334 matches
-
cu un gest al mâinii, o trimise în bucătărie. De-a lungul întregii seri, Louisette nu încetă să facă drumuri între primărie și casa primarului. Aducând sticle și supiere, luând carafele goale, aducând alte feluri de mâncare. Primarul era acasă, năucit, stând în pat, cu o febră care îl apucase deodată. Tipograful fusese luat și dus la morga clinicii. Un singur jandarm rămăsese la primărie să-l supravegheze pe micul breton. Louis Despiaux, așa îl chema pe jandarm. Un tip curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu ochii de Agache - c-a venit și vremea noastră! A fugit Sima-Vodă! — Ce vorbești?! - făcu năucit vel-comisul. Unde-a fugit? Nu știu - răspunse sărdariul - că-n Ieși nu mai e! — Da’ tu de unde știi? - întrebă prudent Agache. — Ei, de unde? Urlă târgu’, dom’le! — Stai încet - făcu vel-comisul. S-ar putea să se fi dus la turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asta nu am prea văzut-o, pentru că a fost la clasa întâi, servindu-le șampanie barosanilor. —Închipuie-ți, îmi șoptește ea, avem următoarele trei zile libere. De-abia aștept! Dispare din nou, și eu mă uit lung în urma ei, ușor năucită. E ciudat cum membrii echipajului de zbor par așa de încântați de zilele libere. Eu nu sunt de acord cu teoria asta. Nu cred că avem mai mult timp liber decât alții. Pentru că în prima zi după o călătorie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mă simt slăbită. — Mă duc să mă pregătesc, spun încet. Sigur, zâmbește Amy, de parcă nici nu a băgat de seamă fața mea schimbată. Apropo, mă simt mult mai bine acum. —Bine. — Și nu o să spui nimănui? Despre ce? întreb eu năucită. —Despre Adam Kirrane și Sandy. Nu, promit eu. Ies tăcută din camera ei, târându-mi parcă inima grea ca plumbul după mine. Capitolul 10tc Capitolul 10" Urăsc să scriu. E o porcărie antisocială și îmi dă dureri de cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lucru. Doar știi că Serviciul nostru n-a greșit niciodată și de aceea pentru el nici nu există iertarea greșelilor. Cei mari, cînd greșesc, nu sînt iertați, ci li se ia capul. Doar prostimea este iertată." Leonard Bîlbîie era complet năucit. Mai ales cînd se gîndea că totul izvora nu din raportul său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va semăna deloc cu munca dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fâstâci Fran, neștiind ce să spună, nu pot să te invit în biroul meu, pentru că nu mai am unul. Jack rânji. — Atunci noroc că am venit s-o văd pe Stevie. Vreau să-i fac o propunere. Fran rămase locului, năucită și furioasă, în timp ce Stevie pleca împreună cu Jack la cafeneaua de peste drum. Doamne, te scotea din fire. Intra aici ca la el acasă și o lua pe Stevie pe sus, fără să scoată vreun cuvânt despre faptul că nunta fusese anulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă o priveai atent, observai că are trăsături comune. Dar tocmai asta te făcea să-ți pierzi mințile. Te atrăgea ca un magnet, te ațintea cu ochii ei strălucitori, îți zâmbea jucăuș ca apoi să-ți întoarcă spatele, lăsându-te năucit. Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de languros, încât nu mai izbuteam să ne luăm ochii de la ea, vorbea fie tărăgănat, de parcă își
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o parte În alta. Bucăți de sticlă căzură din parbrizul spart și se Împrăștiară pe scaune. Jim zăcea pe podeaua din spate a cabinei pasagerilor, iar marginea ușii o lovise În cap pe mama sa. — Jamie, ieși din mașină... Jamie! Năucită, deschise ușa din partea ei și coborî pe stradă, luîndu-și geanta de pe bancheta care se clătina. În spatele lor, tancul japonez Își croia drum peste mașina Lincoln Zephyr, abandonată de dansatoarele chineze. Șenilele de metal sfărîmară aripa din spate a mașinii, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi reflex cu genunchiul în sus. Duarte izbi cu pumnul în jos, rată ținta și se lovi cu pumnul de asfalt. Danny se rostogoli, ajunse în spatele lui și îl prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco nu le spusese nimic. Era prima oară când auzeau despre aceste lucruri. Samuraiul se uită la chipul năucit al lui Nishi și îl apucă strâns de mâna asudată. Chiar și după ce plecaseră din Mexico, Velasco de pe calul său le vorbise mereu plin de încredere ca întotdeauna și le arătase zâmbetul lui trufaș. Adevărat? — Toată lumea știe. Tribul Huaxteca folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coborâră povârnișul prin livada de mandarini, ajunseră în satul Ōmura. De-o parte și de alta a drumului se înșirau case cu acoperișuri de stuf. Oameni cu coșuri în spate și femei cu copii în brațe se uitau la ei năuciți. Velasco îl încuraja pe Luis Sasada care din când în când se izbea de el clătinându-se pe picioare: — În curând... în curând totul se va sfârși. Domnul ne așteaptă. Șirul de curioși se întindea până unde se terminau casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în noapte. Apoi multă bucată de timp n-am știut nimic de el parcă intrase în pământ. În sat toată lumea înspăimânta spunea că l-au arestat pe «domn Costică» și ne evitau ca să nu se compromită. Am ramas singuri și năuciți. Dimineață trebuia să treacă pe la mine un horodnicean coleg de al meu Onica Viorel, ca să plecăm împreună. Cand a văzut ce s-a întamplat în sat, a plecat singur urmandu-si destinul care l-a ridicat în văzduh atât de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
