1,621 matches
-
te-am iubit eu pe tine. Tu pe mine cum m-ai fi iubit? Vreau să fiu drăguța ta. Nu vreau să te pierd. Partea a III-a -Fantezie în fantezie Mijlocul florilor se înflorește, și mijlocul lor dulceag mă năpădește, pe când luminițe mici, zglobii, sprintene și neîncetat fug prin întunecat. Viața vibrează și se încolăcește pe veninul însângerat, pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
faptul că nu mai stătea chiar atât de mult în preajma mea. Și când ajungea acasă iar eu mă îndoiam peste balustradă să-l văd, sărindu-i apoi în brațe, îi era greu să îmi dea drumul, o fericire nespusă ne năpădea, mă ținea lipită de el și mai că ne dădeau lacrimile. Ajunsem la casa prietenului, o vilă mică și cochetă ce făcea impresie. Angi îmi deschise portiera și mă ajută să cobor. Aerul de eleganță și lejeritate, plăcut, se resimțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu ce mă ocup. Student la Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în stare să facem o meserie. Apoi, se întoarce scârbit, fără să ne dea nici măcar "bună seara". Mă simt năpădit de un sentiment acut de vinovăție: l-am privat pe un om cinstit de o șpagă binemeritată. În spate, adjutantul își ascute colții în așteptarea următoarei victime. Sunt două nunți în cartier în seara aceasta; nici una nu va ține o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ceea ce părea, ci o entitate oarecare și că el era, din cine știe ce motive, victima unei tenebroase conspirații. Spațiul acesta virtual, cucerit, nu-i așa, cu puterea minții unora ca Bill Gates, pentru fericirea umanității dornice de progres, era și el năpădit de tot felul de ticăloși și de psihopați, de indivizi al căror ideal de viață era să le aducă nu servicii, ci deservicii pline de perfidie semenilor, în răspăr cu toate preceptele morale. Scrisese odată un articol pe tema asta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
găsind că președintele Senatului, care condusese ședința, cam scăpase lucrurile de sub control, lăsându-i pe unii parlamentari să se comporte ca la circ. Oamenii ăștia ar fi trebuit să se boteze cu toții în apa sfântă a Iordanului, că prea îi năpădiseră relele pământului, glumi Arm, și nu le-ar fi stricat să primească pentru a doua oară botezul creștin... Da, ai dreptate, aprobă Bart zâmbind, dar, pentru că veni vorba, ia spune-mi, te rog, ce știi tu despre Ioan Botezătorul și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
chiar un fel de teamă. Și în timp ce își bea cafeaua, cu înghițituri mici și prelungi, ca să o savureze bine, uitându-se la Bart care parcă uitase că ea era acolo, lânga el, își simți inima accelerându-și ritmul și mintea năpădită de gânduri pe care nu ar fi putut să le rostească dintr-o dată cu voce tare. Nu vrei să mai rămâi puțin?... Întrebarea lui Bart punctase tăcerea pe neașteptate. Arm, care își pusese pe umăr săculețul sportiv și se pregătea de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Completezi rubrici, calculezi coloane de cifre, recalculezi, transpiri fără să știi de ce, ești mut. Surd. Nu ai voie să greșești. Orice gând străin de ceea ce faci te destabilizează. Uitarea. În afara cifrelor. Nițel dobitoc. Parțial amnezic. Fără trecut, perfect. Degeaba. Te năpădesc gândurile. Le izgonești. Rămân imaginile. Aburite. Tot mai depărtate. Tot mai apropiate. Identice. O singură imagine. Biroul. Cubul privit din interior. 85 3 46! Ai început să o iei razna. Revii, muncești pentru a repara. În cub, eroarea este interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
baia de aburi. Acest sanctuar catolic peste care Reforma a trecut cu bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară obștească în care fiecare familie își ținea în bună rânduială atârnată de grinzi, slănina. Zidurile cetății, curtea năpădită de buruieni, răsunând de larma ciorilor și hereților, cu un clopot dogit, îngropat în pământ... (s-a spart de la primul dangăt, - se spune -, și era cumpărat de sași din Bavaria), - vai, domnilor, îngropați-l, întreprinderea noastră onorabilă, n-a mai
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
