427 matches
-
din malul acestuia, silind pârâul să fie mai cuminte. Dar lucrul de mirare pentru toți a fost că făcuse toată treaba asta fără să întrebe pe nici unul din "ăi mari", ajutîndu-se numai cu copilandrii așezării punând semănătura la adăpost de năzbâtiile pârâului pentru o agoniseală din cele mai bogate. Numai ceva ploaie trebuia să vină chiar acum, fără întîrziere, când bobul dă în lapte, după un șir de zile de arșiță și uscăciune, deoarece pământul a început să se crape. Ceea ce
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ale unei teorii generale a curriculumului. Altfel spus, ceea ce este mai dificil de realizat în acest sens s-a realizat deja încă din secolul al XVII-lea! * Desigur, îi pot fi atribuite lui Comenius, sub formă de reproșuri, câteva dintre năzbâtiile care s-au infiltrat în teoria și practica pedagogică, de când pedagogia l-a dat uitării pe marele vizionar. Cele mai frecvente sunt legate de idealul erudiției, de cultul specialistului și de disprețuirea diletantismului. Ideea că idealul erudiției a devenit irealizabil
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mărime, că s-au copt. Am găurit cam treizeci de pepeni și nu am găsit nici unul copt. Așa că ne-am lăsat păgubași și ne-am întors repede acasă, pentru a nu fi acolo când va veni bunicul și va vedea năzbâtia. Ajuns la câmp și văzând dezastrul, bunicul l-a luat la întrebări pe Costică. Acesta i-a povestit că noi trecusem pe acolo și am vrut să mâncăm lubeniță. Bunicul l-a întrebat: - De ce i-ai lăsat să strice atâtea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
venise vremea măritișului, dădeam înapoi. Nu mă vedeam lângă el. Îmi plăcea, însă, când mă gândeam la căsătorie, mi se făcea frică. Era distractiv să merg la întâlniri, nu aveam bătăi de cap. - Ce fel de copil ați fost? Făceam năzbâtii. Eram plină de viață, poate cam gălăgioasă. În școala primară am întrerupt o jumătate de an studiile. De atunci am avut probleme cu migrenele și am luat bufferin până am devenit adult. Cu toate acestea eram vioaie ca o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cea mai mare. Când mai era cineva la masă la noi, surprindeam ochi ironici privindu-l, și el nu observa nimic, căci era ocupat să vorbească și să mănânce. Ce rușine pentru mine! Vorbea tot timpul numai el, despre toate năzbâtiile din copilăria lui, ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Căldurică, mâncare, femeie, găsise de toate în casa noastră. Putea în voie să se îngrașe. Și totuși, pretindea că pentru el realitatea nu există, că este prin excelență dezinteresat. Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ieșită din comun. De altfel, și preotul Fadei pusese ochii pe băiat și, când acesta Împlini șase ani, Îl unse ajutor de pălimar. Gligori a fost tovarășul de joacă al Mașei În copilărie. Singurul ei prieten, cu care făcuse atâtea năzbâtii, Încât și acum, la cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de dinți falși. Nu cumva să-mi faci și tu astfel de năzbâtii...“ Într-o zi, Îi căzu Biblia În mână, și bătrâna Începu să interpreteze scene din Vechiul și Noul Testament. Când era Isaac, când Iacov, când Rebeca și când Moise, ridicând toiagul peste Marea Roșie și despicându-i apele În două. Pe Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înapoi! O, cu ce creatură nenorocită, plină de mâncărimi, sângerîndă, roasă de nevoi, idioată, genială aveam de-a face aici! Și cât de ciudat se juca (el, ea) cu toate straniile proprietăți ale existenței, cu toate varietățile de posibilitate, cu năzbâtii de tot felul, cu sufletul lumii, cu moartea. Putea fi condensat Într-o propoziție sau două? Omenirea nu putea Îndura fără-de-viitorul. De acum Încolo, moartea era singurul viitor vizibil. O familie, un cerc de prieteni, o echipă a celor vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scuturate de tremurul pământului Își puteau pierde toate perele; și acest lucru