738 matches
-
duc la Moșu’, să văd și eu dacă-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese pentru Mitru înainte
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
sania spre drumul de unde el abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții, și pe cer începuseră
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
mai scunzi, care erau împodobiți cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților verzi și împodobiți erau adunați nămeții care semănau cu niște căpițe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai limpede și Mitru rămăsese înțepenit de tot pe sanie, privind, când în jurul lui, când spre cel care îi spusese prima dată că îl duce acasă. La un moment dat
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
hoinar. Să-ți fie ca o cetină-nverzită Pe care să te ningi odihnitor Și-apoi,cu dorurile contopită Eu te aștept la mine în pridvor. Împodobită-n straie de mătase Odaia-i primenită și e cald, Chiar de-s nămeții mai presus de case Miroase a iubire și a brad. Ne vom iubi o iarnă ca-n poveste Și vei pleca apoi înmugurit Când primăvara îți va da de veste. Dar cât ți-i iarnă, eu ți-s dar menit
DARUL de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362505_a_363834]
-
mi-e rușine Ca pe-o izbăvire astăzi când îl chem, Scriu și se-nfioară sufletul din mine, Doamne, ce durere, Doamne, ce blestem! Ninge cu tăcere peste Munții mei, Fie ca ninsoarea care se pogoară Să-i ascundă urma sub nămeții grei Să nu-l mai găsească nimeni din afară! Rugăciunea plânge-n clopot la Râmeț Și la Alba geme vântul printre furci, Îmi aduc aminte, cu același preț L-a vândut și Iuda pe Iisus atunci... Nicolae Nicoară-Horia 27 Decembrie
GORNICII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362496_a_363825]
-
nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți!” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362503_a_363832]
-
aduc Iubire, Speranță, PuritateVeți ști păstra Magia, trăind cu Demnitate?10.01.2011... VI. ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI - I-AM SCRIS RĂVAȘ LUMINII, de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 483 din 27 aprilie 2012. I-am scris răvaș Luminii Nămeții de zăpadă pământu-au îmbrăcat, Un alb de puritate acoperă cărarea, Le-am dat și trup și suflet să spele un păcat Ascuns adânc în lacrimi. ...Dar și-au schimbat culoarea, S-au transformat în râuri, și-au înghețat la poli
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-a uitat că-i plin de anii ce-au trecut în grabă și în iureș vin, vrând să pară fioroși și stranii? Cum să-mi fie teamă că printre nămeți am să rătăcesc pentru o vreme, când simt că în mine un puhoi de vieți nu-ncetează-n ele să mă cheme ? 4 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Cum? / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2196, Anul
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]
-
Ce mai viață e la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor de aluni, Văd trecând în zbor fantastic-ale poveștilor minuni”. Ninge cumplit peste sat. Domneștiul pare a fi asediat de nămeți, îngropat în albul imaculat al zăpezii. Fumurile ies din abundență din hornurile caselor. Tablou de basm. Ninge ca-n poveștile fraților Grimm. Pe uliță, plugurile de zăpadă, făcute din scândură „de 10” și trase de trei sau patru perechi de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
VICTIMĂ A COMUNISMULUI Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului ION BERCA - PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI În Calomfireștii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeții uriași de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
mică: piloți, medici de elită ... zburau pentr-o prelevare ... Misiunea lor: Salvare ! În zbor, orice lucru-i cu migală, nu e loc pentru greșeală ! Știa, cumva, vreunul prorocirea ? Sigur că nu ! Altfel, evita nenorocirea. Totuși, ea s-a întâmplat prin nămeți, pe munți cu brad. Dar, cum știe toată lumea s-a întâmplat și minunea ! Pe pământ au ajuns vii, dar codrii erau pustii, că în acest fapt de seară cine tremura pe-afară ? Răniți, așa cum erau la telefoane sunau ... Apeluri fără
PENTRU EROI ŞI PENTRU MOŢI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364103_a_365432]
-
să îl gust de-aproape. Cu palme-ntinse îndrăznesc a-ți cere Să ningă des, iubirea să-mi adape, În alba-ți haină trupu-mi să îngroape, Să-ți simt, frumoaso, dulcea-ți adiere! Să văd copii cum fericiți înoată Printre nămeți crescuți de vânt în noapte Și-acoperă cu larmă valea toată. Mă satur cu miros de turte coapte, Dar de sărutul tău, eu, niciodată! Gingașii-ți fulgi mă-nvăluie în șoaptă... (Din volumul "Celei ce nu mai este") Referință Bibliografică: D
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
1317 din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului Credeam în noi și-n tine-atât de tare C-aș fi putut să merg la nesfârșit, Cu ochii-nchiși prin colbul de-ntâmplare Al drumului pe care te-am găsit Pliind nămeți și-mbrățișând copacii Cu-ngreunate ramuri de cuvânt. Ai dispărut și nu mi-ai văzut macii Striviți sub tălpi de ploaie și de vânt Și miriștea de gânduri pârjolită De arșița acestui dor cumplit. Nu mi-ai văzut durerea încolțită În pleoapa
CREDEAM... de AURA POPA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368290_a_369619]
-
nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN Printre ramuri se strecoară Fulgii cu miros de ger, Pe zăpadă-o sănioară Lunecă pe șini de fier. Patru reni cu coarne late O trag iute prin nămeți, Moș Crăciun pe-o bancă șade Și-i îndeamnă: „Hai, băieți !” Se întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun ! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd
LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367865_a_369194]
-
Țara Zăpezilor. Dar murmurul melodios al norilor albi n-a mai reverberat în inimile amorțite ale celor din Țara Zăpezilor. Pentru că, imediat după înfrângerea lui Ghiocel, slujitorii Iernii au început represaliile, acoperind din nou câmpiile înverzite, cu straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo vestitorii Primăverii, iar covorul de iarbă era un vis uitat de toți, inclusiv de păsările care sosiseră cu vestitorii, ciufulite, zburlite și îngrozite, ascunse fiecare în
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
fi cazul, cu slujitorii Iernii. După ce o izgonim, vom reveni să vă aducem pe pământ în uralele celor eliberați. Primăvara rămase contrariată: - Cum, căpitane, mă părăsești? Așa mă păziți voi? - N-aveți încredere în sfatul meu, prințesă? Priviți în jos nămeții spulberați, copacii amorțiți și râurile înghețate! Priviți sălbaticii lățoși ce suflă-n disperare! Nu vă aduc aminte de turbații cei din turn? Nu vreți să vă ferim de primejdiile ce ni se arată în cale? - Așa-i, iubita mea! interveni
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Mult succes! Să izbândiți! Soldații din gărzi, în frunte cu Mărțișor și căpitanul Zefir, trecură în formație de luptă cu sulițe, din care țâșneau raze fierbinți îndreptate spre pământ. Aruncau cu jeturile de raze în jegoasele Vânturi Lățoase și în nămeții de zăpadă în care se ascundeau Fulgoii, soldații lui Nămețilă. Aceștia începură să țipe alarmați, unii dintre ei fiind uciși de razele fierbinți. O luară la fugă îngroziți, aruncând după ei cojoacele care se topeau sub dogoarea razelor. Alergau bulucindu
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
de colo-colo prin zăpadă. Unde sunt prizonierii? - Ce prizonieri? întrebă Ger Sticlos. - Vrăjitoarea și teroristul! - Vrăjitoarea ne-a scăpat! zise Nor Vânăt - Dar teroristul cred că ăsta e, zise Viscorilă, care arătă spre Mărțișor ce se chinuia să iasă din nămeți trăgând după el pe Norocel. - Da, ăsta e! cârâiră câțiva cioroipani care îl recunoscură de când intrase în țară. - Ăsta e instigatorul! zise și Negru-Cioară. Legați-l și... la palat cu el! -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-19 / Năstase Marin : Confluențe Literare
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cad ca și-alteori, Deși, mărunți și foșnitori, Punând vestă codrului Fără voia nimănui; Cad tăcuți din înălțimi, Delicați și anonimi. În peisajul alb, regal, Zburdă în poiană-un cal; Se mai prind în cânt sticleți Și mai vezi crescând nămeți. În fagii bătrâni și groși, Corbii stau ca niște moși, Croncănind nepăsători, Că au mai văzut ninsori... Referință Bibliografică: CORBII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV, 23 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe
CORBII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367925_a_369254]
-
Legat-ați câinii? Primiți cu pizărăii? Pizărăi, răiiiii..... Gutuia gălbuie, fereastra descuie. Spre copilărie, la vise mă-mbie. Obraji roz de mere, pergamute pere, Nuci rostogolite, la prunci azvârlite. Pizărăi răiiii....,! Colindam pe văi. În straiță averi, florile de meri. Nămeții pufoși, râdeam toți voioși, Bolta ne zâmbea, binecuvânta. Îngerii din cer, ne-nsoțeau pe ger, Veste ne-aduceau, Pruncul înfășau. Păstorii cătau, steau o urmau, Să aducă dar, drumul aurau. Îngeri și copii, bucuroși, zglobii, Ne vestesc și-acum, ziua de
PRIMIŢI CU PIZĂRĂII? de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367931_a_369260]
-
din șiștare toarnă lapte Și mult a curs și tot nu e de-ajuns E-atâta alb, că timpul pare scurs Dar vrem ca să mai ningă încă-o noapte. Și-atunci când de pe ceruri o vrea să fugă luna Deasupra de nămeți ce înspre cer ajung, Noi vom urca spre Tine, făcând rând, Să Ți sărutăm, drept mulțumire, mâna. 10. Iubire Au înflorit pe câmpuri iarăși macii Și iarba crudă a țesut covoare În ea întinși vom căuta răcoare În timp ce gura ta
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
stejari, La margini de pădure, Arsă de-al gerului pojar Ce-avu să îl îndure, Ivitu-s-a ca un strigoi Ce-ntâi și-arată-o mână Și-ntregul trup mlădiu apoi, A Primăverii Zână. De friguri luată și de mers Printre nămeți și ghețuri, Cu ochii stinși și chipul șters De dârdâieli și grețuri, S-a sprijint de-un copcel Din preajma-i, să nu pice, Să-și tragă sufletul nițel, Și-n minte ce își zice: - Ehei, amu m-am cam grăbit
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
Cahtarina, fiica starostelui (de-acum - bătrân și bolnav) se-nhămă la sania umplută ochi, iar verișoarele sale și frățiorul mai mic împingeau din spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
el (și ne simțim îndreptățiți să credem) că fiecare titlu propus atenției publicului cititor este al cărții epocale, ca realizare tehnică, și al cărții neînchipuit de frumoase, ca realizare artistică - ceva absolut și splendid, așa cum numai un ținut îngropat în nămeți veșnici poate fi. Dar, în textele lui Octavian Curpaș, e chiar mai mult decât în „Crăiasa Zăpezii”, pentru ca aceste povești ale lui despre cărți nemaiîntâlnite se termină totdeauna înainte ca Gretchen să-l readucă pe Karl în decorul banal. „În
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]