717 matches
-
m-am prăbușit când ai plecat. A fost ca și cum mi se amputase o parte din trup, nu mai eram eu, îmi luaseși toată puterea de concentrare și de creație. O vreme n-am mai pus mâna pe pensule, am umblat năuc prin toată Delta, am mai fost la Brăila de câteva ori căutând pretexte ca să-ți aflu adresa si telefonul din București, mințind pe mama ta că vreau să-ți aduc o icoană pe care ai comandat-o când ai fost
Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
răspuns țipând. Convorbirea mi s-a întrerupt. Am încercat din nou să o prind însă în zadar. Aproape fără să știu, m-am îmbrăcat, am luat actele, banii, apoi am pornit la drum. Timp de peste două ore, am condus aproape năuc. M-am dezmeticit lângă Pitești. Doamne, unde mă duc? - m-am întrebat la fel de disperat și am sunat. Nimeni După lungi insistențe, mi-a răspuns Yanina. Am fost bătuți Sunt tranchilizată și abia te aud... Și Oly? Și ea... - abia mi-
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
Mondial. La 20 mai 1940, Prefectura județului Ialomița a transmis Primăriei Slobozia un document grăitor în acest sens, în care se spune, printre altele: "In cercuri restrânse, o seamă de interesați, sau de înstrăinați, de alarmiști de profesie și de năuci cu minți aprinse în căutare de noutăți cu orice preț, își permit să invente sau să colporteze svonurile cele mai lipsite de temei, să lovească admirabila rezistență morală a populației, sau să provoace rătăciri printr-un alarmism nesăbuit, care creează
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
engleză. Reunite, aceste texte compun volumul XI, Poemas Ingleses, din Obras Completas de Fernando Pessoa, Editura Atica, Lisabona, 1974. Cităm aici, unul dintre cele mai frumoase Sonete scrise, în limba engleză, de Pessoa. XV Stîngaci ca pețitorul ros de teamă Năuc de nu-i iubit, deși iubește. Tînjind pe jumătate să dea seamă De ce, probînd, se teme că tînjește, Temînd privesc cu ochiul dinăuntru Și, uluit, mă-ntreb acuma oare Ce preț avea-vor aste stihuri pentru Un gînd ce altui
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
peste mine vârât într-un ou enorm, cu capul, picioarele și brațele afară. Drept martori oculari bunica cita pe un cavaler ciung, maestru de echitație, care călărea pe-acolo însoțit de cei trei scutieri ai săi, recrutați dintre cei mai năuci din satele din jur. Ei și cu paznicul de far au asistat buimăciți la nespus de straniul spectacol. Și toți cinci și-au disputat între ei posesia mea. În toiul discuției au fost atacați de un șarpe marin care mă
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
circul CPUN-ului?) de partide, partidulețe, formațiuni și mișcări care dădeau din coate pentru a-și face loc cât mai în față și cât mai sus. De atunci încoace, jocul scaunelor muzicale n-a încetat nici o clipă, pseudopoliticienii fugind ca năuci de colocolo în căutarea grupului cel mai bine plasat pentru a-și găsi ei înșiși cel mai bun plasament. Pașii dansului i-au dus când la stânga, când la dreapta, dar aceste noțiuni nu au și nu au avut niciodată în
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
-i cruțe pe cei trei. Contrar așteptărilor, Nobunaga nu era supărat. — Îi iert, îi spuse el simplu mamei sale și, întorcându-se spre Katsuie, care avea spatele scăldat în sânge, continuă. De ce te-ai ras în cap, preotule? Ce nenorocit năuc ești! Zâmbi forțat, apoi i se adresă lui Hayashi Sado: — Și tu. Nu se cade, la vârsta ta. După moartea lui Hirate Nakatsukasa, mă bizuisem pe tine să-mi fii mâna dreaptă. Regret că am pricinuit moartea lui Nakatsukasa. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asta reținea și Ieyasu în inima lui. Să se înfurie? Să râdă? Fără îndoială, își stăpânea toate aceste porniri lăuntrice simultane, aproape ca și cum n-ar fi putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două, trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un obraz. Era nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lucrurile, chiar dacă, la o privire mai atentă, programul zilnic al autorului se dovedește extrem de încărcat: "Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. După ce mă dezmeticesc, intru în turbionul zilei. Seara mai citesc sau îmi fac notițe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
Ierarhii, mită, bursa neagră... Dar au scăpat de meticulozitatea nemțească. Întâlnirea cu foștii torționari (previzibilă) e redată în linii sobre. Nu îi culpabilizează, din contră, parcă o tristețe nedefinită plutește printre rânduri: "Erau îmbrăcați în zdrențe decolorate... Aveau fețe supte, năuce, sălbăticite: obișnuiți să trăiască, să acționeze, să lupte după schemele rigide ale autorității, reazem și hrană pentru ei, se treziseră deodată neputincioși... Erau goliți și inerți, ca frunzele moarte, îngrămădite de vânt în unghere ferite...". Le refuză pâinea nu din
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
