nălucă înfășurată într-o pelerină neagră cu glugă și o coasă pe spinare: Moartea! O parte dintre draci se dau pe margine sfioși, în timp ce alții îi rânjesc ostentativi. Moartea se oprește, își coboară coasa de pe umăr și de sub pelerină scoate o
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RISIPESC NEANTUL... Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Risipesc neantul... În imagini iată, pier ca o nălucă Ce în casa verde clipa își usucă Și mă duc departe mirosind a stele Printre aștrii vitregi construind castele. Risipesc neantul în clepsidra lunii Și privesc în soare nebunia lumii, Arcul de culori îl îmbăt cu marea Și cunun cu
RISIPESC NEANTUL… de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384859_a_386188]
-
nr. 2339 din 27 mai 2017. Am pus dorul iar pe drum, Că de-o vreme e nebun... I-am dat aripi noi să zboare Când speranța e în floare... Timpul s-a grăbit să ducă Ceasul, ca pe o nălucă S-a proptit în drum să stea Să anunțe vreme rea... Am luptat cu mine iar, Clipele-au trecut prin jar ... Citește mai mult Am pus dorul iar pe drum,Că de-o vreme e nebun...I-am dat aripi
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Lacrima iubirii o petrece timpul, Iarna asta sură-mi este anotimpul Ard mocnit în mine doruri și tăceri, Dar vor crește muguri iar în primăveri! Prin nămeți și geruri trec ca o nălucă Mă apucă seara, dorul crunt de ducă, Cerul din ferestră, gândul îl mai știe Uneori mă scriu într-o poezie... Sarea din cuvinte parcă e amară A început curând timpul să mă doară, Gerul a săpat răni adânci în mine
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
case și mult spor . Se-nalță-n aer focuri mari ce luminând noaptea zăluda Adună-n jur sătenii toți să pună duhul rău pe fugă. “Hai la Focul lui Sumedru”sar flăcăii peste jar , “ Unde a furat lupul iedul”și ...nălucile dispar ! Referință Bibliografica: Focul lui Sumedru / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FOCUL LUI SUMEDRU de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/385074_a_386403]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > VIS ALB (POVESTE) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
felul de umbre; s-au desfăcut brusc, din nefericire, legăturile sufletești dintre actorii din filme și spectatori - scenele, sunt încă brăzdate de lumini nestinse și cu atât mai mult platourile televiziunilor. Cinematografe nu mai sunt azi, le-au luat loc nălucile lor, caruselul de mijloace de emisii (DVD-uri, Internet, camere video, telefon mobil...) care redau un conglomerat vulgar, amatorist, buf de imagini devastatoare pentru cultură. Toate sunt mașini de imagini foarte puțin sau deloc profesioniste, iradiante, mai puțin, mai mult
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]