1,904 matches
-
spun. Și nici n-aș vrea să aud comentarii răutăcioase pe chestia asta. Dar, dincolo de tot soiul de întrebări de asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări de relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă așteptam. Istoria o făuresc desigur masele largi populare, dar este necesar să acordăm o importanță deosebită rolului personalității În istorie, care acționează ca un catalizator În momentele ei cruciale. Personal, am pus Întotdeauna În centrul preocupărilor mele omul, cu năzuințele și idealurile lui. Deși mi am Însușit Încă de tînăr filosofia marxistă, materialist-dialectică, aș putea spune că de fapt am fost un idealist. Am știut Întotdeauna că sensul vieții este să ne bucurăm de valorile spirituale, să ne Îmbogățim cunoștințele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi fost confuzia mea, oricât de profundă ar părea neliniștea din sufletul meu privită retrospectiv, nu-mi amintesc să fi fost un copil din aceia care-și doreau să locuiască într-o altă casă, înconjurați de alți oameni, indiferent de năzuințele mele inconștiente în această privință. La urma urmei, unde aș mai fi găsit niște spectatori ca părinții mei atunci când dădeam adevărate spectacole de mimă? La ora mesei nu se mai săturau să mă privească - o dată, maică-mea s-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și-atât de singur! Vai, atât de singur! Nimic altceva decât un ego! Închistat în sine! Da, trebuie să mă-ntreb (în timp ce avionul mă poartă - cred eu - tot mai departe de sursa chinurilor mele) ce s-a ales de toate năzuințele mele, de toate țelurile mele morale, valoroase? Cămin? N-am. Familie? Ioc! Lucruri pe care le puteam obține doar pocnind din degete... și-atunci, de ce să nu pocnesc, și să-mi văd de viața mea? Nu, în loc să-mi învelesc copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici o legătură cu exteriorul. Locuitorii de aici, veseli și mulțumiți, harnici și cu sufletul curat, trăiesc în afara istoriei, neștiind că între timp se perindaseră dinastiile Han, Wei, Perioada Celor Trei Regate și Jin. Izvorul Florilor de Piersic reprezintă dorința și năzuința oamenilor martori ai acelor ani tulburi, la o societate pașnică și armonioasă. Tao Yuanming a lăsat posterității doar 120 de poeme și mai mult de zece proze. Cu toate acestea, el deține un loc deosebit de important în istoria literaturii chineze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca un pustnic timp de patru ani. A continuat să scrie poezii, dintre care cea mai prețuită de posteritate este Cântec despre cum vântul de toamnă a smuls acoperișul de paie al bietei mele cocioabe, în care pot fi descoperite năzuința nobilă și sufletul generos ale lui Du Fu. Iată finalul poemului: "O casă/ de-am putea zidi sub cer/, cu-acoperiș enorm/, durat cu artă/, să aibă milioane de-ncăperi/, pentru săraci și oropsiți de soartă/. Clădire fără păs/ sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dus la izbucnirea mai multor răzmerițe în diferite regiuni. Grupurile de răsculați duceau lupte cu oștile imperiale și, totodată, se războiau unele împotriva altora, cu intenția de a acapara dominația Chinei, după răsturnarea dinastiei Yuan. Tânărul Luo Guanzhong, animat de năzuința de a găsi un câmp de afirmare pentru talentul său într-o perioadă zbuciumată, devine consilier al unui grup de răsculați. Ulterior, forțele unei alte răscoale țărănești, conduse de Zhu Yuanzhang, răstoarnă dinastia Yuan și întemeiază, în 1368, dinastia Ming
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
găsi un câmp de afirmare pentru talentul său într-o perioadă zbuciumată, devine consilier al unui grup de răsculați. Ulterior, forțele unei alte răscoale țărănești, conduse de Zhu Yuanzhang, răstoarnă dinastia Yuan și întemeiază, în 1368, dinastia Ming. Văzând cum năzuințele sale politice se spulberă, Luo Guanzhong se retrage pe meleagurile natale, unde duce o viață de pustnic și se dedică creației literare. Acțiunea romanului Cronica celor trei regate se petrece într-un interval de aproximativ 100 de ani (184-280 e.n.