se îndrepte de spate. S-a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu am rămas pe loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn cu capul lui Adam. —Vorbește cu Helen, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă sfâșie. Și zilele treceau. Și săptămânile. Și lunile. Eram acum la mijlocul lui iulie și el murise în februarie, dar încă mă mai simțeam ca și cum tocmai mă trezisem dintr-un vis monstruos, de parcă eram suspendată în starea aceea paralizantă, năucă, dintre somn și realitate, în care încercam zadarnic să mă agăț de realitate. De normalitate. —Di cum ai ÎNTRAT în crâșmă! Mi-am dat ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A TREPTUL un barrrosan! —O, Doamne, iar începe. Neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-uri care-l făceau să dispară din post În mod regulat. Mama vitregă susținea și că era lipsit de respect față de ea, dar ea oricum spunea asta despre aproape toată lumea, În special despre mine. În acele ultime ore, eram cu toții năuci. Tatăl meu vorbea singur, incapabil să decidă ce cărți să ia cu el, de altfel a sfârșit prin a nu mai lua nici una. Frații mei se prefăceau plictisiți ca să nu se vadă cât le era de frică. Mama mea vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Zosin; ele mi-au lăsat o foarte plăcută amintire. * Pag. 251: Apropos de "gustul Junimii pentru glumă", iată un specimen de scrisoare adresată de V. Pogor lui Iacob Negruzzi (Torouțiu, Studii și documente literare, II, pag 7.): "O Jacoppo, vrabie năucă care, în ist codru ce se numește creațiune, dai cu capul de toate cioturile și de crengile uscate! îți trimit încă o afacere! Contractul lui Carp în limba voastră de cai și o quitanță a D. Leers pentru 80 galbeni primiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și au dus călătorii până la escorta venețiană. În munții Alpi, deocamdată, liniște. Nici o adunare de oști. La fel, În pusta ungară. Ștefan privi brusc pe fereastră. Spătarul privi și el, dar nu văzu decât o rază de soare izbindu-se, năucă, de pavăza lucrată În argint de pe peretele din spatele tronului și risipind licăriri de lumină blândă pe pietrele prețioase de pe mânerul sabiei lui Ștefan. Departe, se auzi fâlfâitul unui stol de vrăbii rotindu-se de plecare spre țărmurile Însorite ale Mediteranei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
oșteni? - Desigur, commandante. Bucătarii. Bucătarii mei au avansat până la linia voastră de apărare și au pregătit vițel la proțap. O fi spunând vărul meu Ștefan că m-am țicnit În temnița de la Vișegrad, dar nici n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un subiect pe care nu-l văzusem până atunci. Pot afla și eu despre ce căpitan e vorba? Cum despre ce căpitan, s-au crucit pescarii, despre căpitanul Morovan, bineînțeles! Am Înlemnit. Firește. Cum de putusem să fiu atât de năuc! Omul de Încredere al lui Ștefan În materie de misiuni secrete și, pe cât posibil, primejdioase. Căpitanul Morovan nu plecase de capul lui, singur, să vadă dacă pe Marea Neagră plouă. Pe Marea Neagră avansa spre gurile Dunării o flotă militară de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
n-aveam de ce să mă fâstâcesc ori încă să îndrăznesc să iau altceva decât leanca mea, asta care-o vedeți pe mine... Să fie cât se poate de clar... Și, în timp ce studentul Ciornei explica și gesticula, iar Moscovici se uita năuc, nedumerit, când la raglanul din cuier, când la cel cu care era îmbrăcat cel ce fusese presupus a fi vinovat de toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte intră în sală râzând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și la noi. Și-a răscolit dosarul tău... Rectorul mi-a lăsat răspuns să-ți comunic să fii mâine dimineață, la orele 10, la tovarășul Ștefan Panaiotache la birou... O să lucrezi în altă parte, de la 1 septembrie. M-am întors, năuc, la biroul meu. Am pus pe masa Elvirei albumul ce i-l adusesem. Am încuiat și am plecat spre casă, întrebându-mă: "oare aceasta e ultima oară când mai trec pragul acestei instituții, în care-mi făuream atâtea vise?" Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
traversezi spre Gedsar, în Danemarca, iar de-acolo, în aproximativ trei ore ești la destinație, cu bagaje cu tot. Fără alte formalități. Fără emoții la decolare sau aterizare. Este drept că, după două zile și două nopți cu omnibuzul, ești năuc de cap și te duci în toate părțile, ca o curcă beată. Îți revii la normal după 2-3 zile de odihnă bună. Însă, pentru a ușura și scurta drumul cu omnibuzul, de la București până la vama Nădlag care înseamnă o noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar regimul de acolo era extrem de greu... La un moment dat nu mai puteam, simțeam că Înnebunesc... Eram așa... cu mintea năuc. Nu știu cum se pot descrie stările prin care am trecut atunci... Ajunsese atât de slab, Încât nu mai puteam lucra... De-abia mă țineam pă picioare. Aveam sub 48 de kilograme... Pielea și osu’ erau de mine. Am avut noroc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o graniță noaptea fuge cu lacrimi în ochi (femeie alungată urmărită de cearcăne) te strâng în brațe ca să aud cum geme răsăritul apoi adormim din nou în timp ce orașul țipă isteric 4 septembrie 2011 Toate drumurile duc la tine Cu suflet năuc, Un dor îți aduc, Un dor din alt timp, Tăind anotimp... Eu mă întorc la tine din iluzii, Prin mari oglinzi ciobite m-am pierdut, Am semănat în trupul meu confuzii Și m-am cules stupid, contrafăcut. Eu mă întorc
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în sec de cîteva ori, caută insistent cu privirea în sus, spre nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi și pornește năuc, înainte, spre gardul de beton. Două fete murmură el. Olițe, fundițe, codițe, fustițe... Și-așa, jucăriile teleghidate sînt scumpe ale naibii... Că parcă păpușile-s mai ieftine!... Da' bine că-s sănătoase toate trei! Să-i duc niște flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
propti cu mâinile de partea din spate a mașinii, înfigându-și tălpile printre pietrele ascuțite de pe chei, și se opinti încercând să împingă automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de fier și văzu profilându-se o siluetă - o siluetă înaltă, într-o mantie lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și redobândească vechea slujbă sau să se gândească la o alta nouă. Și în cazul ăsta, la ce anume? Hotărî că-i mai bine să nu se gândească. Un junghi dureros, o durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]