378 matches
-
Cu Nicolae Filimon transpune în românește libretul lui Temistocle Solera la opera Nabucodonosor de Giuseppe Verdi. A mai tradus din Alphonse Karr (Amorul unei femei), din Paul Féval (Misterele Londrei, I-III, 1857-1858) și din Al. Dumas (Istoria unui mort narată de el însuși, „Naționalul”, 1858), precum și o melodramă a lui Auguste Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir (Doctorul negru, 1858). În 1890 alcătuiește culegerea Cugetări, maxime și proverbe. Cânturi naționale și politice din toate provinciile române, în care sunt antologate piese populare
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
dimensiune, cea narativă, ce se lăsa întrevăzută pe alocuri chiar în versuri. Este o proză de evocare prin excelență, în care filonul liric se descătușează deseori din chingile acțiunii propriu-zise, autorul preferând o relatare și o descripție statică a întâmplărilor narate. Demersul epic amintește de tipul de proză al începuturilor lui Eusebiu Camilar sau Mircea Streinul, cu aceeași stăruitoare preocupare pentru reînvierea tipologiilor specifice satului bucovinean, într-o succesiune de tablouri ce caută să ilustreze trecerea și petrecerea vieții în spațiul
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
inși de vârste și profesii diferite să relateze tot ce știu despre cel dispărut și despre oamenii cu care el avusese mai mult de-a face, evocând astfel și ambianța unor momente esențiale din existența lui. Considerate în sine, faptele narate sunt numai pretexte și încifrează semnificații depășind cu mult materialitatea lor, multe episoade includ simbolul, metafora sau capătă caracter de alegorie, de parabolă. Discontinuitățile, ruperile de nivel, derogările de tot soiul de la normal, ancorarea în excentric, amestecul de tragic și
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
glumeață, în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate alert, dar fără suflu, în registrul burlescului intimist curent în mediile intelectuale de la sfârșitul secolului al XX-lea. SCRIERI: De-a soarele, București, 1967; Echilibru până în ploaia din octombrie, București, 1969; Erezii, București, 1970; Poeme rococo, București, 1970; Ninse colinele
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
sistematic al relațiilor sociale și politice implică trei aspecte care se suprapun - subiectul, teoria și metoda. Voi comenta asupra fiecăruia pe rând și apoi le voi discuta implicațiile. Subiectultc "Subiectul" Subiectul cercetării trebuie să fie important și interesant. Povestirea trebuie narată bine. Datele trebuie prezentate clar, într-un format bine organizat. În plus, povestirea propriu-zisă trebuie să aibă relevanță pentru lumea în care trăim. Noi suntem specialiști în științe sociale, nu istorici medievali și, de aceea, subiectul cercetării trebuie să se
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
mai reușită scriere a autoarei. Plecând de la pretextul manuscrisului găsit, sunt plasate inspirat elementele romantice ale unei iubiri, ajunsă obsesie, într-un cadru semifantastic, misterios și magic, evitându-se melodrama prin introducerea unui „prolog” ce constituie, de fapt, epilogul întâmplărilor narate. Romanele care au urmat, Anii iubirii (1955), Sub arșița verii (1957), Între două oglinzi (1965), Succes (1971) și Moartea tânărului veteran (1978), ca și volumele de proză scurtă Suită dramatică (1959) și Mărul cunoștinței (1968) sunt cărți datate. Indiferent de
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
instinct literar” (pe care îl observa Vladimir Streinu), care stă la baza unor opțiuni fericite. Avocatul-căpitan în rezervă alege, mai întâi, soluția cea mai bună, cea de a anula timpul scurs, de a se instala ca narator-personaj chiar în timpul acțiunilor narate. Utilizarea cu precădere a timpului prezent îl face pe cititor spectator al dramei în vertiginoasă desfășurare. Bine aleasă este și dicția, frazarea discursului epic, scenele de război, fie că e vorba de înaintarea sau retragerea din Transilvania, de apărarea platoului