este fără măsură în acest film, luxul deșănțat, voitul prost gust spoit cu aur, dorințele, spaimele, partiturile de pian, doar jocul celor doi este strunit, pentru a nu plonja în caricatura gay atât de amenințătoare în astfel de cazuri. Așa năpădit de cristale cum este, de parcă ar fi un candelabru răsturnat, Michael Douglas pare coborât dintr-o fantasmă a unui vis imposibil. Criticul de la New York Times i-a prezis premiul de interpretare. Răspunsul actorului: „Nu am jucat pentru premii, mi-am
Cannes, 2013 - Michael Douglas: ”Nu am jucat pentru premii. Mi-am făcut doar meseria” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78962_a_80287]
-
au dus/ hai trezește-te din nefiresc și nepământesc/ vino în realitatea de aici și acum/ scoboară-te din tramvai urcă-n metroul scrijelit cu grafitti/ de trăitorii la periferie/ bea o bere cu mine fii măcar puțin slinoasă și năpădită de murdărie/ fii reală și nu boreală/ lasă-te prinsă-n cacealmaua prezentului dar nu cu vorbe de boală/ fii tu însăți nu pianistă cum te prefaci a fi/ ci femeia de smoală din lăuntru care prea mult a stat
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
clandestinitate la Paris (prin intelectuali, ne-am păstrat mereu legătura cu țara și, reîntorcându-ne, n-am dat decât peste fețe cunoscute - J3, 120). Întoarsă în locurile natale după aproape jumătate de veac de surghiun, Monica Lovinescu s-a lăsat năpădită de prezentul copilăriei, de amintirile unui trecut fericit (Într-o bruscă amalgamare de planuri, am declarat că Bucureștiul e cel mai frumos oraș din lume, că nu se poate trăi aiurea. Din moment ce aici îmi trăisem copilăria - J3, 97). Dincolo de toate
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
-n rând Plutind, învăluit în brună mantie, fața-i ascunsă Nu știu bărbat de-i sau femeie Dar cine-i cel de dincolo de tine? Ce-i acel sunet ascuțit în aer Murmur de maternă lamentație Cine's acele hoarde-ntunecate, năpădind Peste câmpii făr' de sfârșit, împiedicându-se-n crăpat pământ Mărginit de orizont plat numai Care-i orașul de dincolo de munți Fisuri și reforme și-explozii în aer violet Turnuri ce cad Ierusalim Atena Alexandria Viena, Londra Ireal O femeie
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Sunt însoțit de Zsuzsa Szebeni, tânăra doamnă care m-a invitat. Bun, și acum ce urmează să fac? Ce caut eu aici? Când intru, celebrul "Circulați, nu e nimic de văzut" îmi vine brusc în minte și simt cum mă năpădesc cele mai sumbre presimțiri. Vizita începe fără ca deocamdată să fi reușit să-i găsesc vreun rost, o motivație anume. Ne ducem mai întâi la bibliotecă, unde fișierele de modă veche, cu sertare, și fișele scrise de mână trezesc în mine
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
rămas în relații foarte bine, dovadă și mesajul pe care Cătălin Botezatu l-a lăsat în dreptul imaginilor postate pe Facebook. “A fost prima mea dragoste, iar acum este cea mai bună prietena a mea”, a notat creatorul de modă, fiind năpădit de amintiri.
Fotografii inedite cu prima dragoste a lui Cătălin Botezatu by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71749_a_73074]
-
în orașul tinereții sale, Cracovia, ca și Czesław Miłosz. Are nefericirea să se îmbolnăvească și cu greu va depăși boala nemiloasă de afazie, datorată unui atac cerebral, pentru a se întoarce la instrumentele sale. Nu știu de ce gânduri a fost năpădit, dar avea să ia din nou drumul Mediteranei, ca cetățean european. Ca tânăr diplomat, la Varșovia fiind, am citit cu interes protestul pe care Mrożek l-a publicat în presa franceză, cu ocazia invaziei armatelor Tratatului de la Varșovia asupra Cehoslovaciei
Polonia: Mrożek la 80 de ani by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5938_a_7263]
-
mare fericire pe care o cunosc. L.T.: În volumul Sertarul de aplauze, personajul este invadat de realitate. Forma de vindecare propusă se regăsește în imperativul: „deschide aripile. Numai de noi depinde să nu acceptăm”. Invazia realității de astăzi, o realitate năpădită de un alt fel de roi de fluturi decât acela din Cele patru anotimpuri, poate fi lecuită prin același imperativ sau se potrivește mai degrabă un alt tratament? A. B.:„Numai de noi depinde să nu acceptăm” a fost și
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
-i dat să înfrunte vicisitudini. „Cu mine viața a fost de o indulgență strigătoare la cer și de aceea am încercat s-o fac mai puțin sumbră și aproape veselă. Măcar atât. În acest joc al suferinței și bucuriei, mă năpădeau fel de fel de întrebări: De ce atâta șansă? Cui să-i mulțumesc? De ce alții erau deportați, împușcați, spânzurați, executați cu securea, răpiți la douăzeci de ani de viteză sau de cancer, copleșiți de nefericire, zdrobiți de soartă - și eu nu
