2,045 matches
-
să îl fac să înțeleagă că activitatea de la grădiniță, împreună cu ceilalți copii, este mai distractivă decât locul în care muncesc eu. Clatină din cap, semn că știe el mai bine, trage cu putere de limba claxonului de pe ghidon și se năpustește către un grup de fetițe care se îndreaptă liniștite către poarta înconjurată cu gard viu. Țipetele copiilor mă însoțesc o mare parte din drumul spre locul meu de muncă. Nu pot să nu zâmbesc, imprimându-mi în memorie aerul de
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1425044837.html [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
și nu mai lăsa pe nimeni să deretice în acea odaie, pe motiv că deretica ea singură. Dornică să se pună bine cu Mustață-Sură, femeia dădu fuga la împărat și îi povesti cele văzute. Săgetat de o bănuială, împăratul se năpusti dpre camera fetei. - Vai și-amar de capul nostru, vine împăratul-monstru! Auzind strigătul disperat al florii, fata împăratului, care în acel moment lua masa cu Florea, sări în sus speriată. Flăcăul nu se pierdu cu firea. Încălecă marginea ferestrei deschise
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1460679810.html [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MĂRGĂRITARE DE GÂND Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 179 din 28 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Mă năpustesc spre slovă culegând cuvinte măiestrite de trăirea sufletului și adun în salbe mărgăritare de gând pe care ți le dăruiesc cununi, cununi sub aripi de înger atingându-te, dragoste... în cupe de cleștar, pline cu flori de nufăr care și-
MĂRGĂRITARE DE GÂND de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Margaritare_de_gand.html [Corola-blog/BlogPost/354250_a_355579]
-
săbii încruntate înfing peste cuprins Precum gladiatorii din lupte când se-ntorc... Atâta nor de duhuri îmbracă orizontul Că pare-acum pământul un colț din iad desprins. Făcu un semn străjerul, și fiara din adâncuri Legată timp de-o vreme, își năpusti afrontul Lovind în sfinți și-n îngeri ca oarecând Orfeu, Purtând în mâini, nu săbii, ci fulgere și ger. Apocalipsa pare de-acum spre apogeu Și să-i reziste parcă, nu-i nimeni nici în cer! ...Dar iată, Mielul tainic
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_catalin_varga_1330784989.html [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
căruță s-a aruncat asupra lui. Instinctul l-a îndrumat să vizeze arma acestuia. A înșfăcat-o rostogolindu-se cu ea cu tot sub privirile mirate ale cailor. Comănescu, luat prin surprindere, a sărit ca ars. A dat să se năpustească spre Nechifor care, după cădere, s-a pregătit să-l năucească cu patul armei. A înțeles, într-o fracțiune de secundă, că lupta era inegală, că era înfrânt. A căzut în genunchi ca o cârpă, întreaga-i ființă implorând îndurarea
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1476960339.html [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
ghes când văzu fagurii plini de miere frumos aliniați. Întinse laba, cât pe ce să îi cuprindă, însă atunci năpastă mare se abătu asupra bietului animal. Albinele rămase în scorbură să păzească avutul familiei, cât suratele erau la lucru, se năpustiră cu toată furia, orbindu-l pe nepoftitul musafir. Câteva clipe trecură doar și ursul ședea doborât la rădăcina copacului, cu botul umflat de înțepături, urlând de durere: - Nu mai pot, Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
aplaude venirea minerilor, s-a auzit un urlet isteric: „El e! E unul dintre ei! L-am văzut eu protestând la Unversitate! Prindeți-l!” În mai puțin de câteva secunde, cinci matahale cu cabluri din alea de minerit s-au năpustit asupra lui. Nici măcar nu l-au întrebat cine e, ce face, de unde vine. Pur și simplu, s-au năpustit asupra lui cu cablurile alea și dădeau în el ca într-un sac. În câteva momente au transformat un om într-
Singurătatea protestatarului. Și o amintire umilitoare cu soția patronului care urla la noi by https://republica.ro/singuratatea-protestatarului-si-o-amintire-umilitoare-cu-sotia-patronului-care-urla-la-noi-zaici-e-dictatura [Corola-blog/BlogPost/337965_a_339294]
-
protestând la Unversitate! Prindeți-l!” În mai puțin de câteva secunde, cinci matahale cu cabluri din alea de minerit s-au năpustit asupra lui. Nici măcar nu l-au întrebat cine e, ce face, de unde vine. Pur și simplu, s-au năpustit asupra lui cu cablurile alea și dădeau în el ca într-un sac. În câteva momente au transformat un om într-o masă de carne sângerândă pe asfalt. Atunci am luat-o la fugă. Aveam 21 de ani, iar șocul
Singurătatea protestatarului. Și o amintire umilitoare cu soția patronului care urla la noi by https://republica.ro/singuratatea-protestatarului-si-o-amintire-umilitoare-cu-sotia-patronului-care-urla-la-noi-zaici-e-dictatura [Corola-blog/BlogPost/337965_a_339294]