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să schimbe situația întunecată, însă n-a avut norocul să dea peste un suveran care să-l aprecieze și să-i pună în valoare talentul. Neîndreptățit și dezamăgit, Wu Cheng'en decide să-și strige nemulțumirea și mânia, dar și năzuințele frumoase în Călătorie spre soare-apune. El a scris romanul doar spre bătrânețe, deși l-a pregătit toată viața. Dar o anumită lipsă de voință l-a determinat să nu întreprindă decât foarte târziu opera către care avea chemare. Când era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cao Xueqin a fost un mare maestru în explorarea stării psihice a femeilor, mai cu seamă a tinerelor fete, a lumii lor sentimentale deosebit de complicate și sensibile. Animat de o profundă simpatie, el dezvăluie așteptările lor de la viață, cu deosebire năzuința lor la iubire. Valoarea artistică a romanului Visul din pavilionul roșu este o temă inepuizabilă. O vorbă lăsată de liderul chinez Mao Zedong este concludentă: "Cât despre Visul din pavilionul roșu, consider că are dreptul să vorbească doar acea persoană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și l-au încălzit cu aripile. În cele din urmă, vecinii își dădură seama că băiatul nu era unul obișnuit. Așa că i l-au dat înapoi mamei. Jiang Yuan îi puse numele de "Abandonatul". De mic, el a avut doar năzuințe înălțătoare. Văzând că oamenii duceau o viață grea și instabilă, s-a gândit că ar fi bine să existe culturi agricole care să le ofere regulat oamenilor cerealele necesare traiului. După lungi meditații și observații, Abandonatul a cules semințele unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
desfășurată În mare viteză undeva la periferia experienței umane obișnuite, normale; Rowe simțea un fel de nostalgie a acestei lumi obișnuite, normale: ar fi vrut să se Întoarcă printre oamenii cu cămine și copii, cu iubiri calme, cu temeri și năzuințe comune. Tocmai o astfel de lume Îi făgăduia amintirea Annei, pe care o purta În Suflet ca pe-o scrisoare tainică. Nostalgia lui era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a mai exercita vreo atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
juridicidacă tot vorbim de un proces - cele două „cauze”, cea a comunismului și cea a globalizării, trebuie să fie disjuncte. Chiar dacă principiul internaționalismului proletar, exprimat în lozinca de tristă amintire „Proletari din toate țările, uniți-vă”, pare să sugereze o năzuință de extindere a comunismului la scara planetară, această tendință are cu totul alte resorturi decât cele ale globalizării , anume: victoria mondială a revoluțiilor proletare. Mărturisesc că eu însumi consider fenomenele sociale fundamentate pe ideologiile comunismului și globalizării extrem de negative pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de creație aduce moartea culturii. Astăzi lumea se preocupă de extinderea civilizației, nu de sufletul creator de cultură. Tendința aceasta de înlocuire a culturii prin civilizație se manifestă în domeniul public prin imperialism (sau neocolonialismul mai aproape de zilele noastre), prin năzuința de expansiune a puterii politice și economice, prin tendința de a înăbuși viața și forța creatoare a popoarelor mai slabe și mai puțin numeroase. Și aceasta este într-adevăr un semn de decădere a culturii umane! Cultura trebuie „să arate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
OBIȘNUITĂ TIMP DE TREI LUNI Faceți-vă nevăzuți. Lăsați în urmă tot ce vă împiedică să vă scrieți capodopera. Slujba, familia, căminul, toate obligațiile și distragerile - puneți-le în paranteze timp de trei luni. Trăiți printre oameni care au aceleași năzuințe, într-un cadru care vă va ajuta să vă cufundați cu totul în munca dumneavoastră. Masa și cazarea gratuită pentru cei acceptați. Riscați o părticică din viața dumneavoastră. pe șansa de-a vă construi un viitor ca poet/romancier/domnișoaramaturg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau de fericire. Puteau să vorbească, să strige, să viseze. Când Ștefan izbi ușa de perete și se repezi spre ea, Luana încă hohotea. O strânse în brațe atât de tare, cu forța năzuințelor, speranțelor și a pumnilor strânși peste ani, că-i auzi oasele trosnind. Suntem liberi, iubito! În sfârșit, suntem liberi! Nenorocitul a fugit. S-au așezat pe pat, privindu-se prostiți, nevenindu-le să creadă. Apoi Ștefan se ridică, își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înțelegem, să ne îngăduim dar, mai ales, să ne iubim. Luana fu impresionată. Își deschise brațele spre el și încercă să conceapă