709 matches
-
opresc aici. îmi amintesc o noapte de vară - tot vară - (aveam tot vreo 12 ani); ne întorceam, Ion și cu mine, cu căruța, de la o fâneață pe care o aveau bunicii în afara orașului. Trecuse de miezul nopții, căldura era încă năucitoare, miresmele florilor din grădini mai puternice la ora aceea ca oricând, lungită pe o pătură pe care o așternusem pe fânul tocmai cosit, ședeam cu fața la cer, cerul era înstelat cum numai în luna august la Focșani l-am văzut, în
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
dar nu-i nimc, eu știu de când și de ce nu mai contează câteodată critica amicală. Măcar de-or fi fost alții invitați, dintre cei care se pricep. Căci mulți apreciază ca pictură ceea ce e plăcut ochilor lor. După paginile Facebook, năucitor de pestrițe, ale unora dintre ei, nu e greu de concluzionat gradul veridicității acestor aprecieri. Dintre aceștia și cei care au știință de pictură, dacă ponderea primilor e dominantă, nu rămâne decât de crezut toate spusele în sens invers. Pe
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
Când joacă actrița Tamara Buciuceanu-Botez, trâmbițele crăiești ale teatrului, cinema-ului, tv-ului de altădată răsună mătăsos chemător, nostalgic; unde joacă azi maestra, păunii politici, împanglicații primăriilor nu se pot strecura să confiște nimic, așa cum o fac cu alții. Bizarieriile studiourilor năucitoare, scălămbăielile, invazia kitsch-ului, trufia, ignoranța, obrăznicia, se prăbușesc la pământ! Actrița Tamara Buciuceanu-Botez este uriașă pe muchia timpului acestuia al unui răsărit tragic în toate artele românești. Cât timp o avem printre noi pe maestră și pe alți titani
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
mare, Alesei să-mi pun o mască,oarecare. Pe loc simții puterea ei drăceasca Era mască furiei,nebunească, Sângele începu a clocoti în mine, Sufletul mă-avertiză că nu e bine! Schimbai cu una mai atrăgătoare Era a vicleniei,cea năucitoare, Ce mă făcu să nu mai cred nimic Din cuvântul prefăcut în chip angelic! Of,prea multe măști și toate dureroase Îmi zisei că vreau altele mai luminoase, Cea a bucuriei de iubire îmi zâmbi, Mi-o așezai,pe loc
VENEȚIA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384144_a_385473]
-
-te Cu inima goală...demult... ! Azi o văd ruptă dintr-o amintire Și-mi dau seama că : timpul s-a așternut tiptil peste toate ...cum se poate ? ...nu se poate ! Toamnă,tu ești cântecul de iubire însuflețit de o flacără năucitor de vie care va luneca în răstimpuri Așadar, hrăniți-ne voi,văpăi-culori ! Suntem atât de muritori ! » ... Citește mai mult CÂNTEC DE IUBIREToamna a pus o mână de jăraticdin iubirea noastrăla marginea păduriiNu se mai satură de atâtea culoriLe-am sorbit
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
atâtea culoriLe-am sorbit și eu așteptându-teCu inima goală...demult... !Azi o văd ruptă dintr-o amintireși-mi dau seama că :timpul s-a așternut tiptilpeste toate...cum se poate...nu se poate ! Toamnă,tu ești cântecul de iubireînsuflețitde o flacără năucitor de viecare va luneca în răstimpuri Așadar,hrăniți-ne voi,văpăi-culori !« Suntem atât de muritori ! »... XI. DIN CAND IN CAND..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. DIN CÂND ÎN CÂND... Mamei mele Din când
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului Modele de viață (romanul „DISTANȚE”-Dora Alina Romanescu) De multă vreme ni se transmite obsesiv pe toate canalele mediatice că societatea românească se află în degringoladă morală. Deseori suntem bulversați de știri năucitoare, că la noi există o inversare a valorilor, sau că nu (mai) avem valori reale, că avem „miliardari de carton”, oligarhi mafioți, înhăitați cu interlopi colorați, ori cu cei din lumea artistico-manelistică, frecvent de culoare arămie. Pe de altă parte
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
