371 matches
-
în ger”, „plouă rouă”, „-n două plouă”, „lent torent”, „munți cărunți [...] lumii punți”. O așa-zisă „baladă” e compusă din șaisprezece versuri rimate toate în „an”, unele având această rimă și în interior. Stăpânind, încă de la debut, versul oricât de nărăvaș, R. a ajuns la o virtuozitate demnă de orice maestru consacrat al cuvântului. Aurel Rău nu desfășoară un ceremonial al melancoliei livrești și nici al ironiei circumscriindu-și banalul ca Mircea Ivănescu. El este un melancolic, dar tristețea provine dintr-
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
trăi. Tonul avântat este expresia unei vitalități debordante, poemul transformându-se într-un adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă lași!/ Dă-mi braț puternic, chiot înalt,/ Măsoară-mi văzduhul pentru un salt”. Peste un deceniu, volumul Versuri (1967) ilustrează înclinația autoarei pentru pastel; poemele utilizează tehnici picturale, în care mânuirea perspectivei se
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
ca și cum ai căutametafora supremăîntr-o glăsuire fărăcuvinte... XIII. MARINĂ, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015. Se agită marea-n hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită,Se alintă la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
îmi ascultase dorurile, sudălmile, rugile, și, poate, iertăciunile. Acum o cuprindere între cer și pământ, o negociere... ce nu se știe încotro mă va duce. DE-AȘ PUTEA A MĂ ÎNTOARCE În noaptea asta de-nceput de an, rece, ninsă, nărăvașă, ca gura iubitului în ceas de-mpreunare, aștept deșteptarea ascultării curate, împotriva neastâmpărului pierdut. Nu mai am timp de împotrivire, pasul s-a îngreunat de la bocancul înzăpezit la călcătura împotriva vântului aspru, fără de iertare. Mă-ntorc pe drumul ce se
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
expresii sau chiar figuri de stil construite greșit, prin aceea că nu slujesc reflectării veridice a realității. Astfel legenda lui baș Bicaz ne e povestită și de N. Țațomir În Cablul telefonic. Bistrița e aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a lui Țațomir - ca de altfel și În alte poezii ale autorului - există serioase elemente formaliste: compasul unui inginer „saltă’nalt pe catalige”, iar În poezia În Munții Sibiului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-i fii camarad, prieten. Jocheul și calul trebuie să-și unească forțele pentru un țel comun și să lupte împreună. Omul să facă echipă cu calul. Orice ai spune, ăsta este lucrul cel mai important. Normal că există și cai nărăvași, îndărătnici din fire. Se pare că majoritatea acestor cai au trecut prin experiențe neplăcute (au fost chinuiți de antrenor). Nu prea există cai care să fie nărăvași de la început. Dacă ai răbdare cu calul mai mult timp, poți să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ai spune, ăsta este lucrul cel mai important. Normal că există și cai nărăvași, îndărătnici din fire. Se pare că majoritatea acestor cai au trecut prin experiențe neplăcute (au fost chinuiți de antrenor). Nu prea există cai care să fie nărăvași de la început. Dacă ai răbdare cu calul mai mult timp, poți să ți-l faci prieten. Vedeți dumeavoastră, în orice cursă și pentru orice cal există un punct nevralgic. În acel moment calul simte că totul este inutil. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de alergător prin curtea humorului. Așa cum am afirmat și la prima sa carte de epigrame și la cea de a doua, evoluția este evidentă iar spiritul de responsabilitate semantică, acela care ne face să tăiem cu mînie proletară din lexicul nărăvaș care ne mai duce și prin zonele redundante, tautologice ori ale banalului morbid, este din ce în ce mai eficient. în umor nu ai voie să dai rasol! Fie că este vorba despre suportul liric sau prozastic. Gafa este la vedere, derapajul vizibil precum
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de la distanță mai mare sau mai mică, ci să-l și pipăie cu degetele sale grăsulii, să-l simtă cum palpită și cum se Înfige apoi cu o durere Înspăimântător de dulce Între coapsele sale Întredeschise, nechezând ca un armăsar nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din mormânt. Atunci când simțurile se Încălzeau, pudoarea Mașei devenea vulnerabilă. Atunci, În nebunia Îmbrățișării, nici un gest nu i se părea a fi nelalocul lui. De la decență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
