369 matches
-
și a realității psihologice a scriitorilor. Altele, de fapt majoritatea, sunt scurte, scrise la apariția cărților despre care referă. Interesant este că tocmai în ele, mai mult decât omul cu pasiunile sale, cum ne-am aștepta, decât descrierea operei prezentate, nararea se transformă în susținător al unor surprinzătoare exerciții de teoretizare. Aici sunt puse probleme ale imitației și influențelor, ale inovației și continuității, ale biografiei și traducerii, ale sensibilității noilor generații. Și în această categorie de articole și recenzii sunt măcar
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Jean-Pierre Richard, pentru că și metodele criticii literare sunt operative în definirea specificității basmului. Accentul principal al studiului cade pe definirea unităților discursului fantastic, pe evoluția internă a lui, pe tipurile lui, pe stilul oral, pe limbajul poetic și pe tehnica narării. Sugestii i-au venit autorului nu doar din bibliografia de specialitate, românească și străină, pe care a consultat-o, ci și din cercetarea directă a terenului, în Argeș, spre exemplu, împreună cu studenți de-ai săi, rezultatul cercetărilor publicându-l în
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
Torseos) și în același timp de narator. Istorisind și țesînd în același timp, soția eroului reconstituie, în paralel, cu cuvinte și cu fire colorate ceea ce s-ar putea numi cronica adevărată a întregii istorii. Fără iluzii, fără idealizări, fără concesii. Nararea se desfășoară de pe poziția martorului ocular sau a participantului, în registrul obiectiv al consemnării faptelor - inclusiv văzute din alte perspective, cum ar fi acelea ale lui Odiseu sau Telemah - , dar și în registrul subiectiv, al judecății de valoare din partea unui
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
și înregistrate de Penelopa, căreia i se conferă ,efectul realului" (Roland Barthes). Prim planul narațiunii îl ocupă o a doua aventură a lui Odiseu, plasată în cronologia logică a romanului în continuarea celei dintîi și în relativă simultaneitate cu momentul narării. Odiseu pleacă din nou pe mare, la scurt timp după revenirea în Itaca, aparent în urmărirea misteriosului personaj Ulise despre care auzise că își aroga aventura odiseică și răspîndise minciuna ,de-a lungul și de-a latul mării". Cauzele care
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Fiction. Tot ce-a urmat după aceea, adică Jackie Brown și cele două părți ale idioțeniei numită Kill Bill, ne înfățișează spectacolul jenant al unei minți declasate, în pană de idei și imaginație, reluând la infinit aceleași șmecherii vizând cronologia narării și parodierea grosieră a unor situații de care cinematografia s-a plictisit de multișor. Doar astfel îmi explic rânjetul de satisfacție al acestui personaj completamente iresponsabil, fericit să-și lege numele de încă un scandal mediatic.) Fahrenheit 9/11 e
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
sau herniile nu poate provoca decât plictiseală cititorului obișnuit și că, pentru a-l atrage, trebuie nu numai să iasă din matca terminologiei de branșă, dar pe deasupra mai trebuie să aducă acea nuanță dramatică pe care o cere de obicei nararea unei întâmplări după exigențe scriitoricești. În această privință, Atul Gawande, chirurg la „Brigham and Women's Hopital" din Boston, fiul unor medici indieni emigrați în SUA, are aplomb de scriitor și profunzime de psiholog. De fapt, autorul a învățat tiparul
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
literare din 1970, 1980 variază de la experiment, metaliteratură, literatură autoconștientă de statutul său ficțional, literatură livrescă. Ambele spații literare consideră că noul tip de literatură vine ca o dezvoltare a teoriilor tel-queliste prin punerea accentului în textul narativ pe procesul narării. S-a considerat că pot exista două linii de dezvoltare a scriiturii autoreflexive: pe de o parte, teoria textului infinit a lui Borges, la care s-ar adăuga sfera scriitorilor sud-americani, și apoi o formă radicală pe baza elementelor grupului
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