-
a acestui Sabat minunat, cei din templu avuseseră parte de vizita celor doi misionari, Lucas și Nicolas, reveniți în localitate după o îndelungă misiune în alte sate. Dar cel rău, parcă pentru a nesocoti această zi minunată de Sabat, își năpusti toate forțele sale furibunde, spumegând de răutate, să prindă pe toți credincioșii adunați la templu, în frunte cu conducătorii lor, adică Lucas și Nicolas. Unii dintre credincioși aflați în templu, mai iuți de picior, reușiră să fugă, să se facă
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1433227224.html [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
lui, inima lor se bucură nespus căci zăriră, într-o vale întinsă și largă, o strălucitoare cetate. Ce mândră cetate! Oraș imperial, cu palate somptuoase, împodobite cu aur, strălucind de frumusețe și bogăție! Și cei trei importanți soli tătari se năpustiră cu voioșie spre cetatea din vale, iar ceata de oșteni zorea în urma lor. * Mama îmi zice mereu ” Fii frumoasă, fii înțeleaptă, fii cu inima bună, căci ești fiică de împărat, mândria tatălui tău”. Eu o iubesc mult, căci mă priveste
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Balada_tatara_viorel_darie_1388974638.html [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă Și-o egoistă-i... fără de pereche. Singurătate, pleacă-n depărtare Și lasă-mi liber sufletul să zburde Slăbește-mă din veșnica strânsoare Tu dăruie-mă dragostei flămânde! Mă năpustesc spre-a inimii fereastră Cu gândul bun deschid acum cărare Și-n dragoste sădesc o floare-albastră Precum singurătății-i aprind o lumânare... INCERTITUDINI Încerc să mă adun... și să-mi răspund tot eu la întrebări... mi-e capul plin de
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
greabănului, a capului sau a urechilor. Într-una din zile fusese vândut un lot de animale unei firme străine, iar el închisese ochii când sesizase cum îngrijitorii strecuraseră în seara dinaintea vânzării bulgări de sare în grajd. Dimineața, animalele se năpustiseră asupra apei și băuseră în neștire. La cântar, greutatea animalelor vândute o întrecuse ușor pe cea din evidența lui Preda. În altă zi, dăduse peste un cioban care își adusese oile pe pășunea fermei. Îl alungase, cu toate că bărbatul îi promisese
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1445595996.html [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
în buzunarele hainelor lungi din fâș de culoare bej. În liniștea grea, se auzi clar strigătul fazanului care se înălță într-un zbor zgomotos de pe dealul din spatele grajdurilor. Man nu își putu alunga imediat din minte fraza care i se năpustise către buzele crispate fără voie: începe vânătoarea. Îi trimise pe toți la treburile lor, îi mută pe studenți în biroul lui Preda și îi invită pe oaspeți la masa de protocol din biroul lui. Trepădușii se așezară admirând fazanul împăiat
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1445595996.html [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
care vine la Mine, aude cuvintele mele, și le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, și s-a năpustit șivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zitit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_nadia_neagoe_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/356661_a_357990]
-
năpustit șivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zitit o casă pe pământ, fără temelie. Și s-a năpustit șivoiul asupra ei, ea s-a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.” De multe ori așa m-am gândit că și eu strig “Doamne, Doamne!”, dar niciodată nu încerc să fac ceea ce spune El. Și doar alerg
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_nadia_neagoe_vieti_transformate.html [Corola-blog/BlogPost/356661_a_357990]
-
Toate Articolele Autorului Pentru că nu existai... Am luat creionul în mână. Si spunându-mi că sunt în stare, am furat gândului imaginea și... te-am creat. Te-am creat. Ma auzi? Cu un creion negru, n-aveam colorate, m-am năpustit asupra coalei de hartie. Talentul meu prima oara încercat, a năvălit în linii și bolți umplând spațiul cu o făptură din umbră, căci seara începuse a se lăsa. Chipul părea a se contura precum gândul dicta ochilor mei. Si am
TE-AM CREIAT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1461049422.html [Corola-blog/BlogPost/342929_a_344258]
-
încet-încet de la slujbă, ducând în batistă un pumn de anafură - să ia pe nemâncate toată săptămâna câte-o firimitură... Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
