848 matches
-
sunt întrebuințate și pentru strămutarea unei părți din satul Hănăseni cea care se întindea dincolo de pârâul Mihoanea. Practic satul Hănăseni este desființat atunci cu toate că în unele documente figurează până în 1860 dar cu o populație foarte redusă. În 1856 un foc năprasnic pârjolește târgul, ca răspuns la această calamitate naturală în loc să slăbească obligațiile târgoveților dimpotrivă le mărește. Aceste abuzuri ca și altele determină multitudinea jalbelor către minister dar care nu își aveau efectul. În 1860 Ministerul de Interne de pe atunci vrând să
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
Baniciu, dar și piese noi: variante reorchestrate de la piese vechi, precum “Pasărea Roc...k And Roll”, “Vasiliscul și Aspida”, “Calandrion”, “Eșarfă în dar”, “Dealul cu dor”, “Întoarcerea la Orient”, “Ceasornicarul”, “Pasărea Rock”, “Uciderea Balaurului”, dar și compoziții noi, precum “Praznic, năprasnic”, “Legendă”, “Meșterul Manole”. Pentru partea de bis, s-a revenit cu variante de la “Nuntă”, “Mugur de fluier”, “Andrii Popa”, “Canarul” și, la insistențele publicului, un al doilea bis - “Praznic, năprasnic”. Turneul Pasărea Rock marca Revolver a continuat cu noua orașe
Forma?iile noastre by Dorin MANEA [Corola-journal/Journalistic/83843_a_85168]
-
Pasărea Rock”, “Uciderea Balaurului”, dar și compoziții noi, precum “Praznic, năprasnic”, “Legendă”, “Meșterul Manole”. Pentru partea de bis, s-a revenit cu variante de la “Nuntă”, “Mugur de fluier”, “Andrii Popa”, “Canarul” și, la insistențele publicului, un al doilea bis - “Praznic, năprasnic”. Turneul Pasărea Rock marca Revolver a continuat cu noua orașe din țara. VUNK și ANDRA au lansat un videoclip, pentru piesă “Numai la doi”, extrasa de pe albumul “Nu scapă nimeni”. Filmările, în regia lui Florin Botea, au avut loc la
Forma?iile noastre by Dorin MANEA [Corola-journal/Journalistic/83843_a_85168]
-
fusese trimis acasă de la templu, băiatul muncea din greu, ca și cum ar fi venit o cu totul altă persoană. Cu ocaziile când mama lui făcea greșeala de a încerca să-l apere, glasul și mâinile brutale ale lui Chikuami se dezlănțuiau năprasnic. Era mai bine, înțelesese ea, să încerce a nu-și lua în seamă fiul. Acum, Chikuami rareori mai ieșea la câmp, dar lipsea adesea de-acasă. Se ducea în oraș, se întorcea beat și urla la nevastă și copii. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Comandanții ezitau. Acest ordin contrazicea principiile fundamentale ale apărării. Porțile de fier de la toate intrările fuseseră închise. Armata inamică înconjura deja orașul castelului, năvălind să-i distrugă. De ce le ordona să deschidă vanele stăvilarului, tocmai când se apropia un val năprasnic? Tadahiro spuse: Nu, nu cred că situația ne cere să mergem atât de departe. Când vor sosi unitățile noastre în retragere, putem deschide porțile, lăsându-le să intre. Cu siguranță, nu e nevoie să le așteptăm cu porțile castelului deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Întoarceți-vă! Întoarceți dreapta cât puteți! Avea intenția de a pune toată armata să ocolească în cerc, pentru a se reuni cu armata principală și a continua lupta împreună. Dintr-o dată, însă, o unitate sub comanda lui Hori Kyutaro atacă năprasnic dinspre stânga. Dengo avu senzația că soldații inamici erupseseră de-a dreptul din pământ. Nu mai avea cale de retragere, își dădu Dengo seama pe loc, dar nici timp pentru a-și corecta formația. Războinicii lui Hori îi izolară oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
își mutase armata până la Kiyosu. Era clar că plănuia să stârnească un război ca un roi de viespi în Iga, Ise și Kishu, pentru a avansa apoi spre apus, intrând în Kyoto și forțând înaintarea către Osaka dintr-o lovitură, năprasnic ca un taifun. Dar nici Ieyasu nu credea că-l aștepta un drum ușor. Anticipa cel puțin o ciocnire enormă pe calea spre Osaka, iar Hideyoshi se aștepta și el la așa ceva. Unde urma să aibă loc, însă? Singurul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, eroicul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul favorit al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau în mare grabă spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Învățat limbi străine venea zilnic la noi În casă și știu exact ce-a fost cu dânsa. În fine, că au murit extrem de mulți oameni nici nu trebuie să vă spun. Majoritatea au murit În primul an, pentru că gerul