m-a intrigat se numește "voice-over". Mai exact, vocea lui Kiki - totul se narează retrospectiv din perspectiva ei - care punctează anumite momente. Or, ca procedeu mi se pare cam superfluu, nejustificat în economia textuală a scenariului. Unu, pentru că modul de narare era clar din cîteva cadre, nu era nevoie de explicații suplimentare. Doi, pentru că voice-over-ul se cam bate cap în cap cu o scenă a cărei credibilitate o sapă. Mai exact, pe final există o ciocnire între cele două fete, din
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
fi James Joyce sau Virginia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Și dvs. sunteți eminamente liric, dar în cu totul alt mod. V-ați întors la bucuria de a povesti și vă încântă nararea. Mânuiți povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care vă e mai pe plac? Vă place să vi se spună poet, romancier, poate amândouă? Vă
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optați pentru simplitatea istorisirii și vă alăturați cititorului. Această narare tandră e o față a autorului Desperado. Dacă e dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și sentimentelor, actualizate
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și sentimentelor, actualizate pentru fiecare după firea lui? G.S.: Înclin să prefer nararea la persoana întâi - 'inteligențe în mișcare', cum spuneați. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez 'cu' personajele mele, să
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
zone nedefrișate, Dumitru Țepeneag, în faza mai veche a schițelor, cu un onirism "ostentativ", cu alăturări șocante care sparg rutina, și mai nou în roman (Maramureș), unde cultivă un coeficient de fenomenal în albia unei simplități și transparențe premeditate a narării. Apoi, la altă extremă, Mircea Cărtărescu care transfigurează, printr-o jerbă multicoloră și o imagistică abundentă, un cenușiu plat, reînviind cartiere ale Bucureștiului. Fără să se teamă de contrast alternează aceste evocări cu scufundări în straniu, cum ar fi conjurația
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
poetică, în același timp. Ca și textul, ca și spectacolul. Este atît de subtilă și are atît impact, pe durata întregului spectacol, încît te face, și ea, prizonierul unor destine. Jocul între timpul real al acțiunii și timpul recuperat prin nararea protagonistei este milimetric construit de Claudiu Goga și de Lia Dogaru. Fiecare element al decorului, fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare relație are o argumentația formidabilă în spate. Și firesc. Are profunzimi, nebunie și enorm de multă poezie care să te
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
e foarte bizară, de suspiciune și nedumerire dar și de docilitate. O tensiune din care se naște exemplar lectura atentă. Thomas Mann este un scriitor care știe să cultive cititorului forța de concentrație. Fraza lui amplă și impecabilă stilistic, fluența narării funcționează aproape ca elemente de mnemotehnică. De aceea istoria unui Tonio Kroger, sau a micului domn Friedemann sînt de neuitat. " Dulapul de haine", subtintitulat " O poveste plină de surprize", ilustrează după părerea mea parodicul intratextual. Personajul principal este un bărbat
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
cu unul dintre îndrăzneții pictori de nuduri. Și dacă în cazul mail-urilor și al scrisorilor știm cine scrie și cine citește, scenele evocate și momentele prezentului au naratori de-a dreptul misterioși. Abia la sfârșit ghicești cine își asumă actul narării și cine sunt martorii atâtor întâmplări. Așa începe lectura inversă, pentru cei curioși. Care Santos își momește lectorii să pornească și ei în căutarea comorii ascunse-n cotloanele casei cu povești. Denisa Comănescu a adus în „Raft...” încă o carte
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
curețe" o casetă video pe care era filmată în condiții proaste petrecerea de revelion. Pe măsură ce filmarea este prelucrată, jocurile de amor cu femeile de la petrecere sunt povestite cadru cu cadru. Plasarea intrigilor seducției la un nivel secund și fragmentar al narării, în realitatea catodică a ecranului, îl scutește pe cititor de balastul narațiunii directe, detaliate și, mai ales, la persoana întâi. Această distanțare face bine prozei lui Dumitru Ungureanu. Finalul "contaminează" însă proza. "De ce totuși în seara aceea m-am certat
