4,628 matches
-
context, "primarul care este" poate fi un argument "hard" în lupta disperată pentru a se menține la șefia partidului. Așa arată oceanul de foame și disperare pe care Vanghelie navighează cu toate pânzele sus. Iar vântul s-a întețit al naibii! P. S. După ce-am încheiat acest articol, am mers la facultate să-mi țin cursurile. Am pășit în amfiteatru, am perorat despre mitologia Sudului american, am citat pasaje grele de sensuri, am invocat autori și curente literare. Mintea nu mi-
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
vomita, vomita, vomita! Aduceți-vă aminte numai să vă rehidratați, băgați-vă cu forța pe gât ceva ușor de mâncare și mai beți ceva alcool, cât se poate de repede. S-ar putea să vărsați ce ați mâncat, dar, la naiba, îndesați totul pe gât. La acest punct veți descoperi că este nevoie de mai mult alcool ca să scăpați de tremurat decât vă trebuia înainte ca să vă faceți praf. Acum cu adevărat "ați părăsit Las Vegasul"7. Zilele se vor topi
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
o să gasiți, caci văd că de fonduri europene nu vorbiți, spuneți-mi și mie ce strategie aveți, pentru că, de-ați circula prin orașul ăsta, ați vedea că străzile sunt zob! Să nu mai spun că de 18 ani de făceați naibii câte o stradă principală în fiecare an cu o firmă serioasă, nu cude la Urbis, și era rezolvată rezonabil problema! Dar dumneavoastră ați frecat parcurile alea, tot cu băieții de la Urbis, că de, sunteți tovarăși de hoții, că de, cine
Constantin Boșcodeală (PSD): Chiar credeți că toți suntem romi și țărani? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81712_a_83037]
-
razna,... impozitele s-au mărit... chestii de-astea, n-aveți grijă, nu ne atacă, dimpotrivă noi suntem atacați. Și Statul Major NATO ar răsufla ușurat. Și noi, care eram cu degetul pe butonul armei atomice globale, - s-ar fi dus naibii totul... De atunci, din Calculatorul general face parte și HAMU' ȘI PRAȘTIA -- dar așa, de sanchi, să nu se sperie lumea...
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
domnilor, chestia e că ăsta nu prea are pe nimeni care să-l ia de la morgă... Eh, lucrul dracului!, gândiră oficialii. Numai asta ne mai lipsea acum, după integrare: bețivul și tâmpitul ăsta ne vatămă prestigiul orașului... - Măcar să-l scoateți naibii din Galerie, se impacientase președintele, până nu află lumea, că rămânem fără vizitatori. Avea dreptate, așa că purceseră la treabă: prinseră mortul, sau ce-o fi fost, de subsiori pregătindu-se să-l târască spre ieșire în timp ce careva suna după ambulanță
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
fratele lu' statu' de drept lua bani de la interlopi ca să-i grațieze garantu' independenței justiției. Și, ca orice persoană serioasă cu gândire infracțională probată-n timp, îi verifica, prin intermediar, la lampă cu ultraviolete, să nu fie însemnați, ca strică naibii puritatea reformei statului", a scris jurnalistul Victor Ciutacu, pe blogul său.
Înregistrări. Ciutacu: D-aia îmi zicea Mircea Băsescu… by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/80837_a_82162]
-
împotriva corupției din rândurile Ministerului de Interne. Cifrele astea deja încep să mă enerveze. "Optzeci de mii trei sute patruzeci și trei de angajați au fost eliberați din funcție, treizeci și cinci de mii au fost trecuți la muncă administrativă și penală." Câți naiba lucrează acolo, dacă o sută cincisprezece mii pot fi aruncați fără nici o problemă din miliție și ea, miliția, încă mai e în stare să facă ceva? Și câte locuri avem în penitenciare? Și asta e o întrebare bună! O să i-
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
altfel decât ca o masă amorfă". Manolea susține că la momentul suspendării din 2012 Băsescu stătea la telefon cu o persoană importantă, care îl ținea la curent cu rezultatul de la CCR. Când a auzit rezultatul a izbucnit: „Aha, Cutare, nemernicul naibii!". După ce l-a susținut ani de zile Aliodor Manolea va merge să spună Da la referedumul de demitere. Aici a fost marea problemă. Ceea ce am găsit sau, mai bine spus, ce nu am găsit acolo, în interiorul omului Băsescu. În afară de iubirea
Aliodor Manolea, dezvăluiri incendiare: Băsescu era o epavă în 2007, privea românii ca pe o masă amorfă () [Corola-journal/Journalistic/43355_a_44680]
-
vorba, pentru-că repeta cu glas tare ce i se transmitea, de un rezultat la vot din cadrul Curții Constituționale de patru „pentru" la cinci „împotrivă". Când i s-a spus la telefon cine a votat împotrivă, a exclamat: „Aha, Cutare, nemernicul naibii". Curat independența puterilor în stat...", a completat Manolea.
