307 matches
-
de la poliție. Aău! Jones trimise în sus ceva ce părea să fie un nor, unul radioactiv din care treptat se desprindea câte ceva și cădea pe bar și pe frigiderul plin cu carne marinată. Zi, ce s-a mai întâmplat cu nătărău’ ăla care a fost data trecut-aci? Al’ de lucra la Levy Pants. A mai dat p-aci? — Omu’ ăla de vorbea de-o demostrațe? — Mda, ăl’ de zicea că-i conduce un grăsan alb și le zice c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de iarnă, invalid și acum, ca de fiecare dată. De la Zordorf avea două degete mai puțin, De la Torgau venea râzând cu un singur ochi, De la Hochkirch a rămas cu un semn pe scăfârlie, Care-l făcea mai mult ticnit decât nătărău. Și iar s-a pus cu ștremeleagul pe ea, Pentru că îl primea Fătuci ca nimic să-i facă, Pe nume Lisbeth, Annchen, Martha și Ernestine Și au rămas în viață, Așa că și bunul Dumnezeu merita să fie iar rugat: El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Deși, ca să fim corecți, nu fusese chiar În vis, ci În viziunea sa, spre dimineață. Dar nu vedea nici o deosebire. Am vești bune, spuse. Cercelul tău e aici. L-am găsit În fotoliul pe care stai chiar acum. Uite ce nătărău sunt: cum am deschis ochii dimineață, În primele străluciri ale zorilor, am crezut că e un licurici care a uitat să se stingă. Prinse curaj și adăugă: —Vezi Însă că sunt un șantajist. N-am să ți-l dau Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lingura spre gura lui Betsy. Betsy își strânse buzele. Și mai știi ce a fost fascinant? Felul în care diferitele personaje au reacționat la situație. Erau două familii în ascunzătoare și un bărbat singur. Bărbatul, Dussel îl chema, era un nătărău. — Asta și înseamnă dussel. Nu voisem să vorbesc. Nu voiam să o opresc, dar nici să încurajez discuția. Nu știam asta. Nu vorbești germană. —Ce coincidență. Că este un nătărău și are un nume pe măsură. —Pentru Dumnezeu, Madeleine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și un bărbat singur. Bărbatul, Dussel îl chema, era un nătărău. — Asta și înseamnă dussel. Nu voisem să vorbesc. Nu voiam să o opresc, dar nici să încurajez discuția. Nu știam asta. Nu vorbești germană. —Ce coincidență. Că este un nătărău și are un nume pe măsură. —Pentru Dumnezeu, Madeleine. A inventat numele acela. Am încercat să împing lingura în gura închisă a fiicei mele. Betsy își răsuci capul într-o parte și-n alta. —Sau cel puțin așa cred. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de buzunare ne aflam Într-o zonă mărginașă nesăbuinței. Știa că omul lucrează pe linia Riverside. Îl văzuse furând din genți și raportase la poliție. Raportul nu păruse a fi de mare interes pentru poliție. Sammler se simțise ca un nătărău pentru că se dusese imediat la o cabină telefonică pe Riverside Drive. Normal că telefonul era făcut praf. Majoritatea telefoanelor de pe stradă erau făcute praf, mutilate. Funcționau și ca pisoare. New Yorkul devenea mai rău decât Napoli sau Salonicul. Era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu mai vreau să mă mai întîlnesc cu nimeni. Că-s sătul pînă-n gît de flecari și de nătărăi! Ilinca zîmbi, neștiind la cine se referă Bărzăunul, apoi întrebă curioasă: Și ce faci la pădure? Mă duc să pescuiesc. M-am plictisit acasă și m-am gîndit că n-ar strica să prind cîțiva păstrăvi. Păstrăvi?... Păi te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sunt ambițios al dracului! I-am lucrat pe mulți de se mirau că am atâta putere. - Dacă-i așa, marș la iad, că aici vin oameni așezați la minte ca mine, zice Păcală, cu glas de tunet, și nu niște nătărăi”. Indubitabil, Păcală e un adversar dârz și hotărât al comunismului. Pe lângă însușirile specifice ce-i vin din începutul vremurilor conform darului primit de la Creator, prin autorul volumului de față, Păcală primește acel dar al împotrivirii și al luptei continue cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și verde. Îmbrăcat Într-un costum alb, cu coatele sprijinite pe geam, Noimann privea cu gândurile duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui. În minte Îi răsuna acum un alt catren al lui Khayyam: „Pulberea de sub piciorul nătărăului din viață fost-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos: nicăieri nu se vedea nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era prea plăcut ca fosta gingașă mână sau delicata față, transformată Într-un fir de praf, să nimerească Într-un muc de țigară, aruncat pe jos, sau Într-o flegmă, sau mai știu eu ce, Își spuse medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și mătură cu el podeaua, da, e fericit, pur și simplu fericit. Spre deosebire de alții, Noimann nu accepta pe creștetul său decât un singur toc, un