era năprasnic, a secerat mii de oameni, care au murit și din cauza condițiilor extrem de rele și a totalei lipse de medicamente. Iarna au murit de tifos. Vara au murit din cauza dezinteriei, pentru că pe copaci existau fructe, oamenii le culegeau, dar nu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vedeam zilnic trecând pe stradă pe lângă noi spre gropile comune. Un alt episod al familiei mele a fost acela că am aflat că Într-un sat, la 22 de kilometri de Moghilev, se poate munci la țărani. Pe un ger năprasnic, noi am pornit pe jos spre acel sat, care se numea Kukavka. La scurtă vreme după ce am ajuns am aflat de la alte familii, care veniseră Înaintea noastră, că grupuri de ucraineni care Își zic milițieni Îi vizitează pe nou-veniți și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
punct de vedere era o tragedie. Trenul acela avea vreo 50 de vagoane și se Îndrepta spre Buchenwald. Am mers 7 zile - 7 nopți, fără mâncare, fără apă... Vedeam ziua cerul senin, iar noaptea cerul Înstelat - dar cu un ger năprasnic. Sigur că cei din Sud, grecii, italienii, francezii nu rezistau, pur și simplu mureau: de foamete, de boli, de epuizare totală... Dacă nu mureau leșinau, iar leșinul Însemna moarte. Dacă leșina cineva, toți ceilalți se așezau pe el și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Or, aluzia ei n-avea nici un rost, știa bine că îmbrățișările noastre, din fericire, erau singura parte din teritoriul p-a care îl locuiam împreună, care rămânea neatinsă de ambiguitate. Dincolo de orice și fără să știm de la cine, apărea dorința năprasnică, de la mine care mă trezeam copleșit de ea, de la ea care fără să dea vreun semn fie el și obscur, după o împotrivire se lăsa învinsă, și ne trezeam în alt tărâm, în care trăiam cel puțin două zile, timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitat să mai adauge ceva." "Soțul meu!'', zise doamna. Care soț?! Pe această clipă cabina se puse în mișcare și șocul plecării nu-mi mai lăsă nici o îndoială: nu eu eram soțul. Individul se apropie de Suzy și o lovi năprasnic; ea căzu cu un astfel de strigăt încît înlemnii. Nu era un strigăt chiar proaspăt, ci de groază veche și disperare, sfâșietor, zăceau în el nenumărate altele și fără speranță, nimeni n-o putea salva. O viclenie liniștită stăpâni în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tractoare/ Și-n goana spre mîine de roți și motoare/ Să rîdă speranța ce freamătă-n noi.// Semnăm ca războiul să nu se mai joace/ Zvîrlindu-ne-n bezna sălbaticei uri./ Cu numele noastre minuni se vor face./ Că cea mai năprasnică bombă de pace/ Va fi miliardul de mici semnături.// Și eu printre ele îmi pun semnătura/ Ca javrele morții din urlet să stea./ Ca-n veci să-nflorească spre inimi natura,/ În snopul de raze să cearnă căldura/ Pe seceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
omul duce o existență dură. În locul preconceputei imagini despre blândețea și calmul moldoveanului, se dezvăluie, din acte, arhive, relatări, o lume răscolită, pasionată, trăind în permanentă tensiune, cu oameni care au mereu ceva de răzbunat, încheindu-și viața în chip năprasnic. Se simte aici influența unor predecesori iluștri, dar destul de diferiți, cum sunt Calistrat Hogaș și Geo Bogza. Altă carte de reportaje este Șa pierdută pe mare (1983), din care o selecție apare în limba rusă în anul următor. Ulterior, atras
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
Drăghici a organizat cel mai complex simpozion de sculptură în metal din țară care a primit numele sculptorului și a inițiat premiul național pentru sculptură ,,Ion Vlad", premiu care a și fost atribuit într-o primă ediție. Acum, după ce dispariția năprasnică a lui Drăghici a lăsat totul într-o fază încă incipientă, un animator boem din Fetești, el însuși poet incurabil și damnat cultural, pe numele său Paul Drumcea, a preluat mesajul de la Călărași punînd bazele unei Fundații ,,Ion Vlad", fundație
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]
-
o biserică construită pe banii familiei Rațiu... Omul își dorea să-și găsească liniștea lângă părinții și bunicii lui. Totuși, nu l-au primit în biserica construită de străbunicul lui. Slujba prohodului a avut loc în stradă, pe un ger năprasnic, în fața bisericii... Apoi, Rațiu a fost înmormântat la cimitirul central din Turda departe de familia lui. N-o să mă mai prindeți la vot niciodată... Eu cred că Rațiu a fost ultima șansă... Atunci...”, a scris Dan Negru pe Facebook. VEZI