două, pă puțin, domnule De-Două-Ori. — Voi încerca totul... a început blând Vânătorul. — De două ori, a behăit Cale-Bătută Peckenpaw, acoperind vocile ascultătorilor săi. Mda. în fine. Era o plăcere să-l urmărești. Ca și când ai fi fost pe urmele unei femei nărăvașe, care trebuie îmblânzită. Mă gândeam cum ar reacționa o femeie ori de câte ori îi vedeam urma piciorului lângă vreun izvor. Era vreo cacealma? Sau vreo dublă cacealma? încotro se-ndrepta de-adevăratelea? întotdeauna m-am bazat pe instinct. Capeți un simț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai întemeiat! Nu comenta negativ întâmplările altora. Toate fac parte din sacralizarea lumii! OMUL este Cel ce se Știe și a se Ști înseamnă a-și consolida spiritul în cristalele luminii. Orice om are în el un bivol negru și nărăvaș care trebuie stăpânit și adus la bunăcredință și mulțumire! Și aceasta numai trecând prin lumina înțelesului OM! Dacă nu te bați cu pumnii în piept pentru ce ai făcut, dacă lași de la tine necerând să ieși în față vei câștiga
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Dinsus făcuse de multă vreme armata, dar acum a fost chemat în concentrare, pentru că așa o cerea țara... Și-a lăsat acasă femeia cu copilul plângând la poartă și a plecat, împreună cu vărul său, Todiriță... Era un început de primăvară nărăvașă, cu ninsori târzii. Îi ducea cu sania moș Pavel, tatăl lui Dumitru. Ședeau ghemuiți în paiele așezate pe podișca saniei. Nu le venea să scoată măcar o vorbă. Nici moș Pavel nu avea chef de cislă. Într-un târziu, Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și, pe furiș, se apucă să rușineze vitele sătenilor. Și prin ele Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a făcut Îndrăcitele ouă cu o singură izbitură de copită. Iar după aceea subțiratic glas a căpătat ostoitul de munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi vrut cu nici un chip să-și dea fata pe mâinile și uneltele vreunei babe murdare de prin sate. Ținea, până la urmă, la fie-sa și n-ar fi vrut s-o piardă dintr-un moft al tinereții ei nărăvașe. A tocmit un doctor de pe la oraș, dar suma cerută era imensă, chiar și pentru un director de liceu care făcea afaceri groase și ilegale cu examenele de la cele două trepte și cu bacalaureatul. Dincolo de aspectul financiar, opăritul tătic dorea satisfacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apă de băut nu umplea niciodată butea cum trebuie, ca să-și dea cât mai multe prilejuri Într-o zi să facă drumul acela. În fiecare dintre călătorii, se lăuda el, Își făcea timp s-o călărească Îndelung și istovitor pe nărăvașă, care cu greu se lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
judecător: „...Aș avea acuma vilă/ Doar cu starea mea civilă?/ ...Îmbrăcați ca niște corbi,/ Magistrații parcă-s orbi/ În corupția generală, nu-i nici un corupt în sală!” (Oare când vom vedea și noi un corupt la zdup?...). Vițelul: „Cum era nărăvaș de muscă,/ Bătrâna vacă l-a-nsurat/ Și chiar la nunta lui a spus că/ Este menit a fi-mpărat,/ ...El bea în baruri ca nimic,/ Pe seară două herghelii!” (Pe care le-am plătit noi, din truda noastră. Ați ghicit cine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș. Perfect! Tolea își îndreptă gulerul cămășii negre, dunga pantalonilor negri. Dacă nu poți ce voiești, voiește ce poți, spunea Terențiu. Ai auzit de Terențiu, doña Gina? Colega Gina zâmbea, era obișnuită cu trăsnăile lui Tolea, nu le găsea arogante, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce mai face Curvoiul, cum te mai descurci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vorbe, vorbe-n vânt, o mare nebunie și-o mare porcărie, uită-te, nu te uita, cască gura, salivează spermă, linge-te pe buze, cât de idiot să fii ca să te pui la mintea ei, la crupele ei de iapă nărăvașă. Amintește-ți, o femeie și mai mult nimic, o fată de cartier, o puștoaică, la fel ca atâtea altele, multe, destule, e legiune, numele lor e legiune, ispita și dezastrul. Fără doar și poate că i-ar fi surâs dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în primire. Îi intrase-n sânge fără scăpare deformația profesională de supraveghetor și păstor al turmei de copii, da’ nu te gândi că o turmă de femei e mai greu de păstorit decât una de copii. Femeia e un animal nărăvaș, extrem de imprevizibil, degeaba că uneori ești sigur că știi de unde trebuie s-o apuci. Într-un târziu, când e deja prea târziu, vei înțelege că te-ai lăsat amăgit, ispitit, ea e mai aproape de diavol decât bărbatul, dar totodată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]