toc cui, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochi albaștri și sticloși. Exhiba un zîmbet de vînzător, fals și forțat. Mi-a părut rău că Fermín nu era de față, fiindcă el nu stătea prea mult la taclale pentru a se descotorosi de comis-voiajorii de camfor și de nătărăii care, din cînd În cînd, se mai strecurau În librărie. Vizitatorul Îmi oferi zîmbetul său unsuros și fals, luînd la Întîmplare un volum dintr-un teanc de lîngă intrare, ce-și aștepta rîndul la ordonat și evaluat. Totul În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un adulter. Silvia se îndreaptă spre mine cu un pahar de whisky în mână, se uită la al meu, plin ochi, "să nu-mi spui că nu-ți place whisky-ul, să nu recunoști, că te faci de rușine între nătărăi, dacă nu-l bei să-l păstrezi pentru mine", spune Silvia, privind cu ură spre musafiri. "Vezi că o să pice Jozsi, un ungur arădean venit cu prima garnitură de legionari, bun prieten cu Ștefi, de două săptămâni i-a murit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
altarului cu un felinar aprins, dar am crezut că este o arătate, un duh rău. Am făcut cruce și am adormit, am adormit spre dimineață, părinte stareț. Așa, așa, iată că încep să prind firul! Mai departe, spune mai departe, nătărăule! Mai departe, nimic. Foc, mult foc, din toate părțile foc. Nu puteam să strig, nu puteam să fac un pas, parcă eram legat, parcă muțisem definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Prima data când am stat aici, eram de-a dreptul paranoic. Părinții mei obișnuiau să ne ia cu ei peste tot — practic am crescut prin hoteluri — dar o singură zi petrecută aici a fost de ajuns ca să mă simt un nătărău, spuse el. Emmy râse, uitând deja că Paul nu era eligibil. Firește, nu era eligibil pentru jocul ei. În mai puțin de patru minute de conversație, își dăduse seama că el ar fi soțul perfect. Dar nu! Nu, fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poarta casei. — Trebuie să termini cu asta, Mauricio - zicea Eugenia -; așa nu mai putem continua, mai ales după ce-am să-ți spun ce s-a-ntâmplat ieri. Păi nu zici - spuse numitul Mauricio - că pretendentul ăsta e un biet nătărău cu capul în nori? — Da, dar are bani și mătușă-mea n-o să-mi dea pace. Și adevărul e că nu-mi place să-i fac nimănui figuri urâte, dar nici nu vreau să fiu sâcâită de nimeni. — Fă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așezase, dar ca să-și pună brațul pe grumazul ei și să le dea de lucru degetelor cu unul din pandantivele iubitei sale. Eugenia îl lăsa. — Uite, Eugenia, ca să te amuzi și dacă ții neapărat, poți să-i faci ochi dulci nătărăului. — Mauricio! — Ai dreptate; nu te supăra, scumpetea mea! - și, strângându-și brațul, își apropie capul de cel al Eugeniei, îi căută buzele cu ale lui, împreunându-și-le, cu ochii închiși, într-un sărut umed, tăcut și lung. — Mauricio! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebui să muncim nici eu, nici tu, să se aranjeze toate... — Ia să vedem... — Dar... îmi promiți că n-ai să te superi, fetițo? — Bine, zi! — După ce știu și ce-am auzit de la tine, bietul don Augusto ăsta e un nătărău, un prăpădit, ce mai, un... — Hai, mai departe! — Da’ n-o să te superi? — Ți-am spus să continui! — E deci, cum stăteam să-ți spun, un... încornorat din născare. Și poate cel mai bine ar fi nu doar să accepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din întunericul nopții. Simțea nu simțea că musafirul se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii om În lumea ce mustește-n rău, Precum e forța în atom. De ești cinstit, pari nătărău. * „Peștele cel mare înghite pe cel mic”; Zicală înțeleaptă rostită de demult. La noi e câte-un caz ’n-al vieții polonic Când omul cel incult îl soarbe pe cel cult. * Ne dați legi, vă fie bine Pentru suflet, pentru
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de mii de ani încoace Lumea-i veselă și tristă; Alte măști, aceeași piesă, Alte guri, aceeași gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera și nu ai teamă. Nu spera când vezi mișeii La izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăși Între dânșii să se plece, Nu te prinde lor tovarăș: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
constată realitatea,că nu mai au locuri de muncă și nici salariile de mizerie. ”Rău cu rău,dar mai rău fără rău” sau yin și yang. Epitaf pentru Richelieu „Aici zac și sînt un oarecine Deștept zic unii,eu - un nătărău. Că binele făcut l-am făcut rău, Dar răul ce-am făcut l-am făcut bine”. 78 „Una este șansa ta De a deveni peren Să cutezi a descifra Tăcerea ca fenomen”. (Ilie Dodea) Șansă dublă Inainte de anul 1990
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]