Dan Negru, adevărul trist despre un mare politician român: Mi-e teamă () [Corola-journal/Journalistic/45051_a_46376]
-
cuvinte și de imagini care se răsfiră și împregnează infinitele spații plane. Un destin necruțător a decis ca poezia lui Ștefan Drăghici să se termină brusc, în dimineața zilei de 27 noiembrie, într-o ceață mult mai grea și mai năprasnică, alături de soția lui, pe una din șoselele care, ca multe altele, a mai consolidat cu încă patru cruci imaginea de cimitir a României. Literatura română de astăzi și viața noastră culturală, în ansamblul ei, au, începînd din acea dimineață lăptoasă
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
Am privit în jur, văzând chipuri neîncrezătoare, uimite, șocate. Probabil că toți se așteptau ca Alexandru Gheorghe să se ridice și să măture orașul cu mine, dar eram hotărât să nu îi ofer o asemenea șansă. Am plasat un șut năprasnic în gâtul lui și, deși arbitrul intervenise, încercând să mă oprească, i-am tras o talpă în față, în plină față, simțind cum nasul i se rupe sub adidasul meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mi-i închipuiam prune pe ram, semințe ale ierbii legănate de vậnt și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica era locul tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o boală îndelungată. Se despărțise cu greu de noi, dragii lui copilași, cărora le scrisese cu grijă testamente bătute ordonat la mașina de scris, încercậnd cu imparțialitate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cultură se delectează cu versurile lui Mihai Eminescu pe care le rostește pentru antrenarea memoriei, a atenției și a judecății. Recită sensibil versuri eminesciene și participă afectiv la comemorarea zilei de naștere a creatorului ,,nepereche”. Grav - reliefează nu numai moartea năprasnică a poetului bârlădean Cezar Ivănescu, ci și moartea prin accident a poetului basarabean Grigore Vieru - tocmai când se întorcea de la comemorarea personalității marelui Eminescu. Secvența finală ,,Dor de Căuești” - ,,sat vechi, răzeșesc” dezvăluie o dată în plus legătura cu vatra satului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
omul bun, prietenul adevărat care a fost Gil. Nici la televizor nu mai am chef să mă uit. Sâmbătă, 3 octombrie 2009. E ziua sorocită tristei ceremonii de înhumare a urnei cu rămășițele pământești ale dispărutului fulgerat de un Destin năprasnic și nedrept. Toată noaptea a plouat liniștit și spornic, continuă încă o ploaie măruntă... Aștept semnale de la bucureștenii care au trecut direct spre Sipeni, pentru a fi adusă la ceremonia funerară mătușa lui Gil, mama lui Liviu. N-am nici un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe inegalabilul om și prieten care a fost Gil, gata să mă dau în spectacol, dar mi-am reprimat la timp emoțiile și lacrimile ce le-am strivit cu durere între pleoape... Adio, scump prieten! Cu trei zile înaintea sfârșitului năprasnic, într-o convorbire telefonică, mi-a promis solemn că va veni la Bârlad și ne vom vedea și îmbrățișa - așa cum am făcut de atâtea ori când venea ca mesager de la Paris din partea Marianei. Rămâne, dragul meu - să ne întâlnim Dincolo
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
calce Hadji Ghirai, hanul Crimeii, casa căpitanului Oană, supusul nostru și prietenul nostru și credinciosul nostru! Vornicul Isaia, scăpat din mâna voievodului, coborî În genunchi și rămase acolo, căci se putea Întâmpla ca mânia stăpânului său să-i aducă moarte năprasnică acolo, În divanul de taină. Căpitanul Petru se retrase dincolo de spătărie și dădu ordine scurte. Afară se auziră pași repezi, zgomot de scuturi și de zale, nechezat de cai. Un grup de călăreți ieși din cetate la posturile de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un masacru. Alte valuri de săgeți vâjâiră prin cerul Întunecat, lovind În plin. Gemetele răniților se Înmulțiră. - Acum! spuse Oană. Mihajlo Încălecă și, strângând frâul cu brațul teafăr, conduse primul atac al haiducilor. Din fața și din spatele ienicerilor se auzi chiuitul năprasnic al luptătorilor sârbi, și cei două sute de călăreți se prăvăliră asupra lor, zdrobind primele rânduri. Se auziră ordine scurte și restul ienicerilor se grupară repede În două careuri de luptă greu de străpuns. Printre scuturi se iviră sulițele lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]