707 matches
-
plecat cu șatra, mutându-se din loc în loc, în cort cu ei, dar separați. Nu avea voie să se atingă de ea până ce nu se vor căsători...” (Berthold Aberman - Pasiune sau ceva trecător?”) „Decolăm într-o gălăgie de motoare. Puțin năuc, doream să se termine mai repede gălăgia din urechi. Dar când avionul s-a depărtat în înălțime de unde decolase, fixându-și direcția de zbor, mi-am revenit. În zare, dedesubtul păsării-măiastre se arăta pământul. Părea un Ocean de forme, de
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
o mie de soroace Ca să mă-ntorc... dar drumul m-a uitat Și nu-mi mai șlefuiește ca odată Pietre de râs la fiecare ceas. Cotește tot mai des spre niciodată, Rostogolește umbre de pripas Și-adună-n colb de arșiți, veri năuce Cu-albastrul deșirat prin zări de fum Ce-au atârnat de sfori,să se usuce Zmeie de cântec și-au adus duium De amintiri cu gust de pârg tomnatic. Stau mai departe, într-un vis absent, Fără de vlagă, stins și
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
fi simțit mâna aș fi crezut că glasul venea de pe altă lume. El încă mai trăia momentul când fusesem pus să-l zdrobesc și nu o făcusem. Gestul meu față de el l-a sprijinit să nu facă rău nimănui. Stăteam năuc și nu pricepeam, întrebându-mă dacă nu cumva voia să mă încerce. Era cinstit cu mine sau peste câteva zile avea să declare în fața întregii camere ceea ce îmi spusese acum? Din fericire, lucrurile nu s-au petrecut așa. Nici Gelu
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
aveam respect și teamă De nuielușa respectivă, Că, fără a băga de seamă, Ea ne-a creat o perspectivă... Ei, bine,-acum, la pensionare, Ne amintim copilăria Și chiar avem momente-n care Ne-apucă, nene, pandalia, Văzând ce guvernanți năuci Avem acum...și-avem o droaie! Ce bâte sunt, și ce măciuci, Că...plângem după Nicolae! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Moș Nicolae / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1064, Anul III, 29 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MOŞ NICOLAE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344535_a_345864]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MIROASE-A PUSTIU Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului doarme cerul pe patru silabe un timp năuc peste tot se-aud lupii urlând în pădure prin cețile iernii apele curg din pieile nopții se fac haine de firmă cu stelele nastruri la gât cu dantele se fac percheziții la inimi și nu mai găsec decât vânt căutători
MIROASE-A PUSTIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347527_a_348856]
-
Acasa > Impact > Pamflet > O ALTĂ ÎNTREBARE ?! Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului O „altă întrebare” ?! Are privirea cam năucă, și mintea dusă la plimbare. A vrut o altă întrebare... O gafă-a fost și e pe „ducă” ! Și eu întreb pe tata-mare dac-ar mai merge „la gagici”. Sunt văduv, nu știu ce tot zici, ia pune altă întrebare. Întreb pe
O ALTĂ ÎNTREBARE ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350164_a_351493]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POVARA ASTA ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Povara asta, grea precum o moarte, Cu voce răgușită, de cocotă, Rădea năuc, știind că pe golgotă Nimic și nimeni nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350253_a_351582]
-
plecat cu șatra, mutându-se din loc în loc, în cort cu ei, dar separați. Nu avea voie să se atingă de ea până ce nu se vor căsători ... ” (Berthold Aberman - Pasiune sau ceva trecător?”) „Decolăm într-o gălăgie de motoare. Puțin năuc, doream să se termine mai repede gălăgia din urechi. Dar când avionul s-a depărtat în înălțime de unde decolase, fixându-și direcția de zbor, mi-am revenit. În zare, dedesubtul păsării-măiastre se arăta pământul. Părea un Ocean de forme, de
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
a zvâcnetului calul reazemă bolta în nări și copita stemă a libertății lui sudează nervos cerul de pământ nobilă dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