Sammler Îl putea Înțelege cu compasiune. Dar Angela era mereu implicată În mod ciudat În dificultăți și suferință, Împiedicându-se de obstacole invizibile, aducând la iveală complicațiile unor năzbâtii dureroase care Îl făceau să se Întrebe dacă această volupté nu era una dintre cele mai aprige și mai ciudate poveri ce puteau fi puse să apese sufletul femeii. Văzu femeia (prin propia ei mărturie erotică) de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prunc! Dar ochii nu renunțară la expresia lor de experiență erotică. — A aflat despre ce? Ceva ce s-a Întâmplat la Acapulco. Nu am crezut că e așa grav. Și nici Wharton. Când s-a Întâmplat, a fost doar o năzbâtie. Adică a fost distractiv. Am făcut o petrecere cu un alt cuplu. Ce fel de petrecere? — Ei, o chestie sexuală cu noi patru. — Cu alte persoane? Cine erau? — Erau perfect În regulă. I-am Întâlnit pe plajă. Soția a sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În prosop, cu excepția, ca Întotdeauna, a șuvițelor cușer care Îi scăpau pe lângă urechi. Și zâmbea ca și cum mâncase o farfurie Întreagă de supă divină oprită și ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pic de demnitate din start. Un cu totul alt set de datumuri. Nici un sentiment natural de respect. Ei bine, am dat țevile astea În mă-sa cum scrie la carte. Sammler cântărea cât de mult semănau Wallace și Shula, cu năzbâtiile lor. Trebuia să te oprești și să te Întorci și să-i aștepți. Nu acceptau să fie omiși. Sammler puse a doua găleată sub țeava curgătoare. Wallace se dusese să o golească pe prima prin lucarnă, Întorcându-se cu mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
au nins sufletul sărman peregrin fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii (înălțate cândva în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de joia mare) mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei împletesc în busuiocul sfințit sub icoane râsetele nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le știu și acum în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc cât un abataj de huilă cu șapte limbi și șapte puțuri dinspre întuneric înspre lumină ninsorile erau stranii contraste de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ziua aceea. Pentru toți oamenii din oraș, baia turcească este locul de întâlnire cel mai plăcut. Își leapădă cu toții veșmintele în cabine, lângă ușa de intrare, apoi se adună goi, fără nici o rușine. Tinerii școlari vorbesc despre dascăli, își povestesc năzbâtiile, trecând sub tăcere bătăile la fund căpătate mai apoi. Adolescenții vorbesc despre femei, acuzându-se reciproc că tânjesc după una sau după alta și fălindu-se fiecare cu isprăvile amoroase. Adulții devin mai rezervați la acest capitol, dar fac schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Roma fără să-l cunosc? Nu era cel mai bun dintre răspunsuri în această împrejurare. Giulio de Medici era incontestabil cel mai strălucit dintre prinții Bisericii și omul de încredere al papei. Însă de ceva timp, acesta îi reproșa năzbâtiile, gustul pentru ostentație, iubirile scandaloase, care-l transformaseră în ținta preferată a adepților lui Luther. Guicciardini, în schimb, îmi vorbise frumos despre el: „Giulio are toate calitățile gentilomului desăvârșit, mecena, tolerant și plăcut în societate. De ce dracu’ vor să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista o doză de adevăr în cele spuse. 14 Într-o după-amiază, la scurt timp după ce frecvența acestor evenimente nefericite crescuse, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încercarea mea de sinucidere, totul s-a transformat într-un adevărat dezastru, așa cum ți-ai putut da seama deja. Am terminat o sticlă juma’ de scotch și am înghițit cele nouăzeci de tranchilizante. O vreme, m-am simțit al naibii de minunat. Năzbâtia asta cu sinuciderea e un fleac. Am început să aștept. Apoi m-am simțit invadat de spaimă. Era ca o contracție - ca și cum lumea s-ar fi mărit și înnegrit pe măsură ce eu mă micșoram și păleam. Taticule, mi-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
