999 matches
-
Era la fel de înaltă și încăpătoare ca și cea mai mare dintre moscheile unde nu se rugaseră niciodată, răcoroasă și întunecoasă; servise probabil de adăpost sigur vreunui trib numeros din timpuri îndepărtate, când pe acele meleaguri încă mai curgea un râu năvalnic care, din motive neștiute, obosise să ude poalele munților. Apa a dispărut, pământul a murit, a fugit vânatul, au plecat locuitorii, iar ca amintire a frumoaselor vremuri au rămas doar peștera, picturile și resturi de oase și coarne de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și se Întoarse cu fața la perete. Ziua se anunța frumoasă. Va merge la servici, va mai da o raită prin depozite; trebuie să facă ordine În maldărele acelea de dosare cu circulare și instrucțiuni din anii 1941-1944. Îl cuprinde o bucurie năvalnică. Parcă s-ar duce la o Întîlnire. Senzația asta de aventură Îi creează un ascendent asupra soției sale. Oricum, Într-o formă sau alta, tot o Înșeală. Doar nu-l obligă nimeni să meargă În zilele libere la servici. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
patru adâncituri roșii în partea cărnoasă din palmă, făcute fără îndoială cu propriile unghii. în jurul semnelor proaspete mai erau și altele, vânătăi mai vechi de aceeași formă, îngălbenite și vineții. Judy avusese dreptate. Claire avea într-adevăr un temperament tare năvalnic. 8tc "8" Nu aveam de ce să mă grăbesc acasă; după-amiezile de duminică sunt mizerabile dacă nu ai companie sau vreo ocupație. Așa că am rămas în Castle Road până s-a făcut seară. La ora două camera s-a umplut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după el ies și ceilalți dinți, ca trași de o ață. — Acum trebuie să respiri doar pe nas, îmi spuse Mik. Într-adevăr respiram foarte ușor; părea că nările mi s-au dilatat infinit și că brusc aerul a devenit năvalnic și proaspăt. E-te-te-te, mă opri Mik cu o mișcare panicată a mânii, văzând că scot batista. Nu face asta, nu-i voie, spuse el cu asprime. - Dar trebuie să-mi suflu nasul! insistai eu. - Ce tot spui? replică el, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca panta pieptiș ca să treacă peste muncelul dinainte de intrarea în oraș. Ajunsese în zona cu serpentine strânse. Trecu un pod peste un pârâiaș pe care îl auzea curgând năvalnic la vale, umflat de ploaie. Porțiunile drepte erau foarte scurte iar curbele în vârf de ac se succedau una după alta. Vuietul apei începea să se stingă rămânând în urmă. Începuse să sufle un vânt slab ce făcea pădurea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor bătrâni. Undeva mai în față, la vreo câteva zeci de metri, vâlceaua făcea un cot abrupt, dispărând printre copaci. Chiar acolo, adusă probabil de apele năvalnice, era o grămadă de pietre adunate la un loc. Porni repede spre ea, fiind sigur că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i, măi, Vasilică? întrebă Cristi fără să se întoarcă. Cred că găsirăm ceva, auzi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se arunca furioasă peste ele, dispărând de partea cealaltă într-o vâltoare invizibilă din locul în care se aflau cei doi. Pe măsură ce se apropiau, zgomotul cascadei devenea tot mai puternic. În aer plutea un miros intens de umezeală. Pe cât de năvalnic era pârâul de munte până la barajul natural pe atât de liniștit era dincolo de acesta. Apa se aduna într-un bazin mare aflat la poalele stâncii, după care pornea lin mai departe. Panta terenului scădea brusc iar râul curgea între malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scame de pe trunchiurile zvelte. De pe platoul pe care stătea privea în vale printre copaci. Pârâul scobise în stânca de dedesubt un șanț adânc ce se bifurca în două brațe. Cursul de apă se despărțea în două șuvoaie ce se scurgeau năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să aleagă, optzeci la sută din țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de ore bune și de acum relieful părea că începe să coboare. Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De undeva, din față, se auzea un murmur care creștea în intensitate pe măsură ce se apropiau. Erau acum pe un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa că aceștia sunt acolo, deasupra, însă de unde se afla acum, nu putea vedea și nici auzi nimic. Inima prinse a-i bate năvalnic când simți o atingere pe brațul stâng. Se întoarse brusc, prinzând cu putere mâna celui din spatele său. Trăgând de ea, se roti ușor, ducând spre spate brațul drept cu pumnul strâns, gata să lovească necruțător. No, oprește-te! auzi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și Samaria. Simon se afla, deseori, pe urma pașilor lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rece a grotei, lumina