un copil în condițiile pe care și le dorea soțul ei. Dar ceva anume stătea de-a curmezișul năzuințelor familiei Escu. După o lună de speranțe, încercarea lor se dovedi zadarnică. La adăpostul încurajărilor lui Ștefan, cei doi încercară din nou. Iar și iar până când, exasperată, femeia izbucni în lacrimi. Trebuie să mergem la doctor. Avem nevoie de ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-se continuu, fără putința de-a se opri: "Cum de l-am înșelat pe Ștefan?" Îi părea rău de tot ce făcuse, fusese preocupată doar de cerințele și așteptările ei, neștiind că viața în doi înseamnă concesii, răbdare, acceptare a năzuințelor și speranțelor celuilalt. O înnebunea singurătatea, una mult mai cruntă decât cea dintâi, dar nimic n-o împovăra mai tare ca regretele. Îi era dor de Ștefan. Un dor pustiitor și neostoit, care-o făcea să se trezească lac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casă și copil, obligând-o la o viață chinuită de navetist între Iași și București. Luana duse paharul la gură și încercă să se împace cu gândul că-și dorise o carieră și că acum trebuia să plătească tributul acestei năzuinți. Ajunși la hotel, în pragul camerei ei, mai înainte de a se retrage, Bariu o întrebă: Spune-mi, Luana, cum ai făcut ca paharul acela să aibă tente de albastru? Zâmbi. Plini de infatuare și încredere în sine, bărbații erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre cel care o aștepta de prea multă vreme, cu prea multe sacrificii. Se săturase de o existență goală, lipsită de mângâierea și alintările unui bărbat. Avea nevoie de un suflet alături de care să-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin de dragoste, ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exclamă Sidonia și încuviință mulțumită. Mă temeam că ai depus și tu armele, ca Fana. Ea, gata, crede că a ajuns la liman. Îi crește ăluia copila, intenționează să mai facă și ea vreo doi, trei plozi, astea îi sunt năzuințele și dacă până aici se mărginește, cum s-o faci să sară cu de-a sila peste prag? Din nou o expresie de suferință îi văluri ridurile. Își cuprinse între palme genunchii. Poate îi este suficient și atât, murmură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își dăduse seama dintr-o privire că pe Dimitrie nu-l interesau femeile de vârsta ei, nici chiar cele apropiate de vârsta lui, știa ce va găsi la ele, un dezechilibru mai acut sau mai lent, născut la granița dintre năzuințele lor și realitate, o femeie ajunsă în a doua parte a vieții era fie disperată, fie indiferentă, o indiferență născută din prea multe cedări, din sentimentul că niciodată nu reușise să aleagă. El, Dimitrie, se ținea cu dinții de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
leagă. Pentru noi, românii, râul curge, florile înfloresc, stelele strălucesc, frunzele cad. Ziua am văzut pe cer nori, iar noaptea am văzut stele. Toate acestea le-am numit pe rând dulcele grai românesc. Laudă limbii în care a stat toată năzuința acestui popor! Limba nu ne-a putut fi răpită nici de cruzimea dușmanului, nici de sabia învingătorului. Ea s-a identificat mereu cu naționalitatea noastră, cu memoria părinților, cu leagănul din casa părintească, deasupra căruia a vegheat ca o zână
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adevărat că procesul de renaștere națională, de afirmare a identității naționale, a valorilor și tradițiilor belaruse, început imediat după proclamarea independenței de stat a Belarus (1991) a fost brutal întrerupt de instaurarea sistemului dictatorial impus de președintele A. Lukașenko. Dar năzuințele unei părți însemnate a oamenilor de cultură belaruși, ca și a populației acestei republici, nu pot fi sprijinite prin izolarea țării lor, prin etichetarea mecanică (izvorâtă din necunoaștere) ca fiind "la fel de ruși ca și rușii". Fără îndoială, ei sunt o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
adevărul, dar numai pe jumătate. Te înșeli, domnul meu, clătină el din cap. Acela de care ai pomenit dumneata este Zalman Rabinsohn, un adevărat sfânt printre noi... Eu sunt doar prietenul său apropiat și frate cu el întru credință și năzuințe... Noi credem în Eretz-Israel! întări medicul Gutman, apăsând pe cuvinte, iar ochii îi străluciră în dosul ochelarilor. Și dacă îl arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]