308 matches
-
ce-ai scris într-una dintre propriile tale cărți. „Dacă uitați unde v-ați pus cheile de la mașină, nu vă ambalați. Dacă uitați ce sunt cheile de la mașină, mergeți la doctor.“ — Am spus eu chestia asta? Jess râse, același râs nătâng, absent, cu dinți la vedere, pe care-l avea de la opt ani. Îl străbătu prin tot corpul. Plus că, dacă e chiar nasol, poți să faci rost de cele mai noi și mai tari medicamente. Voi aveți tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsăm contaminată umanitatea la modul ăsta. Ei (dacă-nțelegi ce vreau să zic) n-au decât să se-ndoape cu orice, cu tot ce mișună, oricât de odios și spurcat ar fi animalul, oricât de grotescă, de șmuțig 2 sau nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
faptul că se băga în pat cu tânăra și frumoasa lui mireasă și și-o lua la labă până ejacula în paginile revistei Garter Belt, care îi sosea par avion tocmai dinForty-second Street. Maimuța dispune de un fel de grai nătâng, spurcat, de țărancă, la care îi face plăcere să recurgă din când în când și se folosea de el de fiecare dată când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea ei de nevastă de magnat. Avea harul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
devenea mai timidă. Era un bărbat pe care nu-l putea lua de sus, cum făcea atât de ușor cu bărbații plini de ei care o plictiseau de moarte În Manhattan. Sentimentele lui erau extrem de armonioase, fără asperități sau ezitări nătânge. Un bărbat adevărat. Cum era posibil să nu fie căsătorit, să nu aibă măcar o prietenă? — Ce faci de Sf. Valentin? Întrebă Kitty, Încercând să afle cât de lipsit de angajamente era. Îi Înțelese bănuielile, o privi În ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se întreba de ce oare se căsătorise. Wilt merse pe jos până acasă, agonizând. Durerea pe care-o simțea nici măcar nu mai era fizică. Era agonia umilinței, a urii și a disprețului de sine. Fusese făcut să pară prostălău, pervers și nătâng în fața unor oameni pe care-i disprețuia. Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
logodnică în mod public și cât se poate de jignitor și, împotrivindu-se slugilor care îl dădeau afară, reușise să spargă o splendidă vază chinezească. La toate acestea se mai adăuga, sub forma unui detaliu caracteristic pentru moravurile contemporane, că nătângul tânăr o iubea cu adevărat pe logodnica lui, fiica generalului, dar renunțase la ea numai din nihilism și de dragul scandalului care avea să urmeze, ca să nu-și refuze plăcerea de a se căsători în ochii întregii societăți cu femeia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cărnii și demențe ale gândului, în care am cădea în plină sfințenie dacă Dumnezeu ne-ar sări într-ajutor. Șovăirile lui ne mai țin în rând cu lumea. De ce nu m-ai făcut, Doamne, un prost etern sub bolțile tale nătîngi? Spiritul e carne lovită de streche transcendentă. Lupta nu se dă între om și om, ci între om și Dumnezeu. De aceea, nici problemele sociale și nici istoria nu pot rezolva nimic. Gândul la Dumnezeu nu servește decât spre a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei În altă limbă sau În alt dialect (nu mai spuneți, dis donc, are you kidding?) nu poate reda suveranul sentiment de dezinteres, fatalismul cu care ea reconfirmă convingerea fără greș că ceilalți sunt, și Încă iremediabil, copiii unei divinități nătânge. Dar colonelul nu era piemontez și păru măgulit de reacția lui Belbo...” „Ei, da. Iată planul, iată așa-numita ordonation, În mirabila-i simplitate și coerență. Și băgați de seamă, luați o hartă a Europei și a Asiei, trasați linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească... Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, se repezi și, cu amândouă mâinile, cuprinse picioarele spânzuratului, zguduite încă de spasmuri nătânge. ― Dă-i drumul! strigă pretorul speriat. La o parte!... Ce faci? Doctorul, lângă Apostol Bologa, stătea cu ceasornicul în mână, numărând vremea. Perdelele negre ale amurgului se lăsau acuma tot mai grăbite. Vântul se oprise brusc, ca un alergător sosit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai egoist și nu simte suferința aproapelui... Numai moartea ne împacă aievea cu lumea și cu Dumnezeu! ― Iubirea nu? întrebă Apostol repede, aproape înfricoșat. ― Iubirea cea mare și adevărată e numai la Dumnezeu... Din casă izbucniră deodată plânsete prelungi și nătânge de copii. Pe uliță trecea un detașament de soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic fără astâmpăr, murmură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a zis: mă salvați! — „Mă salvați!“ — Da, chiar așa. Încă unul care are și alte gânduri... — Ce gânduri? — Sărmana de tine! Gândurile din pantaloni, dacă preferi, doar îți cunoști stăpânul, e bărbat. — Păi ce să caute gândurile în pantaloni? — Dumnezeule, nătângă mai e! Și copilul tău din flori, cum l-ai făcut, cu un curent de aer? Jignită, Louisette le întoarse spatele și plecă. Cele două bătrâne erau mulțumite. Aveau despre ce să vorbească toată seara, despre nord, bărbați și apucăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fii mereu îndoit cu trupul și cu mintea, să-ți biciui cugetul care spune „nu” până va spune „da, da, da”, să pândești fiecare mișcare a aproapelui tău numai pentru a-i sări întru ajutor, să ai mereu un zâmbet nătâng, de aprobare, pe față, când îți vorbește cel de deasupra ta, să nu întorci numai celălalt obraz când ești pălmuit, ci să-ți tragi tu singur câteva în plus, să-ți placă să mergi de-a bușilea și-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mi voi Îngădui și câte o tușă peisagistică, o umbră de culoare. Pe 7 ianuarie, la patru și paisprezece a.m., sobru travestit În indian bolivian, am luat Panamericanul la Mococo, fentându-mi cu abilitate - chestiune de savoir faire, dragă prietene - urmăritorii nătângi și numeroși. Împărțirea cu generozitate a autoportretelor mele cu autograf a izbutit să domolească, dar nu și să stârpească, neîncrederea controlorilor din expres. Mi-au pus la dispoziție un compartiment, pe care m-am resemnat să-l Împart cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