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
în mână nu-i minciună -răspunse batjocoritor Dumitru Neag, gornicul cu pușcă, - să mergem înainte. Și merseră înainte, tăcuți ca mai înainte, cățărându-se pe coama din față a Humpleului ei, pe cealaltă, acolo departe, lupii, spre inima codrilor tainici, năpădiți de omăt. Pînă au biruit muntele, se înserase de-a binelea. Trei dintre ei rămaseră în urmă înainte de a ajunge sus. Doar bătrânul Maftei și Cocoș ciobanul ieșiseră pe buza hăului în formă de ceaun care se căscase pe culmea
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
lucrurile de prin desăgi, ba câte unul își desfăcea și opincile să-și usuce la foc obielele umede din care ieșeau aburi. Și se discuta cu voia bună, la o lulea, cu vorba tărăgănată a muntenilor. Povestiră cum soldații au năpădit Câmpeniul, că sunt mulți, mulți soldați în Albac, ba sunt destui și la Arieșu de Sus. Se plânseră că de la fiecare gospodărie se adună câte două ulcioare de unt. Grea viață, grea! Așa trecu vremea. Vorba umbla de la unul la
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
se închine, zguduit de admirație și milă, „acestui erou al suferinței care, printr-o silință uriașă, mai ține o clipeală cu mîna piatra mormîntului, pentru a spune cuvîntul de viață generațiilor viitoare”. * Umbra lespedei tombale, a monumentului ultim care-i năpădește neoprit creatorului existența, presiunea ei familară, pentru un soi de nesigură cumpănă, de sinistră întrecere, - toate acestea induc, în metafora lui Iorga, adîncimi de vis treaz, ce dilată straniu contemplația. A inculca lărgime, neașteptat, povestirii, de cîte ori se abate
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
fi terminat - iar pe pajiște răsar smocuri de usturoi. Magnoliile și gutuii sunt în floare, apar și mugurii de forsiția, chemarea lor bucuroasă, răcoroasă, din fiecare curte e aidoma unei declarații neașteptate a vitalității secrete ce impregnează viețile tuturor. Mugurii năpădesc ca o pâclă roșie coroanele arțarilor de pe trotuare și străbat pădurile care mai există pe ici, pe colo, tot mai rare, la marginea investițiilor imobiliare mai vechi sau mai noi. În primele zile de la întoarcerea acasă, lui Rabbit îi place
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
bun prieten cu regretatul Oskar Pastior, împreună cu care, cu ani în urmă, obținuse Premiul European de Poezie... Cînd, din timp, se anunțase invitarea Islandei ca oaspete de onoare la Tîrgul Internațional de Carte de la Fankfurt pe Main, inevitabil m-au năpădit reminiscențele literare și profane ale unei anumite mitologii a nordului: „Banchizele” lui Ion Barbu, dar și „Riga Cripto și Lapona Enigel”, Nibelungii, Saga, runele, secvențele „kitsch” din filmul „Vikingii”, vizionat în copilărie sau mai recent, imagini din documentarele despre Norvegia
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
făptură din aceeași plămadă cu el, să se dezlănțuie în desfătarea păcatului. Avea senzația că o prezență întunecată prinde formă din tenebre și vine irezistibil, spre el; o prezență subtilă, insidioasă, care-i pătrundea întreaga făptură. Și murmurul ei îi năpădea urechile asemena șopotului unei mulțimi cuprinse de somn; vibrații subtile îi penetrau ființa. Mâinile i se încleștau convulsiv, dinții îi scrâșneau în chinul dureroasei străpungeri. Și-a întins brațele cuprinzând întunericul străzii, ca să rețină, să strângă prezența evanescentă ce dădea
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
doua soluții. Să socotim însă că poemul nostru are două personaje. Poemul apelează la versul alb și la procedee insolite (procedeul contrastiv este neglijabil: omăt, nea - căldura verii, umbroasă - luminoasă). Presupun că Eminescu își începe poemul puțin după ce bolile îl năpădesc la Viena, iar bolile trebuie că joacă un rol, fiindcă medicul îi administrează medicamente, poate și analgezice, și sub influența acestora este posibil (repet, e o supoziție) ca psihicul poetului să reacționeze. Supradimensionarea, repetițiile numeroase și finalul lui Miradoniz, "vătuit
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]