caldă și blîndă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îi aruncă o privire ucigătoare. — Ia te uită, istețul. Să-mi mulțumești că ți-am adus și dumitale unul, și nu un grepfrut, cum meriți. — Dar, femeie, pentru mine ofranda mîinilor dumitale feciorelnice, ăst fruct al păcatului originar, mă-mboldește năvalnic a... — Fermín, te rugăm, i-o reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și Amory s-au Împurpurat la față. A fost ultima lor duminică Împreună, fiindcă seara Amory a stricat totul. Nu s-a putut abține. Se plimbau prin amurgul de martie, printr-un aer la fel de călduț ca În iunie, iar bucuria năvalnică a tinereții Îi umplea pieptului Amory, așa că a simțit nevoia să vorbească. — Cred, a declarat el cu un tremur În voce, că dacă mi-aș pierde Încrederea În tine, aș pierde credința În Dumnezeu. Ea l-a privit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca pentru a reflecta glorioasa lumină din ochii lor... SFÂRȘITUL VERII - Nici un pic de vânt nu ia În răspăr iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
face. Se năpustește ca lupul, prădătorul lacom despre care a fost vorba mai înainte, asupra Annei și o sărută pe gură. Dinții lui scormonesc cu premeditare acolo înăuntru și limba face același lucru. Ca tehnică nu‑i nemaipomenit, dar e năvalnic și se potrivește unui bărbat. Anna apucă, pipăie, mângâie, se folosește de dinți și de unghii. Acestea din urmă nu sunt prea lungi - trebuie să fie tăiate scurt pentru pian - ceea ce e un minus. În schimb, dublează viteza. Durerea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pantalonilor pentru a-mi elibera sexul, care se Întărise deja. În momentul În care mi-l cuprinse Între buze, mi-am dat seama că nu aveam nici cel mai mic instinct de agresivitate. Nu simțeam nimic din acea dorință sexuală năvalnică, ascuțită, care mă cuprinsese când luasem cocaina primită de la Monkey. Akemi reuși să nu-și Îndepărteze buzele de sexul meu În timp ce se dezbrăca de haine, și poziția pe care o adoptase nu era nici a unui câine, nici a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o mai simțise până atunci. Relația lor nu semănase niciodată cu cea a doi iubiți, cu amintiri din liceu povestite la o cafea Într-o cofetărie, cu filme văzute la cinema, cu excursii la onsen, apoi cu partide de sex năvalnic, de-abia intrați Într-o cameră de hotel, fără a mai avea răbdare să-și dea jos hainele. Nu, ei se Întâlneau doar pentru a desfășura un fel de ritual, cu ore Întregi de lungi confidențe și de exacerbare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și-ți refăceai viața. De ce n-ai avut curajul, poți să-mi spui? Zi-mi! La ce țineai mai mult? La onoarea ta de bărbat, că ai fost înșelat de o soție necredincioasă care, într-o rătăcire a unei tinereți năvalnice, a uitat de îndatoririle ce le avea față de cel căruia îi jurase credință pe biblie, că-l va iubi și cinsti până la moarte, sau erai lihnit de foame și nimeni nu se uita la tine, nici ca la un amărât
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
suflet pentru suflet: NINGE! Privesc pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
fi acum, hrană pentru gând și suflet. Prezența apei, a elementului fluid denotă, la fel ca și natura, starea sufletească a autoarei, iar senzația de sete copleșitoare sugerează ideea de gol interior, de singurătate. „Mi-e sete uneori,/ o sete năvalnică,/ nebună,/ și atunci/ mă întorc să mai sorb o dată/ minunea/ din căușul palmelor tale/ am băut cândva/ și-mi este dor/ să fac din apă/ Fântâna/ în care doi bănuți,/ zbor de porumbei,/ îi amintesc apei să cânte.” („Dacă”) „Vers
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
ochii, mi-a răspuns la săruturi cu buze tot mai lacome, iar cu degetele îmi măsura înfrigurată umerii și coapsele. O fierbințeală firească ne cuprinsese pe amândoi. Era cald și parcă începusem să respirăm cu greutate. Ne înăbușeam de porniri năvalnice și de săruturi pasionale și patul nu ne mai ajungea pentru hârjoneala tot mai întețită a trupurilor ce se căutau, se măsurau, se mângâiau frenetic. O mână i se strecurase hotărâtă sub chiloți și după unele mângâieri delicate începuse să
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
care nu ți-ai pus-o niciodată Sunt gândul care ți-a străfulgerat prin minte și te-a lăsat trist și confuz. Sunt arsura dulce a biciului iubirii pe care tu nu l-ai simțit niciodataă...încă, roșul aprins și năvalnic din sângele tău Sunt eu....toate acestea îți sunt....doar eu... Cine îmi ești tu?! Referință Bibliografica: Niciodată...încă / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nuța
NICIODATA...INCA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361464_a_362793]