Aliodor Manolea, dezvăluiri incendiare: Băsescu era o epavă în 2007, privea românii ca pe o masă amorfă () [Corola-journal/Journalistic/43355_a_44680]
-
un scor de 9% la mandatele de consilieri locali și generali, scrie cotidianul.ro. Elena Udrea va candida cu siguranță într-un colegiu din județul Neamț, județ încă aflat sub controlul absolut al baronului pedelist Gheorghe Ștefan, zis Pinalti. "Cum naiba să fi avut curajul să candideze la București?! A fost o gogoașă lansată chiar de ea, deh!, așa ca să își mai dea importanță! După ce ne-a făcut pulbere la București de am ajuns la 9%, ce om întreg la minte
Elena Udrea, candidat pe listele electorale de la Neamț () [Corola-journal/Journalistic/42272_a_43597]
-
-o niciodată. Am adormit când lumina dimineții bătea în obloane, divanul era gol, Sfântul dispăruse cine știe unde. Am dormit ore întregi. Când ne-am trezit Andre nu mai era acolo. Ne-am privit o clipă, eu și Luca. El zise: La naiba. De multe ori, izbindu-și capul de pernă. Nu după multă vreme începu să circule zvonul că Andre aștepta un copil - așa spuneau fetele, ca despre un lucru care trebuia să se întâmple și s-a întâmplat. Traducere din italiană
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
și de câțiva arbuști, așezați cu gust. Într-o parte a holului, câteva canapele și fotolii din piele întregeau decorul. Probabil, pentru muncitorii care veneau în audiențe, îi trecu prin minte lui Gheorghe, care se trezi pufnind în râs. De ce naiba râzi, omule? îl întrebă nedumerit Victor, controlându-și instinctiv ținuta, începând cu nasturii de la șliț. Ce-ai văzut? Nimic, o prostie, am să-ți spun când ieșim... Activiștii erau așteptați. Cafelele fuseseră deja aduse, alături de apa minerală și obișnuitele pahare
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Tălparu, dar nu mult. Iartă-mă, dragă, dar... te iubesc atât de mult... numai pe tine te mai am, nu mai rezist! Casa mereu plină, golanii umblă pe aici ca la ei acasă, de când cu video... Bine puiule, dă-l naibii de video, poți să dai și colorul, va fi mai bine... vom fi numai noi doi... Dar hai și te culcă, ești obosit. Dormiră îmbrățișați, mai bine spus, numai bărbatul dormi, căci Ilona stătu trează toată noaptea... În aceeași săptămână
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ridicat fusta până sus, arătându-și bikinii. „Mă Petre, asta este plata! Dacă pierd, aici pe masă ți-o dau, colegii sunt martori, accepți?”... Ce eram să fac? M-am uitat la colegi, cel mai în vârstă, un oltean dat naibii, mi-a făcut semn să accept. Iar când a văzut ce am, crezi ca a leșinat ? Da de unde! A băut încă un pahar de pălincă, nu știu al câtelea în noaptea aceea, și, mieros, m-a întrebat: „Ce faci, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și-a umplut magazinul cu televizoare și frigidere, a ipotecat casa maică-sii de la țară, pentru o sumă enormă... „Ghiță, ești dracu’ gol, i-a spus Dumitru Dumitru, directorul băncii, când a acceptat ipoteca și i-a aprobat creditul, cum naiba a fost de acord maică-ta să te gireze cu acest palat? Așa expertiză nu am mai văzut în viața mea, ai noroc că ne cunoaștem...”. Nu a plătit decât două trei rate și banca a dat faliment, iar Gheorghe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a fost groază să ies din apartament a doua zi de dimineață. Mi-era teamă că va fi acolo. M-a sunat. I-am salvat nu mărul cu trei semne de exclamare, ca să știu să nu îi răspund. Doamne, de ce naiba să mă mai sune? L-am văzut apoi la o trecere de pietoni, în centru, în zona în care stăteam înainte, de-i duceam întreținerea neveste-sii. El era pe partea cealaltă, eu eram pe bicicletă. Mi s-a făcut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
