339 matches
-
m-a ajutat să îndrăznesc. Poate credea că mă chemase Bătrânul. Mi-am luat, deci, inima în dinți și am continuat să înaintez spre el străduindu-mă să par cât mai degajat. Spre marea mea bucurie, când m-am apropiat, namila s-a dat la o parte fără să mă întrebe nimic, făcându-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întâmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând capul, m-am uitat de câteva ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l reped. Apoi m-am gândit că n-avea rost să mă cobor la o confruntare cu el. Riscam să mă enervez și n-aș mai fi avut nici o plăcere înlăuntru. M-am conformat deci și i-am întors spatele namilei cu oarecare ostentație, ca să vadă că nu mai eram cel dinainte. Eram și emoționat. Dacă totuși Bătrânul... Îmi bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu cuțitul. Ei au văzut că nu era nici o șansă, deci, să plecăm așa din casă. Ei erau de-acolo, îi cunoștea și i-ar fi găsit. Puține momente sunt care să nu mi le amintesc, așa. Ăla era o namilă de om și, în casă, acolo, mai erau vreo șapte oameni. Că, atunci, cu fapta aia, am avut un omor și cinci tentative de omor, pentru care am fost condamnați toți. Pe mine m-au condamnat la moarte și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe care dormea Pampu era chiar lângă fereastră. Ceilalți aveau locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe pereții camerei ca o namilă neagră. Ajunsese lângă cuptor și apucase cu amândouă mâinile lada pe care dormea Iscru. Apoi o mutase binișor către ușă. Ca și când ar fi mutat un scaun. Fără efort și fără comentarii. Cât timp își făcuse culcușul în locul cel bun, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intră într-o grădină, dar de cum face câțiva pași se repede asupra lui o matahală neagră și nu mai poate să treacă gardul înapoi, e prins cu o mână de lemnul albicios, dar uluca se sfarâmă, lăsându-l în ghearele namilei; așa că Zogru, speriat, încercase și el să intervină: îl ridică pe Gligore și-l ajută să se prindă bine, dar nătărăul cade iarăși și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui nu e nici un monstru, e aplecat un cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sfântă carte și fost-au de folos ce am aflat. Dar nimic nu m-a minunat în viața aceasta ca întâlnirea cu Omul Negru, care stăpânea Balta Icoanei, în anul 1794, și care poate mai este încă acolo. Era o namilă fioroasă, din cap până-n picioare neagră ca păcura și cu carnea răsucită în toate părțile, precum ar fi fost strânsă în plasă de sfoară și pusă la afumat. Părintele Nicolae, fost Gligore Ionașcu al logofătului, 1806, februarie, 10. Zogru însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
măi Krog, mi-am spus și m-am grăbit să mă ridic de lângă ea. Of, of, Tată! Capul Îmi bubuia ca În zilele tale de mare supărare, când dai cu trăsnetele peste noi și abia mă mai țineam pe picioare. Namila de femeie se răsuci Într-o parte și râgâi. Se trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lumea Începuse să facă ochi, după lucrul acela pe care tu aveai să-l numești un chef cumplit. Tată! Măcar de nu m-ar vedea ăștia, mi-am spus. Aștia să nu mă vadă și Moru să nu afle de namila asta cu care mă iubisem, că o să râdă și cu fundul de mine. Aș fi vrut să nu mai zâmbesc, dar nu eram În stare, of, of. Ce era să fac? Am Închis ochii și m-am zvârcolit, am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul bilet familiar scris de Roxie. Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de violență. Mesajul lui, dacă ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un client, dar treburile mă presează Îngrozitor și s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
avu timp să studieze în amănunt ceea ce se vădi a fi o broșurică cu viața Sfântului Serafim de Sarov, însoțită de memoriul lui Motovilov. Cărțulia avea chiar și o ilustrație cu sfântul, la coliba lui din taiga, tăifăsuind cu o namilă de urs. Așa aflase Sandu, de la Sfântul Serafim citire, că e bine să ai întotdeauna la tine câțiva pesmeți, când te prinde tristețea să-i ronțăi pe îndelete și să prinzi inimă, și de atunci urma întotdeauna acest sfat. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