multa, sed multum” (Nu multe, ci mult) ... Nerușinarea, așadar, este trăsătura distinctivă a postdecembrismului românesc, într-atât de prezentă în fapte și intenții, pe stradă și-n birouri, în presă, politică, școli, cultură și familii, practic în toată această goană năucă după mai mult și mai fățos, încât face din minciună o necesitate, din hoție o banalitate, iar din ipocrizie o jalnică realitate. Și astfel, în vârtejul circului generalizat și permanentizat, din ce în ce mai puțini români iau aminte la faptul că ne cam
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
care să-i amintească cel puțin de o personalitate care s-a afirmat de-a lungul istoriei neamului. Nu-i mai rămâne decât să-i înmâneze carnetul studentului spunându-i : - Vorbești frumos ! Să știi că vorbești frumos.... A ieșit ca năuc din sala de examen, asaltat fiind de toți cei de dinafară : - Căt ai luat ! Cât ai luat ?... - Nu știu, nu știu... să mă uit... Uuuuuuuuuuuaaauuuuuuuuuuuuuuu !!!!.... - Căt ai luat ?! - Zece !... L-a întâlnit pe învățător încă înainte de a-și reveni din
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
amândoi: Tu mire, eu mireasă pe vecie.... Sub iarbă arsă, prohodind, târzie Prigoria va lacrima în ploi... Apă și foc se războiesc zeloase, În urma noastră fi-vor alte nunți, O pasare visează șapte punți Și gheare-n lacrimarul dintre oase... Năuce clipe, văduve de hâr, Vor rătăci prin iarnă căpcăună... Tăcerea, o vioară fără struna, În pragul serii suspina-va rar... O herghelie fără de căpestre, La poarta pietrei, ultimul colind Îl va rosti pe stele, juruind, Însemnul inimii buestre... Tot mai
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
când mi-a spus pe tonul acela atât de grav, de parcă ar fi sosit sfârșitul lumii: ”c'est fini la comédie!, te las iubitule, te las cu toate mândrele tale, poate-o să te sature dracu!”, am rămas câteva clipe năuc, apoi, ca unuia căruia îi cade fisa mai greu, am izbucnit într-un hohot de râs, care s-a vrut a fi cu multe reprize de prelungiri; cum să nu fi râs cu atâta poftă, atâta vreme cât eu sunt convins că
ÎNDREPTAREA PĂCĂTOSULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365064_a_366393]
-
nu-i place, mi-am retras mâna brusc. Ea a zâmbit cu subânțeles și a continuat să -și plimbe mâna pe piciorul meu, în timp ce l-a strigat pe iubitul ei să plecăm. Acesta a ridicat capul și ne-a privit năuc, dar a fost de acord. Eu am achitat nota de plată și am plecat sprijinindu-l amândoi de câte un braț pe băiat. Drumul nostru trecea printr-un parc pustiu la ora aceea. Parcă ghicindu-mi gândul, fata mi-a
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/364783_a_366112]
-
un păianjen otrăvitor în potirul cu Sfânta Împărtășanie, el a consumat tot conținutul potirului fără să pățească nimic. Ori, la ora actuală, dacă cineva este oprit să slujească, el totuși slujește. Își face cabinet particular și creștinii, ca o turmă năucă, năvălesc acolo. Lucrul acesta nu e cu acoperire în istoria Bisericii. Trăim o criză foarte profundă, nu aceasta financiară de care se face atâta caz, ci o criză de autoritate, de canonicitate, constând în felul în care ne raportăm credincioșii
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
de-a lungul anilor și poate și din dorința de a lăsa pentru posteritate picături de amintiri, dar nu le-a făcut cunoscute decât târziu. Acum s-a hotărât să publice cel de al doilea volum, după ce primul intitulat “Ora năucă”a fost bine primit de cititori. Ce e important și ce ne interesează acum, este modul său de a simți și de a se „dezvălui” prin mijlocirea versurilor sale. Sunt poezii născute din urzeala viselor, din orizonturile așteptării împlinirilor. Născută
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
zile de-a rândul îi hrănise ca pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert”, din Budapesta. După câteva minute în care n-a făcut altceva decât să privească năuc, și pe o parte, și pe alta poza aceea, Marko și-a scos rapid revolverul din toc și și l-a pus la tâmplă... A urmat o pocnitură al cărei sunet a fost puternic amplificat de tavanul boltit și aflat