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
the Novel -, Philip Marlowe intră în categoria personajelor rotunde, a celor care, în decursul existenței, prezintă o certă evoluție psihologică. E de natură secundară faptul că „evoluția” este o „involuție”: important e că datele inițiale se schimbă sub presiunea evenimentelor narate. Gay Brewer face o diferență clară între două grupuri de romane chandleriene (primele patru, The Big Sleep, Farewell, My Lovely, The High Window și The Lady in the Lake, ar constitui - din perspectiva „seninătății” personajului principal - etapa diurnă a creației
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler constă în firescul evocării corupției din California anilor ’30: până la el, scenele de violență sau imoralitate erau menite să șocheze. După The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a textului. Presărate din abundență, ele sunt mai mult decât niște punți între diverse părți ale narațiunii. Ciudățenia este că, deși acut descriptiv-meditative, sunt plasate adeseori la sfârșitul, nu la începutul capitolelor: deși par să închidă ferestre spre întâmplările deja narate, ele deschid ori sugerează noi piste de urmat. Iată doar câteva exemple: Ocupam o cameră și jumătate, în dosul clădirii, la etajul șapte. Jumătatea de cameră era un birou, despărțit în două, ca să am și odaie de primire. Numai pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doctorului Sonderborg, „jefuit” de banii încredințați de Lindsay Marriott, umilit de neputința de a găsi o explicație logică întâmplărilor în care a intrat. Pentru a pune capac înfrângerilor fără drept de apel, la sfârșitul romanului, Helen Grayle, demonul din spatele întâmplărilor narate, reușește - pentru o vreme - să scape. Chandler însuși s-a arătat în repetate rânduri încântat de roman. Într-o scrisoare din septembrie 1949 către Dale Warren, autoadmirația atinge cote aproape neverosimile. Comparând cartea cu The Little Sister, Chandler spune: Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din scrierile anterioare, The High Window este cartea lui Marlowe, cronica detaliată a trăirilor și aventurilor detectivului însetat de adevăr. Plasat în mijlocul intrigii, Marlowe induce tensiunea pornind de la o situație banală. Ceea ce l-a dezamăgit, probabil, pe Chandler în raport cu aventurile narate este spațiul îngust pe care și l-a îngăduit: vocea, gândirea, acțiunea aparțin în întregime eroului, nu scriitorului. Printr-un proces creator greu analizabil, el s-a detașat de universul fictiv, limitându-se la contemplarea, din exterior, a acestuia. Autoscopia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
luat față de cititorii literaturii hard-boiled - este păstrarea în afara paginii de carte a scenelor violente. Nici unul dintre asasinatele în serie (Lester B. Clausen, Hicks/Hambleton, Orrin Quest, Steelgrave, Dolores Gonzales) nu are loc în direct. Ele sunt fie descoperite ulterior, fie „narate” - așa cum se întâmplă în cazul împușcării lui Steelgrave de către Orfamay Quest, despre care Marlowe află din relatarea lui Dolores. E posibil ca această stratagemă să fi îndepărtat cititorul obișnuit de romane polițiste, dar la fel de sigur este că a atras atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe care Chandler a populat-o cu prea multe cuvinte și prea puțină grație. Un alt termen care se potrivește de minune ultimului roman al lui Chandler este dezinvoltura. Deși e greu să găsești motive de bună dispoziție în evenimentele narate, Marlowe nu pare să ia nimic în serios. Detașat, ironic, gata să se amuze, eroul ni se înfățișează mai degrabă drept un detectiv în vacanță decât un servitor al justiției decis să rezolve în chip responsabil îndatoririle ce-i revin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