cu daruri. Apoi au plecat în trombă fără să mai aștepte cuvintele de mulțumire. Ce mai, sentimentali și discreți, așa cum îi stă bine unui om cu adevărat educat! Când mașina a dispărut în praful din capul satului, familia s-a năpustit să vadă ce daruri le lăsaseră prietenii în cutia cea mare, aia special făcută din carton ca să nu bată la ochi! Hai că-s deștepți nemții, nu cum credem noi! Începură să scoată darurile! Ce nu era acolo?! Flacoane de
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Prietenul_nostru_heimlich_di_mihai_batog_bujenita_1375369736.html [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
javra dracu' că rezist și-s optimist! Mă înveți venin și fiere dar ca să te liniștesc, Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc! Știu, m-aștepți la cotitură, când voi fi bătrân, firav Să te năpustești cu ură peste trupul meu bolnav, Dar, trăindu-mi viața-n toate, ca om bun, demn și iubind, Dacă tot e să mor singur, te-am învins și mor zâmbind! Referință Bibliografică: Dacă tot e să fiu singur / Daniel Dobrică
DACĂ TOT E SĂ FIU SINGUR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_dobrica_1485206258.html [Corola-blog/BlogPost/382905_a_384234]
-
doar o astfel de voce modulată, singulară, candidă și liniștită din “dotare” (a se citi har binecuvântat !) îi poate aduce să trăiască ardent, în armonia vorbei cu fapta, răzemate organic pe sentimental plenar și reciproc al iubirii. Aseară s-au “năpustit” toate asupra umilei mele existențe și, paradoxal, ca într-un vădit contrapunct melodic am suportat cu seninătate și calm această bântuire de melos sideral, proteguitor și relaxant și pe care nu știu să-l mai fi trăit vreodată.,. Vocea Dv.
SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Scrisoare_deschisa_doamnei_elena_toma_george_nicolae_podisor_1334124637.html [Corola-blog/BlogPost/355380_a_356709]
-
-Te-ai deșteptat, carevasăzică! a murmurar tata, lăsând lingura-n farfurie. Mama nu a spus nimic. S-a sculat de la masă...În focărie aveam o nuia după ușă, cu care băteam covoarele. A intrat în casă cu ea și s-a năpustit asupra mea...Dădea cu sete. Așa cum o știam de la prășit la vie, când dădea cu sapa ca să stârpească pirul și pălămida. Nu scotea o vorbă, doar icnea. Dar și eu m-am ținut tare. După fiecare lovitură scoteam doar un
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414300048.html [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
Acasa > Poezie > Cantec > UN OM RÂDE Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului o lamă uriașă se rostogolește în firul ierbii simțeam cum se năpustește pe trupul meu verdele mirat de neputință i-a cuprins gâtul plâns cu brațele pline de sânge un om râde un altul citește ziarul o femeie își ceartă copilul un bărbat zace în mijlocul drumului beat și arogant după o vreme
UN OM RÂDE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Un_om_rade.html [Corola-blog/BlogPost/366848_a_368177]
-
Cornelia. -Corida s-a terminat demult. Dar, tu, ești bine? spuse Alfredo. Ți-ai revenit ? -Desigur. De ce să nu fiu bine ? întrebă mirată Cornelia. Totuși ultima imagine de care-mi amintesc este cea în care taurul cu ochii sângeroși, se năpustea cu turbare, în bietul toreador. Scena mi-a amintit de un film vizionat la cinematograf, în copilărie. Protagonistul, un tânăr frumos și viteaz, idolul persoanelor feminine, atunci când se îndrăgostește foc de o femeie vicleană, cu suflet rău, frivolă, care nu
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1475274018.html [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
închizându-se de zor în urma ei. * A mai trebuit să îndure Karl un nou afront, de data acesta din partea lui Albert, pe care-l întâlni într-o cafenea. Albert, de cum îl zări, se ridică din grupul de cheflii și se năpusti asupra lui Karl, cu aceste insolite vorbe: - Ha, ha, să vedem cine învinge dintre noi doi! Ai să vezi cum s-o sătura Alice de sărăcia ta și va ajunge să tânjească iarăși după faima și averea familiei mele!... Karl
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 by http://confluente.ro/Eternele_visari_viorel_darie_1394336015.html [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
atât a fost, un dans urmat apoi de veșnicul sărut dătător de viață. Dătător de aripile speranței. Tangoul veșniciei părea atunci alegerea cea dreaptă. Si muzica revărsată în mintea topită de primul sărut, continua apropierea trupurilor și uitarea care se năpustise peste minți și gândire. Atunci, a fost începutul, atunci sfârșitul. Tot ceea ce aduce clipa anunțătoarea veșniciei de frumusețe. Atunci, nici vorbe, nici gânduri si nici proiecte nu încăpeau în spațiul nelăsat liber între cei doi. Atunci, era doar muzica abia
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1455014744.html [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]