883 matches
-
puține or fi acele cercuri? Dar dacă acel nume principal și sunător din frunte ar fi unul și același pentru toate listele partidului republican din Franța, daca el ar fi al d-lui Gambetta, n-ar fi asta repetarea plebiscitului napoleonian? {EminescuOpXII 87} Modificarea în acest sens a legii electorale, cuprinsă în propunerea Bardoux, părea de la 'nceput a nu avea sorți de reușită, căci comisia Camerii se pronunțase contra ei; însă o întîlnire între prezidentul Republicei și prezidentul Camerii deputaților pare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ardeleni: propagandă oficială și mentalitate populară Sfârșitul secolului al XVIII-lea și Începutul celui următor reprezintă o perioadă de contacte intense Între românii din Transilvania și realitățile franceze. Ele s-au manifestat prin ecourile Revoluției și mai ales ale războaielor napoleoniene. Impactul acestui moment asupra imaginii francezului, În mod incontestabil foarte puternic, este deosebit de complex, chiar contradictoriu ca sens. Dacă, pe de o parte, sporul masiv de informație cu privire la Franța și la francezi, vehiculat până În lumea țărănească, acționează În sensul scoaterii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
asupra dificultăților pe care le au de Întâmpinat, fie expresia speranțelor și autoiluzionărilor intelectualilor „iacobini”, care Își imaginează, utopic, o activizare a mulțimilor seduse de idealurile revoluționare. În ceea ce privește participarea soldaților ardeleni și bănățeni, mai ales din granița militară, la războaiele napoleoniene, ea este conturată, de regulă, În cifre și fapte, Într-o bibliografie destul de Întinsă. Dincolo de consemnarea prezențelor și a faptelor de arme săvârșite, nu există decât indicii prea puțin semnificative referitoare la atitudinea manifestată față de realitățile văzute. Conduita oscilează Între
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, conturate Într-o creație folclorică deosebit de interesantă, care mărturisește o atitudine complexă și nuanțată, asumată față de Napoleon XE "Napoleon" . Cea mai semnificativă modalitate de configurare a unei imagini a Franței revoluționare și napoleoniene la nivelul mentalității tradiționale ne-o oferă Însă propaganda oficială difuzată În lumea satului ardelean. Eficiența ei era asigurată În primul rând de caracteristicile specifice principalului canal de difuziune utilizat, cel al circularelor bisericești ce reproduc și explicitează comunicatele oficiale
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
samă băgați. Participarea decisă și conștientă la războiul Împotriva francezilor constituie, În aceste condiții, o modalitate de neocolit prin care se va putea realiza afirmarea națională. Această analiză sumară a imaginii francezului În mentalitatea țărănească din Transilvania, În epoca războaielor napoleoniene, evidențiază, sper, câteva concluzii de natură să Își găsească un loc distinct În literatura atât de vastă a problemei: (1) la nivelul mentalității populare, fortificând vechile clișee medievale, se poate surprinde o imagine categoric negativă a francezului, ocupant militar, tulburător
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de insecuritate și pentru ceilalți actori. Practic, nici un membru al sistemului nu poate să nu ia în considerare faptul că, mai devreme sau mai târziu, o asemenea confruntare îl va afecta într-un mod sau altul. În acest sens, războaiele napoleoniene sau cele două conflagrații mondiale sunt exemple dintre cele mai puternice. Ele se deosebesc de alte conflicte militare, chiar între marile puteri, nu numai prin imensele pierderi înregistrate, dar și prin urmările majore pe care le-au avut. Teoretic, acestea
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
le revin și încercarea de a evita o escaladare, chiar neintenționată, a conflictelor le-a făcut să dezvolte în timp mai multe mecanisme de natură să evite confruntările directe, cu consecințe grave. Aceasta este semnificația Europei Congreselor de la sfârșitul epopeii napoleoniene: prin stabilirea unui concert de putere, a consultărilor dintre cei mai importanți actori asupra problemelor majore ale scenei internaționale, s-a reușit, pentru mai multe decenii, să se evite o conflagrație continentală generalizată. În secolul al XIX-lea și la
Conceptul de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1517]
-
fie repartizat și executat la toate nivelurile nu este, de fapt, decât un mit”. POLIȚIE POLITICĂ INSTRUMENTUL TERORII Multe state autoritare au întreținut poliții politice, dintre care cele mai celebre exemple au fost cea a lui Fouchî din timpul Imperiului Napoleonian și Ohrana Imperiului Țarist. și, fără îndoială, îndelungatul contact al bolșevicilor cu aceasta din urmă n-a fost străin de hotărârea lui Lenin de a crea prima poliție politică comunistă, prototip și arhetip al tuturor celorlalte. Preluarea puterii și război