de lucru, că pe ecranul videocomunicatorului apăru Kent care-i chema pe oameni la ședință. Peste un minut, când deschise ușa și ieși pe coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare. Grosvenor auzi pe cineva spunând, în spatele lui: - După părerea mea, ar trebui să ne întoarcem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Încă o dovadă, cererea mea de a fi luat voluntar În oștirea chezaro crăiască, misiune pentru patrie Îndeplinită pînă la sacrificiul fizic, aveți aici și meda liile primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei a fost Însă urnit la drum spre Germania. Weisz a rămas În ghetou În mîinile tremurînde ale unor funcționari mărunți, care nu știau ce să-i spună, după cum nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru să se sprijine pe el. Evident năucit. Eisen era muncitor, turnător. Avea forța pe care i-o dădeau nu numai meseria, ci și nebunia. Era ceva nemărginit, nesfârșit În felul În care luă atitudine, Își cântări adversarul din ochi, o anumită răutate Îndârjită. Puse totul În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de mexican, a intervenit și l-a certat pe lacomul lui subaltern. Iar acesta, supus, mi-a dat ceasul înapoi! După care s-au volatilizat. Totul durase nu mai mult de trei minute, incluzând apariția și dispariția grupului. Ne uitam năuciți unul la altul, eu și romantica mea soție care își dorise să vadă apusul de pe Copacabana, încercând să pricepem ceea ce tocmai ni se întâmplase. Nici de data aceasta n-am avut însă timp: au apărut instantaneu doi tineri care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă... - Dacă cele patru galere continuă tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e năucită de-a dreptul. Nui venea să creadă că am îndrăznit. Nimeni nu mai îndrăznise asta până atunci. Întrebarea ei era de complezență. Și așa eram dintre cei de la filologie „care fugeau de matematică”. Colegii mă privesc și mai năuciți... Ea își revine, cu greu, și-mi spune: -Bine o să mai explic o dată, dar te rog să mă urmărești cu mai mare atenție. Sunt așa de zăpăcită de situație, Încât parcă sunt o cârtiță ieșită atunci din pământ. Ce atenție
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la curent, zise Mașina. Acum 16 ore au fost atacați de 5000 de transportoare spațiale și 25 milioane de soldați. Ei... ― Ce? ― La ora actuală, marile orașe de pe Venus sunt în mâinile agresorilor. Prima fază a bătăliei s-a terminat. Năucit, Gosseyn lăsă, contactul din mână. Ciuda resimțită îl făcu să uite complet enormul respect pe care-l avusese întotdeauna pentru Mașină. ― Și nu i-ai prevenit?! ― aproape că urlă el, turbat de furie. Nenorocito! ― Cred că ai auzit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și străzi. Nu contează cine se află în ele. Puneți doar numerele străzilor. Și numai în cazul cînd sînt mai multe la rînd, cum ar fi un întreg cvartal, cel puțin douăsprezece cu totul. Mă urmăriți? ― Da, dar... Triner părea năucit. Hedrock i-o reteză: ― Dă te rog ordinul ăsta. Îl studie pe individ, făcînd ochii mici și apoi se aplecă înainte: Triner... sper... că ai respectat articolul 7 al Actului vostru constitutiv? ― Vai, domnule, dar articolul acela a fost promulgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
la cap diferite relatări. Bineînțeles că mintea mea continuă să considere mai important ceea ce am văzut cu ochii mei. L-am văzut fără doar și poate intrînd prin scutul detașat din perete, dispărînd și revenind peste un minut. Împărăteasa rămase năucită. I se făcuse un vid în creier. Știa că pînă la urmă o să afle tot adevărul, dar în momentul de față acesta părea impasibil de atins, îngropat adînc într-un morman haotic de propoziții care n-aveau nici un sens în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cartea aceea m-a Învățat că cititul mă putea face să trăiesc tot mai intens, că Îmi putea Înapoia vederea pe care o pierdusem. Numai pentru asta, cartea aceea de care nu-i păsa nimănui mi-a schimbat viața. Rămăsesem năucit, la bunul plac al acelei creaturi, la ale cărei cuvinte și farmece nu aveam nici cum și nici chef să mă Împotrivesc. Mi-am dorit ca vorbele ei să nu se mai sfîrșească, ca glasul ei să mă Învăluie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]