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
mutra. Se oprește din plâns, își duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât... Sunt criminal... Să fug! Dar cum poți să te-ascunzi de tine însuți?...Grea povară să fugi când vrei să te înfunzi... (Privește-n jur năuc): Nu-l voi lăsa pe bietul Abel să fie sfârtecat de fiare! Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă.) Scena 4 (Glasul de tunet al Domnului îl încremenește
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
păcate, Trădarea și chiolhanul au devenit morală. Religia-i o schismă și nu sfântă credință, O armă ucigașă de imbecilizare, Din bogăția țării fură fără cuviință, Hoțiile și crima sunt ascunse-n altare. CÂND CLOPOTUL BATE Când clopotul bate sunete năuce Lasă-mă, iubito, lasă-mă pe cruce, Buzelor de gheață să le gust nectarul, Fructului trădării să nu-i simt amarul. Lasă-mă o clipă să visez la zâne, Să mai simt fi orul dragostei nebune, Să revăd în clipuri
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
iad, E-așa tăcută, Rece și muta Acea secundă Ce mi te-a luat. Seară de seară Vreau să rasară, Umbra-ți pe-afară, Sub crengi de nuc. Te-aud în vântul, Ce-mi bate gândul, Plânge pământul, Parcă-i năuc. Pleca, hai, pleacă, Lacrima, seaca! Să te petreacă Luna-în pustiu. Du-te, tăcere, Hai, mângâiere, Te las, durere, Nu te mai știu. Referință Bibliografica: Când seară vine / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie
CÂND SEARA VINE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366282_a_367611]
-
Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Timpul de acum nu mai e un moft, Pare cam grăbit, vrea schimbare-n soft, Dar eu pân’ mă mișc, el a dispărut Și rămân năucă, de ce am pierdut. Din albastru zării, îmi croiesc veșmânt Și-mi sculptez, pe gânduri, crezul-legământ; Că de-o fi să fie, să nu-l mai întorc, Am să-mi trăiesc viața, cu al meu noroc. Ce mi-o fi și
TIMPUL SOFT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361583_a_362912]
-
când am regăsit Credința în poarta albelor reînceputuri ale ființei. Poate atunci când brațul tatălui mi-a ridicat trupul chircit în frica alunecării în haos sau când în brațele mele, copilul tigru luase culoarea cenușii pe chip iar inima lui alerga năucă sub palma mea. ochii lui mă căutau. Ochii lui mari cât două ochiuri de izvor, ochi de culoarea infinitului Iubirii Lui... Atunci a ieșit din cenușă și mi-a zâmbit. A zâmbit cerului strecurat printre gratii. Mi-a sărutat inima
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
a vieții sale școală),mai mult șarm decât talent, Se rupea-n figuri prin grupuri își zbârlea coama (cu gel) Și din toată lumea bună el credea că-i cel mai cel ! De trăgea un singur “vânt”(de măgar)că un năuc Prea cinstită adunare se-aduna pe el buluc . Se-ntreceau care de care să-l admire să-l privească Ca si cum măgarul (nene)era pronie cerească ! {Mă iertați (va rog frumos) am văzut cacofonia Însă nu lezez măgarul, nu-i știrbesc
MAGARUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352530_a_353859]
-
Acasa > Strofe > Atasament > POVARA ASTA ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Povara asta, grea precum o moarte, Cu voce răgușită, de cocotă, Rădea năuc, știind că pe golgotă Nimic și nimeni nu va fi s-o poarte. Povara asta naște întuneric, Doar orbii și nebunii mai încearcă Să-și schimbe soarta rătăcind pe-o arcă, Spre Araaratul binelui himeric. Povara asta m-a adus
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352567_a_353896]
-
și vântul care spulberă speranțe zburând nisipul între mort și viu nedecise hotare de tăceri în gri o umbră funerară ce umblă fără chip și verbul ce-nspăimântă a muri timpul se face ploaie anotimp zăpezi ce răscolesc stihii de stele năuce ape care urcă-n cer izvoare tainice din lumi rebele replăsmuind fantasticii flamingi zei ce visează la bătrâna vatră pitiți în viu de stâncă și de piatră eternitate tu mereu învingi când umbre de gânduri fantastice țes ore de liniști
ETERNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345604_a_346933]