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al tuturor tipurilor de politică, politica internațională este cu necesitate politică de putere. Deși acest fapt este recunoscut în genere în practica relațiilor internaționale, el este negat frecvent de cercetători, publiciști și chiar de oameni de stat. De la sfârșitul războaielor napoleoniene, grupuri tot mai mari din lumea occidentală au fost convinse că lupta pentru putere de pe scena internațională este doar un fenomen temporar, un accident istoric, care trebuie să dispară de îndată ce condițiile istorice specifice care i-au dat naștere vor fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a statu-quoului să devină apărătoarea tratatelor de pace care au pus punct ultimului război general. Guvernele europene și partidele politice care au aplicat o politică de statu-quo din 1815 până în 1848 au apărat aranjamentele de pace din 1815, de după războaiele napoleoniene. Principalul obiectiv al Sfintei Alianțe, semnată în 1815, era de menținere a statu-quoului existent la sfârșitul conflictelor respective. În consecință, a funcționat în principal ca un garant al tratatului de pace, adică al Tratatului de la Paris din 1815. În această
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
obicei, aristocrații, agricultorii și deseori angajații urbani erau expansioniștii, imperialiștii, șoviniștii. În Parlamentul britanic, purtătorii de cuvânt ai „intereselor financiare, ai claselor de mijloc noi formate în nordul industrial și în „City-ul” londonez erau cei care calmau spiritele în timpul războaielor napoleoniene, al celui din Crimeea, în Războiul Burilor și în perioada dintre ascensiunea lui Hitler și invazia germană a Poloniei. În țara noastră, în general, opoziția importantă față de Revoluția Americană, războiul din 1812, imperialismul din 1898 și față de politica antinazistă a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
își construiește un imperiu global. Există frecvent în imperialism o forță dinamică, raționalizată în termeni agresivi sau defensivi, care pornește de la o regiune limitată la un continent și apoi la nivel mondial. Imperiul macedonean sub Filip și Alexandru și imperialismul napoleonian intră în această categorie. Pe de altă parte, o politică imperialistă globală, care trezește opoziția unei forțe superioare, se poate restrânge la o regiune anume, se poate mulțumi cu o dominație locală, sau își poate pierde în întregime tendințele imperialiste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aceleași conotații de datorie umanitară. Oricând o filosofie politică adorată cu fervoare religioasă coincide cu o politică imperialistă, ea devine un instrument de deghizare ideologică. Imperialismul arab în timpul perioadei de expansiune s-a justificat prin apelul la datoria religioasă. Imperialismul napoleonian s-a răspândit asupra Europei sub flamura „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. În special în ceea ce privește Constantinopolul și Dardanelele, imperialismul rus a făcut apel succesiv sau concomitent la credința ortodoxă, panslavism, revoluția mondială și apărarea de blocada capitalistă. În epoca modernă, mai ales
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în genere au sporit enorm frustrarea instinctelor individuale de putere. În consecință, a apărut nevoia de identificare compensatorie cu aspirațiile colective de putere. Aceste creșteri au fost atât cantitative, cât și calitative. Sursele naționalismului moderntc "Sursele naționalismului modern" Până la războaiele napoleoniene, numai unele grupuri de dimensiuni foarte reduse ale populației se identificau cu politicile externe ale națiunilor lor. Strategiile nu erau politici autentic naționale, ci dinastice, iar identificarea se realiza mai curând cu puterea și acțiunile unui monarh decât cu cele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1809 - „au întotdeauna relații pașnice, chiar dacă națiunile lor se războiesc între ele. Ca republică a literaților, ele formează o mare fraternitate răspândită de-a lungul globului, iar armonia lor nu a fost niciodată întreruptă de vreo națiune civilizată”. Odată cu războaiele napoleoniene începe perioada politicilor externe și a războaielor naționale - adică identificarea majorității cetățenilor unei națiuni cu puterea națională și politicile naționale, și nu cu interesele dinastice. Talleyrand semnala schimbarea când îi spunea țarului Alexandru în 1808: „Rinul, Alpii și Pirineii sunt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externă fundamentată pe asemenea asumpții implică mari riscuri, deoarece ignoră faptul că puterea superioară a unei națiuni este doar parțial rezultatul calităților sale, când ea, în parte, este consecința calităților altor națiuni în comparație cu ale sale. Dominația Marii Britanii de la sfârșitul războaielor napoleoniene până la începutul celui de-al doilea război mondial s-a datorat, în principal, protecției insulare față de atac și controlului semimonopolist al principalelor linii de comunicații ale lumii. Cu alte cuvinte, în acea perioadă istorică, Marea Britanie deținea două atuuri comparativ cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bugetul național și întăresc temerile, suspiciunile și insecuritatea. Acest principiu se poate exemplifica prin situația de dinaintea primului război mondial - rivalitatea navală dintre Germania și Marea Britanie și competiția dintre armatele franceză și germană. Recunoscând specificul acestor situații încă de la sfârșitul războaielor napoleoniene, s-au încercat diferite formule pentru a se crea o balanță stabilă a puterii, dacă nu chiar stabilirea păcii eterne, prin dezarmarea proporțională a națiunilor rivale. Tehnica de consolidare a echilibrului de putere prin reduceri echivalente ale înarmării este oarecum