vremea când Caravella nu avea decât optsprezece și toată lumea îi spunea pe numele ei adevărat, Magistratul, aflat, cu treburi, într-un oraș de pe malul mării, îi devenise logodnic. Tot Golful știa de iubirea lor, păreau ieșiți din minți. O vară năucitoare; insuportabilă, pentru că, altfel, Magistratul nu ar fi plecat fără veste. A revenit spre iarnă, era așteptat; peste câteva luni a dispărut iar. Întâlnise o pianistă-contesă. Ducesă. Cam așa; avea un de între un nume și altul. Și iarăși cel plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap apatic: conversațiile intelectuale la zece mii de metri altitudine nu se numără printre pasiunile vieții mele. - Fascinantă, nu? Un bestseller năucitor. - Se poate spune și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman popular standard, bine scris, e adevărat, respectând rețetele genului. Un gen pe care nu-l gust foarte tare, recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fapt Împlinit deja ori numai În curs de Împlinire? În ce punct de pe scara timpului se plasa autorul enunțului? Frământam În minte - destul de steril, recunosc - aceste Întrebări când, subit, am avut senzația materială că gândul Îmi Îngheață Într-o revelație năucitoare. Nu, sigur că nu semnificația acelor opt cuvinte așternute neglijent la finalul paginilor care devoalau misterul uciderii templierilor era marea problemă, ci alta. Cu totul alta - cum de nu sesizasem de la Început? Centrul confirma explicit și fără putință de Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întreține practic și le cultivă teoretic instituția moștenirii abordată din perspectiva diacronică, dar și sincronică, și terminând cu soluțiile propuse pentru așezarea lumii pe alte principii și mecanisme filozofice, politice, economico-sociale și morale - totul era de o noutate brutală și năucitoare În radicalismul ei fără limite. Revoluție e puțin spus, o adevărată nebunie. Mărturisesc că m-a captivat și m-a obligat s-o parcurg din scoarță-n scoarță, dar precipitat și cam În diagonală, fiindcă n-am uitat nici un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știi că el există. Or, dintre cei doi, numai unul știa. ...Dumnezeule mare, Eveline? Era, oare, posibil? Uite că era! Tot răul spre bine Însă: aflat sub efectul amețitor al neașteptatei revelații, mi-a fost mai ușor să diger surpriza năucitoare pe care mi-a rezervat-o deschiderea copertelor-casetă care adăposteau Statutul Centrului. Cui pe cui se scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o foarte atent pe Eva, Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
titlul de glorie al celebrului literat. Această stare de lucruri devenise clară tuturor, inclusiv lui Mircea, din clipa în care îi fusese publicat primul volum de proză, un best-seller intitulat Germinal, căruia criticii îi acordaseră, pe rând, epitetele de „răscolitor”, „năucitor”, ba îl numiseră chiar „o adevărată piatră de hotar în istoria literaturii”, premiindu-l ori de câte ori aveau ocazia. Anii care au urmat apariției acelui volum au trecut la fel de benefic pentru talentatul Mircea, care dobândise în numai câțiva ani o faimă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curînd că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strîns, ca la lumina năucitoare a fulgerului; atît de frică cît și din dorința ca treaba să fie cît mai curînd uitată. Practica Însă dovedise că intrigile puteau provoca explozii cu mult mai nimicitoare decît niște bombe. Oamenii sînt dispuși să admită orice intrigă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din trista lor viață postmaritală, îi mai trezeau, mai îndepărtau plictiseala cărnii. Poftim?, n-am înțeles!!!, fata se face că nu-l înțelege sau, poate, chiar nu-l înțelege, dacă ar fi înțeles ordinea propusă de el, ar fi fost năucitor, ei!, sau o pulă, a doua, încă una, nu știu dacă fac față singur!, râde el fals, ea lasă capul în jos, roșește, îi vine să se ridice, să fugă, nu, nu, nu!, suspină ea încet, nu are nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
timp după aceea Mihai Berechet murea, închizând pagina unei clipe de viață pe scenă. Stau și acum cu gândul la acea după-amiază fantastică, aud și acum râsul acela sănătos, văd și acum zâmbetul larg și plin, ochii mari și luminoși, năucitor de plini de viață, în spatele cărora plutea mitocanca, ce va fi fost una poate mai slobodă la gură, dar îngăduitoare și iertătoare, sunt sigur. Ceva mă leagă de el, ceva ce nu pot desluși, dar care are, iată, forța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
tot felul de fiare ruginite, deschideam ușa și răcneam cât mă țineau puterile: ― Fugiiiiiiiți! Directorul se afla exact în acel moment acolo, mă vedea pe mine, Firicel, inginerul utecist, personaj negativ, culmea, îndemnând la fugă și îmi ardea două palme năucitoare. Frigul de afară și obrajii mei încălziți de atâtea scatoalce nășteau aburi care se așezau aiurea în cadru, așa că regizorul spunea invariabil: ― Încă o dublă! ― Mă, ești nebun, spune într-un târziu Cotescu, las-o mai moale, că omorâm uteceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