noi. Îmi spune să sun la salvare. Două mașini opresc în apropiere. Îmi scot telefonul și încerc să-l deblochez, însă mâna îmi tremură și nu pot să nimeresc nici o nenorocită de tastă. Care dracu’ era numărul de urgență? De ce naiba nu pot face un lucru simplu când e nevoie? Cineva sună totuși după ambulanță, dar aud totul înfundat, de parcă aș fi îngropat la doi metri sub zăpadă. Aproape de noi văd o fată, probabil de vârsta mea. Ține în mână o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Am dat fuga în baie și m-am uitat în oglindă. Dintele se clătina bine, iar ața îmi atârna din gură ca o liană. Am închis ochii și am tras. N-a durut. Ba da, după două secunde durea ca naiba. A început să îmi curgă și sânge. Mult. Dar nu mai conta. L am scos. Am țâșnit din baie spre ușa apartamentului răcnind despre izbânda dentară, plin de sânge ca un leu știrb după vânătoare. Mama de-abia m-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o mână. Cu cealaltă își ascunde sânii. Iubitul ei e degajat. Eu sunt dealerul de data asta. Dau cărțile. Slăbuț. Pun jos două și ridic tot atâtea din teanc. Nu le mai țin sus, ca la macaua. S-ar duce naibii cacealmaua. Sunt ordonate cu fața-n jos, pe masă, dar le știu pe de rost. Blonda renunță la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mi pierd sufletul când te aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul cu-atâta frumusețe în jur. Voiam să te-ntreb ce-ai visat. Ai vorbit prin somn. Vorbesc prin somn? Câteodată. Și ce spun? Nu se-nțelege. Ești dată naibii! Cum adică? Mă dai naibii!? Nu vrei să-mi spui. Te ascunzi. Hai, hai, nu mă supăra. Eu, de tine!? Sau, tu, de mine! Mamă, dacă am să-ți spun că, așa cum ești, mi-ești mai dragă ca mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul cu-atâta frumusețe în jur. Voiam să te-ntreb ce-ai visat. Ai vorbit prin somn. Vorbesc prin somn? Câteodată. Și ce spun? Nu se-nțelege. Ești dată naibii! Cum adică? Mă dai naibii!? Nu vrei să-mi spui. Te ascunzi. Hai, hai, nu mă supăra. Eu, de tine!? Sau, tu, de mine! Mamă, dacă am să-ți spun că, așa cum ești, mi-ești mai dragă ca mama mea, n-ai să crezi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea se vărsase, udând pantalonii omului de la genunchi în jos. Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde naiba te duci? E razie în oraș! Fii atent! Mulțumesc! îi spuse Miluță și-o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din oraș. Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
grijă! Acum plecați mai repede acasă, că vă rup picioarele, faraonilor, s-aude?! Și Nicanor plecă pufnind furios, lăsînd întreaga echipă suspendată între cer și pămînt. Ce-a mai pătimit Bărzăunul după aceea din partea celorlalți, nu vă mai spun. Cum naiba de se găsise tocmai el să ia tăblița aceea blestemată? Dacă fusese pusă acolo, împreună cu celelalte, tocmai de Nicanor, pentru a-i pune pe ei la încercare? Nu putea să le lase la locul lor, sau să le acopere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ori aidoma pieilor roșii cînd atacă. Virgil îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas de flașnetă!... Cine naiba m-a pus să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o secundă și Bărzăunul nu-și putu da seama dacă s-a uitat la el sau la un țînțar. Pe urmă rosti repede, țuguindu-și buzele ca după mere acre: Nu. Atît: "nu". Și întoarse capul în altă parte. A naibii treabă, gîndi Bărzăunul. Parc-ar avea ceva cu mine. Nu se așteptase chiar la asemenea răceală din partea ei. Doar îl știa foarte bine. Ce-o fi avînd oare?... În definitiv n-a spart capul nimănui, n-a băgat mî na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]