obloanele și deschise ferestrele. Simțea și ea boarea lui aprilie, care venea pe furiș, și se dezbrăcă leneș, întîrziind. Locul fusese împărțit în două. Inginerii bătuseră țărușii, măsuraseră loturile și oamenii se apucaseră de treabă. Întâi a venit Matei, o namilă de român cu un păr rar și dinți negri, mâncați. Era îmbrăcat într-o scurtă de stofă militară, vopsită, adusă de pe front, din Moldova. În ea zăcuse de tifos, că nu-l luase Ă-lde-sus, să nu se mai canonească. Necăjit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și câteva bănci înguste și lungi. Împrejur se simțea un miros de tutun prost. Dușumelele erau murdare și se vedea că în camera asta nu se măturase de mult. După o masă, pe un scaun ce scârțâia, ședea comisarul, o namilă de om, gras și burdușit. Pe cap ținea chipiul lui tivit cu fire de aur, cu cozorocul ridicat, dat pe ceafă. De sub masă ieșeau două cizme strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ă „lăudărosul”) Ă care avea un punct de vedere asemănător. Ca și managerul sus-menționat, Swag voia să fie cel care să aibă mingea În momentul marcării. Strategia sa era simplă. Avea să-i paseze unui mijlocaș de pe linia mediană, o namilă care avea talentul de a călca În picioare orice adversar, până ce echipa ajungea aproape de linia de marcare. În acel moment, urma să aplice o „furișare a fundașului”, joc ce-i permitea acestuia să alerge În spatele unui atacant pe o distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
este promovat. Toate acestea nu sunt exemple imaginare. Sunt fapte reale care li se Întâmplă subalternilor ce s-au săturat să facă toată munca de jos pentru manageri care doar culeg roadele. Cei mai mulți dintre ei sunt gata să lase o namilă de atacant să-i pună la pământ pe managerii lor. Greșeli mici cu urmări grave Un exemplu potrivit al eșecului de a crea vedete mi-a fost relatat de un director de resurse umane de la o firmă de electronice din
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
spună mie că în regatul nostru, chiar dacă în locuri depărtate, există încă atâta mizerie și atâta strâmtorare. Povești, povești în contra puterii, firește puse în circulație meșteșugit, dacă și un monah cult ca dvs. le dă crezare. Tommaso se întoarse spre namila aceea de om cu ochii arzători; dacă n-ar fi fost oaspete în casa acelor domni atât de prietenoși și înțelegători, poate că ar fi luat una din mese și i-ar fi trântit-o în cap acelui nemernic ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
când și când să-și lase fotoliile comode și iasă în lume: A călători e ca șl cum ai da piept cu vijelia vântului,e ca și cum ai simți cum ți se deschide mintea și devine mai ageră și mai conștientă. Namila uitase deja ce spusese, observația respectivă poate că îi scăpase în locul unui sughiț sau căscat, drept care continua să se îndoape cu lăcomie. Tommaso se opri oleacă să-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea lui de a nu răspunde. — Hai, interveni Ologu, înțepând cu vârful cârjei cizma vlăjganului. Ai luat ce era de luat. Acuma lasă-ne în pace... Namila își mută, brusc, interesul. Se plecă asupra Ologului și, brusc, lovi cu cizma într-una dintre cârje. Costică se clătină zdravăn, dar își regăsi echilibrul. Știi ce se întâmplă noaptea, la câțiva pași de-aici, primprejurul Pieței Chirigiu ? N-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce se întâmplă noaptea, la câțiva pași de-aici, primprejurul Pieței Chirigiu ? N-ai auzit niciodată câinii lătrând ? Știi de ce latră, nu-i așa ? Costică nu știa unde vrea să ajungă cu întrebarea asta, așa că socoti nimerit să nu răspundă. Namila îi puse un deget sub bărbie, ca un vârf de baionetă, și îi săltă capul, să nu-și poată feri privirile. — Latră de foame, șuieră. Putem să te lăsăm acolo, între ei. Și, ca să fie totul clar, o să-ți mânjim
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi plecat la facultate. N-ar mai fi murit Luca. Nu mai era nimic de adăugat. Pereții se îmbujorară, șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șuieratul locomotivei se îmbibase în tencuială. — Trebuie să beau ceva, șopti Tili. Ușa se deschise, scoasă, parcă, din țâțâni, și o namilă își făcu loc, cu halbele de bere. — Uită-te la el ! exclamă Tili. Hei, omule, asculți pe la uși... Namila râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede pe mușama. — Auzi, spuse Maca, ia du-te înapoi, închide bine ușa, numără până la trei și intră din nou
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râse întretăiat, scoțând un sunet ca de gargară. Trânti halbele pe masă, fără să-i pese că spuma făcea cercuri umede pe mușama. — Auzi, spuse Maca, ia du-te înapoi, închide bine ușa, numără până la trei și intră din nou. Namila îl privi nedumerită. Maca făcu semn spre ușă, desenând cu degetul un cerc în aer. Gargara cu mușețel se porni iar, semn că ceva se legase în mintea molohului. Ieși, mai degrabă îmbrâncit, dar fără să se supere. Maca ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca se priviră. — Să-ți spună Maca. E ideea lui. Pe morții ăștia noi de care spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem mezelicuri, constată Maca. Ridică o bucată în lumină : Ne iese mai ieftin. Se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]