niște întrebări rămase celebre în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor vitale: „Cum se face că, în clasele de jos, femeia îi e în asemenea măsură superioară bărbatului? Și de ce, indiferent de proveniența socială, femeile se-ndrăgostesc de animalele cele mai nătânge?“. Am început cu desfrâul și am terminat cu femeile, ca și cum ar fi vreo legătură între toate astea. Adevărat e doar că Stendhal, citind P.S.-ul epistolei pe care i-a trimis-o prietenul și discipolul său Mérimée, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
fost cumplit! Stătea acolo, în mijlocul tuturor marionetelor ălora și părea ultimul om viu dintre ei. Întreaga lui viață e organizată de alții, nu există nimic acolo care să-ți spună cine e el sau că nu e doar un bătrân nătâng și ramolit. Și partea cea mai rea - Fran simți un nod dureros în gât amintindu-și chipul tatălui ei, care nu dăduse vreun semn că ar recunoaște-o - e că nu știa cine sunt! Își îngropă fața în umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. "Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătîndu-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în gură. Apoi devii și tu țărână și cazi în gura altora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să discut modalitățile de punere în practică; de pildă, sunt unii care cred că statul ar trebui să se implice indirect, prin încurajarea așa-numiților sponsori, pe care să-i scadă la impozite, cu alte cuvinte, modelul american (filoamericanismul nostru nătâng!); și atunci pot încerca să-i conving că modelul european, și în primul rând cel francez, e cel mai potrivit și caracterului nostru și situației noastre socioeconomice; dar nu pot suporta negarea pură și simplă a ideii de subvenționare. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
un oportunist? A fost, dacă ții cu tot dinadinsul, dar atunci a fost un oportunist superior: și-a asumat la momentul potrivit destinul. — Tu, avocatule, spune Pastenague, pledezi doar pentru Goma ori și pentru tine? Cotidianul, 29 noiembrie 2002 Bucurie nătângă — În loc să faci filosofie de doi bani - ca în ultimele tablete -, mai bine ți-ai da cu părerea în legătură cu ce se întâmplă în jurul nostru. Uite, România intră în NATO. Toată lumea se bucură. Chiar și Iliescu... Tu taci. Sau scrii despre te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne punea să ne rugăm, iar noi făceam asta atenți și cuminți, rostind niște poezioare cam nătânge, cu capetele plecate sub privirile-i atente, îngenuncheați la marginea patului. Cum nimic rău nu ni se-ntâmpla în zilele următoare, bunica ne asigura întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o tot iscodeam, cam neîncrezător
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decît să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe-n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătîngă nu te-ai săltat măcar un metru de la pămînt... Acum lasă-mă să-mi adun forțele, să-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al bisericii venit în Japonia din partea Ordinului Sfântul Pavel. Nici în vremea cât au stat împreună la seminar misionarul nu și-a putut șterge din suflet disprețul pe care-l simțea când se întâlnea cu prietenul său cel naiv și nătâng. Știa că aceasta este un defect al său, însă nu se putea îndrepta cu nici un chip. — A sosit o scrisoare de la Ōsaka... Diego scoase din buzunarul sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se sfătuiască asupra vreunui lucru cu acest confrate nătâng. Fără să poată vorbi mulțumitor limba acestei țări, deși se împlineau mai bine de trei ani de când venise în Japonia, Diego își petrecea zilele îndeplinind ascultător ca o oaie tot ce îi spuneau superiorii să facă. În urmă cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și, scoțând un fir de fum negru, aruncă peste bârne o umbră uriașă. La lumina lumânării, misionarul desfăcu scrisoarea cu mâinile legate. În acel moment îi veni din nou în minte chipul nătângului său confrate mai tânăr cu ochii mereu roșii și lăcrimoși. „A trecut o lună de când ai plecat din Edo. Lucrurile nu sunt nici mai rele, dar nici mai bune.” Scrisul lui Diego era la fel de neîndemânatic ca al unui copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu i-au speriat nici poliția, nici victimele, nici morala de apoi. Panica a venit din comoară, din izbânda loviturii de geniu, din ei înșiși. E panica triumfului. Nu cred că-i absurdă și de neînțeles. Nu cred că-i nătângă. Dimpotrivă - mulți (scriitori) înnebuniți de glorie și multe alte forțe creatoare ar trebui să bage ceva la cap gândind la sumbrul și logicul final al „capodoperei” de pe linia Glasgow-Londra. 9: „Teignmouth” plutește de-a lungul coastei spaniole. Catargul cel mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am încetat orice activitate informațională susținută, intensă - ca un explorator care după un marș lung prin junglă sau prin zăpadă se hotărăște deodată să se întindă în hamac, să zacă, să doarmă. Ziare pe care le cercetam până la ultima informație nătângă rămân nedefrișate, neschingiuite - și nu am remușcări. Continuu să nu știu ce se întâmplă în Madagascar. Habar n-am ce e nou la New Jersey. Nu știu ce vânturi bat pe Oceanul Indian. Poate că un primus a sărit într-un copac pe la strâmtoarea Bering
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]