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
a acelorași fraze se ajuta exagerat de mâna dreaptă, lăsând impresia că taie aerul cu ea. Îi era imposibil să râdă sincer, deschis.” Esențiale sunt aici, ca în întregul Epistolar, nuanțele tonului narațiunii, adică ambiguitatea generată de complexitatea unghiului de narare. Autorul pare că vorbește pentru cei mai tineri, care nu au cunoscut comunismul. Pe de altă parte, el vorbește și pentru ceilalți, care au suportat ca decenii la rând să fie conduși de un astfel de individ. El nu e
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
departe, spre bibliotecă este stimulată de plimbarea unor dulapuri cu oase fosforescente prin întunericul scenei). Se renunța la cadru - o schemă practicată de romancieri - povestea manuscrisului pierdut, găsit etc. Naratorul este novicele benedictin Adso din Melk, acum bătrîn (în momentul narării), martor și protagonist al grozăviilor abației, unde poposește cu maestrul sau Guglielmo. În român, Adso este o figură inteligență, care parcurge și un traseu inițiatic, care analizează și reflectează lumea călugărilor, secondîndu-l pe învățatul franciscan în despicarea firului în patru
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul Desperado zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la ‘intrigă', love interest ori cauzalitate cronologică, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare ori obsesie a prezentului, memoria e substanța eroului. Eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate întâmpla fiindcă s-a întâmplat deja. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
prezentul și viitorul plutesc în vid, se combină și se recombină năstrușnic. Gravitația romanescă - nevoia de un viitor confirmat de autorul însuși - a pierit. Rămâne ca autorul să găsească o alternativă la tradiția basmului, să descopere o un mod de narare care să înlocuiască tradiționalul ‘Și mai departe? Și? Și?..' Dar mai rămâne ca - în absența acestui "Și? Și?" - lectorul să descopere și el altă rațiune de a citi...
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
de idei, de stil și de substanță. Ce mă irită cu adevărat e nivelul deplorabil al scriiturii. Nu există pasaj în care să nu dau peste construcții care să mă zgârie prin inepția formulării și prin lipsa de suplețe a narării. Autorul sare de la o stare la alta, dintr-un timp verbal în altul precum un țânțar urmărit cu pompa de insecticid: "Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Ațipii iarăși. Dar
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
ori! - insulițe de veritabilă poezie: "Dansa m de când mă știu. Aceasta e rochia cu care/ M-am na scut și care a crescut o dată cu mine până la o/ Anumită mă rime când s-a oprit. Atunci s-a potrivit cu tine" (xxx). Nararea senzorială , incomodata de metode, tehnici și intuiții poetice, devine la Adela Greceanu un instrument de manipulare a crizelor interioare. În general, prozopoemele A.G. se dovedesc a fi parada textualista , mașina rii de circumstanță senzitiva ... Adela Greceanu, Titlul volumului meu, care
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
le-au inspirat, de unde poate și justificarea conceptului de ,cultură pentru copii", de care am mai pomenit. ,Culmea" albumului, dacă putem spune astfel, este Albumul fără text, în care scrisul, în sensul tradițional al termenului dispare, și încredințează imaginii misiunea narării istoriei. Sînt celebre în acest sens Albumul Adelei de Claude Ponti sau cel al lui Grégoire Solotareff despre Domnul Căpcăun. Nu e de mirare așadar că se scriu studii și tratate, se dau doctorate pe problematica albumului: cea mai nouă
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
ani capturării, într-o încercuire ce nu putea fi străpunsă. Anvergura celor doi competitori era foarte diferită și pe aceasta anume s-a bazat strategia celui vânat, mimând libertatea sub nasul copoilor. Dintr-un scrupul de obiectivare, autorul a preferat nararea la persoana a treia și dintr-o extremă delicatețe, cu substrat, bănuim, religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea îi poate cel mult
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]