știa să po ves tească extraordinar. M-am gândit să pun pe hârtie felul lui de a fi mai puțin vizibil celorlalți. El nu era tot deauna cel de pe piedestal, nemaipomenit ca geniu, sever cu orchestra. Făcea tot felul de năzbâtii, știa să râdă, să se joace, să trăiască din plin. Pentru mine cartea a fost un medicament. Eram în fiecare zi cu el. Râdeam singură de ceea ce scriam. N-am avut nici un moment de depresie. — Ai vrut să-i faci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu "durerea de măsele". În clasa a VIl-a, țin minte că am umblat legat la fălci timp de o săptămână la toate materiile, rezolvând astfel spinoasa problemă a ascultatului pe timp de șase zile! * În clasa a V-a, năzbâtiile noastre nu prea au excelat. Totuși, s-au petrecut câteva întîmplări, nu extraordinare, dar care merită osteneala de a mă opri la ele. Printre colegii de curs inferior, care veniseră cu noi la modern, era și Constantinescu Teodor, zis Chiorul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mergea bine: în două zile știam rolurile pe dinafară și acum făceam repetițiile fără text. Dar la una din repetiții s-a petrecut un fapt care avea să-mi sporească faima cum nu mă așteptam, în tot liceul! Printre alte năzbâtii cu care îmi distram colegii în recreații sau în orele libere, când lipsea vreun dascăl, era și "imitatul". Imitam, în special, o serie întreagă de actori de la Național, și-i imitam, mai ales, cu o vervă îndrăcită ― cum ar spune
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nimeni să facă nici o șotie niciodată au fost: Barosanul și Atila. Încolo n-a existat dascăl să ne predea în cursul superior și care să fi fost scutit de vreo poznă. Multe și felurite au fost glumele și micile noastre năzbâtii, dar cele mai multe le făceam sub aspectul naivității, și mulți profesori ne credeau chiar prostănaci de-a binelea, pe când realitatea nu era tocmai așa! Odată, în clasa a VI-a. la ora de Chimie, la Plopeanu, se explica lecția despre acidul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
al vostru, tânăr, tânăr, dar văd că la el s-aude musca! ― E foarte simpatic, știe carte și explică așa de frumos, că nu te-nduri să pierzi un cuvînt! îmi răspunse Predescu. Cum naiba să-ți mai ardă de năzbâtii la un astfel de profesor? Ar fi o impietate! ― Abia aștept să-l aud! ― Stt!... acu' taci! După notarea absenților, Pompiliu își rotește ochii, îmbrățișînd cu privirea parcă întreaga clasă și spune: ― Să continuăm lecția despre Heliade Rădulescv. Vom citi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întrebă. - Nu. Nu! Nici nu bănuiește. E singurul lucru pe care nu i l-aș spune niciodată. Ar pune în curent pe Doru, sunt sigură. Nu vreau să-mi iau așa răspunderi. Dacă știa, nu pățea ce a pățit. Numai năzbâtii face mironosița asta! Ce să-i dea în minte după atâta timp!. Cum și ce fel s-a informat de adresa biroului lui Drăgănescu?. . . Probabil prin "tipul" ei, domnul Adolf Bunescu - actorașul. Elena s-a trezit într-o bună zi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă și sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, și care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care pășteam animalele sau participam alături de ceilalți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în sarcina mea, eu fiind cel mai nevârstnic din familie. Îmi plăceau cârlanii și vitele pe care le îngrijeam, îmi plăceau orizonturile largi care mi se deschideau la câmp, mă bucuram că aveam tovarăși de joacă, de scaldă și de năzbâtii cu care mă înfrățeam pe durata primăverii, a verii și toamnei, împreună cu care am crescut și am învățat abc-ul vieții în grup, cu bunele și relele lui. Am spus și relele pentru că în universul copilăriei nu te întâlnești numai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]