prin experiența care îi dă tot dreptul să-i spună Lumii întregi, că există. Intelectual, artistic, Viorela Codreanu Tiron este un eșantion de frumusețe clasică peste care cade bruma incorigibilă a contemporanității, este o poetă modernă cu reminiscențe de romantism năucitor de frumos. Melania Cuc Referință Bibliografică: Cronică la volumul de versuri Vraj(b)a clipei a Viorelei Codreanu Tiron / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Viorela
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
de maxim 5-6 cm, prinși de curelușe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv curelușele de la pantofi, erau de culoare maro, diferențiindu-se prin nuanțe, de la cele mai închise - în cazul fustei - până la cele mai deschise, la eșarfă. Surpriză năucitoare! Ochii ei au strălucit scurt în momentul în care m-a văzut. Un zâmbet șiret și subtil i-a apărut în colțul gurii. Un zâmbet care i-a luminat fața și mie mi-a "tăiat" picioarele și răsuflarea pentru că am
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
hlamida Desăvârșesc privirea ta livida Și blânde se aud pe rând, ecouri; * * * * * Te rătăcești fecund în somnul firii Străluminând o lume fără seamăn Alături de Hyperionul geamăn Născând un vis cu prețul nemuririi... ORICÂT AȘ MURI Și iarăși devin anonimă captivă năucitorului vis -travesti- cum numai Hyperionului sunt rătăcita cu fața spre Cruce. * * * * * Convoi de luceferi blând mângâindu-mă și înstelându-mă-n frunte c-un semn minuscul dovadă că -oricât aș muri - MĂ VOI NAȘTE în același misterios labirint rătăcindu-mă
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
ci absența de sine și din sine a ființei înseși, incompletitudinea fără leac a făpturii umane, care, după cădere, și-a ratat, iremediabil, șansa de a fi fericită. Sunt 42 de poezii scrise de El, ''neștiutul'', cel care a sesizat năucitorul realism al prieteniei, puține cu dedicații (doar șapte!), fără obișnuitul de până acum dialog peste clipe cu Doamna Sa, deși printre rânduri, o evocă permanent, multe concepute la Pietrărie la diferite date calendaristice, o plimbare prin anotimpuri și istorie, vegheate
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
simțit în paradis. Vacile sfinte ale Indiei se plimbau printre ei și oamenii le dau să mănânce din mână orez pe pietrele caldarâmului. Fumuri și parfumuri plutesc în aerul închis, plin de praful și nisipul aduse de vântul oceanului. Siluete năucitoare de femei îmbrăcate colorat cu chipurile acoperite de sariuri se desprind din mulțime, chipuri ciudate cu părul vopsit, cu aurul pe la mâini și pe la urechi și picioare, îmbrăcate în culori țipătoare ( portocaliu, mov, violet, purpuriu, roșu aprins, albastru țipător...)cu
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurg tăcute clipe Pe margini de peron; Doar gândul stă să țipe În ultimul vagon. Privirea răscolește Pe orice călător, Pustiul însă crește Sub roți năucitor! Curg umbrele pe zare Sub soarele arzând; Tăceri devastatoare Rămân agonizând. Se zbate-n geană clipa, Minutele-s prea lungi, Frântă îți e aripa Spre zări ca să ajungi! Rămâi privind tăcută. Nu-i niciun trecător! În gânduri ești pierdută... Faci
CLIPE PUSTII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363413_a_364742]
-
stării de transă, Milan Kundera avea dreptate: numai poezia folosește limbajul în sens simbolic! Ce părere avea Caiafa despre aceste teorii? El știa una și bună: Sula și Prefectura! Amîndouă guvernează lumea! Una la lumina zilei, cealaltă în întunericul cel năucitor de incitant sau excitant. Această supoziție vine de la acel ins clorotic care în propoziția: “Și, dacă nu i-ar fi spus nimeni, n-ar fi știut!”, nu pune virgula după “și”; ce-am putea spune, astfel, despre un dirijor care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
cameleonică. Un creier atât de mic, dosit într-un cap ciudat, deformat din naștere, dar împodobit din abundență cu un puf roșu, creț și foarte des, care ascunde perfect, atât imperfecțiunile exterioare cât și pe cele interioare, poate născoci idei năucitoare, chiar scandaloase prin malignitatea lor. Un metru treizeci de absolută ignoranță, de orgoliu absurd și incomensurabil, de caracter imposibil, reușește încă la aproape un secol de existență, să manipuleze pe toți cei care nimeresc sub tirul influenței sale și nu
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]