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putea să fie identificat dinainte, deoarece inamicul era reprezentat de oricine amenința balanța de putere europeană. Așa cum Jefferson își schimba simpatiile între Napoleon și Marea Britanie după cum amenințau balanța de putere a timpului, la fel în secolul ce a urmat războaielor napoleoniene, Washingtonul și Londra au trebuit să decidă, în lumina condițiilor variabile, cine reprezenta pericolul cel mai mare pe moment. Acest caracter nedefinit al inamicului, determinat nu individual, ci prin funcția sa, ne amintește de o caracteristică asemănătoare a securității colective
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
standard. Flexibilitatea sa, meritul său specific din punct de vedere tehnic, era rezultatul ignorării considerațiilor morale precum buna-credință și loialitatea, lipsă ce ni se pare condamnabilă. De la începutul sistemului statal modern, la sfârșitul secolului al XV-lea, până la sfârșitul războaielor napoleoniene din 1815, națiunile europene constituiau elementele active ale balanței puterii. Turcia era singura excepție notabilă. Alianțele și contraalianțele se înființau pentru a menține sau a restaura echilibrul. Intervalul de un secol cuprins între 1815 și declanșarea primului război mondial a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decidenților. Din 1648 până la Revoluția Franceză din 1789, domnitorii și consilierii lor au luat de-a gata unitatea morală a Europei și se refereau uzual la „republica Europei”, „comunitatea prinților creștini” sau la „sistemul politic al Europei”. Dar sfidarea Imperiului Napoleonian i-a forțat să facă explicite fundamentele morale ale vechii balanțe de putere. Sfânta Alianță și Concertul European despre care vom discuta în detaliu mai târziu 19 sunt încercări de a oferi o direcție instituțională acestor forțe morale și intelectuale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În consecință, lupta pentru putere pe scena internațională era, în natura sa, „rivalitate moderată și indecisă”. Balanța de putere nu este numai cauza, ci și expresia metaforică și simbolică și tehnica realizării competițiilor moderate și indecise dintre 1648 și războaiele napoleoniene și apoi din nou, între 1815 și 1914. Înainte ca balanța de putere să-și impună constrângerile asupra aspirațiilor de putere ale națiunilor, prin interacțiunea mecanică a forțelor opuse, națiunile rivale trebuiau, mai întâi, să se limiteze singure, acceptând un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-o să se transforme în realitate politică. Acolo unde un astfel de consens nu mai există sau a devenit fragil și nu mai prezintă siguranță, ca în perioada care a început cu împărțirea Poloniei și s-a încheiat cu războaiele napoleoniene, balanța de putere este incapabilă să-și îndeplinească funcțiile de stabilitate internațională și independență națională. Un astfel de consens a predominat din 1648 până în 1772 și din 1815 până în 1933. În perioadele anterioare, sistemul de state nu era altceva decât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Era o problemă de îndemânare și de noroc să ajungi în fruntea tuturor. Politica internațională a devenit un joc aristocratic, un sport princiar, în care toți urmau aceleași reguli și jucau pentru aceleași poturi limitate. După interludiul reprezentat de războaiele napoleoniene, frica de revoluție și de renașterea imperialismului francez a pus în cauză moralitatea Sfintei Alianțe, care a fost un amestec de principii creștine, monarhice și europene. Concertul European în ultima jumătate a secolului al XIX-lea și Liga Națiunilor după
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și aspiră la ea. Sunt astfel posibile tot atâtea coduri morale care revendică universalitatea câte națiuni dinamice din punct de vedere politic există. Națiunile nu se mai împotrivesc una alteia, cum au făcut începând cu Tratatul din Westphalia până la războaiele napoleoniene și din nou de la sfârșitul acestora din urmă până la primul război mondial, într-un cadru al convingerilor împărtășite și al valorilor comune ce impune limitări efective scopurilor și mijloacelor luptei lor pentru putere. Acum se împotrivesc una alteia ca lideri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
între această situație și condiția sistemului modern de state de la sfârșitul războaielor religioase până la intrarea Statelor Unite în primul război mondial. Trebuie doar să selectăm la întâmplare orice conflict care s-a petrecut în cea de-a doua perioadă, cu excepția războaielor napoleoniene, și să-l comparăm cu acele conflicte care au sfâșiat lumea în ultimele trei decenii pentru a realiza importanța acelei diferențe. Să le comparăm cu problemele internaționale ale timpului nostru pe cele care au condus Franța și Habsburgii la un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]