mai puțin, o funcție naturală a memoriei (un lucru pe care noi, scriitorii, îl folosim în mod conștient în profesia noastră). Asta nu înseamnă că povestea este „o minciună“, ci o altă „versiune“ a adevărului. În carte sunt incluse povești narate spontan de victime, nu declarații din sala de judecată. De aceea nu am verificat autenticitatea fiecărei declarații în parte, din punct de vedere legal. Acest lucru ar fi fost imposibil, atât din motive practice, cât și artistice. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Scursoarea de timp a multilateral dezvoltatei. Un timp buhăit, răzbuzat... Scriind la cartea aceasta, coborând întru Luminare, aproape că mă simt biruit de puterea textului de a mă ordona, de a mă descrie ca pe un altul. Eu sunt doar naratul, naratorul se află mult depărtat mie, străin, stăpânindu-mi sufletul, cuvintele, orânduindu-mi trecutul după legi numai de el știute. Dacă o fi având vreo lege, dacă o fi cunoscând vreo lege sau dacă va fi supus vreunei legi. Naratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
disperată încercare de a ne salva, împreună, așa cum cele mai ciudate întâmplări merg câteodată o vreme împreună, viețile noastre despărțindu-se apoi, iarăși după nebănuitele lor legi, în repegușul timpului. Naratorul nu știe că până și el va deveni cândva narat, poveste. Presimte poate. O spaimă surdă încă îl ține țintuit la acea masă, ezitând să înfigă lingurița în felia de tort, presimțind parcă golul în care se va prăbuși după gestul următor. Presimțind că va veni noaptea în care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
garsoniera lui, nevrând nimic altceva decât să doarmă, să doarmă, să doarmă. Și să viseze într-un târziu, poate, că s-a trezit. Acum, când scriu, eu însumi aproape că simt că nu mai sunt nici autorul, nici narator, nici narat, nici cel care, totuși, după ciudate convenții, va semna pe o copertă oarecare. Este și nu este plăcut să simți că te scalzi în ficțiunea altuia. Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doua legendă a Senei A doua legendă a fluviului Sena are aceleași rădăcini: creația populară. Este și aceasta plină de farmec, imaginația omului simplu încântând și astăzi pe cei interesați să cunoască istoria și cultura franceză. Fiorul narativ, simbolistica faptelor narate au un farmec specific creațiilor de acest fel. Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
se autodefinește în raport cu lumea înconjurătoare și care narează la persoana I evenimentele, precum și un artificiu de compoziție, prin relatarea unei scene de la popota ofițerilor din regimentul XX, în cadrul căreia tânărul Gheorghidiu se află concentrat ca sublocotenent. Scena este ulterioară evenimentelor narate, dar are rostul de a ordona planurile povestirii și de a le unifica. În ceea ce privește structura interioară a romanului, se poate vorbi despre descrierea iubirii, în toate fazele ei, de geneză, de stabilizare și de accord al efectului cu spiritul, la
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Sorescu după un răstimp al uniformității stilistice”385, adăugând că, îndeosebi cea de-a doua, a zdruncinat în mod vădit sistemul de așteptări ale momentului, nepregătit să primească un Sorescu fără poantă și „să admită drept poezie cele câteva episoade, narate sau dialogate din lumea satului”386. Noutatea absolută a acestei poezii a provocat - cum era de așteptat - perplexitate. Nu numai că ea se plasa într-un contrast izbitor cu spiritul solemn, ceremonios al producției poetice românești de până atunci, dar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
identitate. Din instanță narativă, el se metamorfozează În subiect al narațiunii, ocupând avanscena unui spațiu care trăiește din jocul adâncimilor și al faliilor fragmentelor confesive. Simultan, spațiul intimității mentale a scriitorului Începe să ia conturul intimității produse de aventurile personajului narat - adică al unei ficțiuni Înzestrate cu toate atributele eroului literar. „Intimitatea subiectului”4 Își dezvoltă propriile formule, Într-o Încercare - nu total conștientizată - de a-și rotunji o personalitate. E un efort autoconstructiv major, care merge În paralel cu extensia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
elaborării Între timpul trăirii și timpul transcrierii există, desigur, un interval care, deși infim, Își lasă amprenta asupra jurnalului. Oricât ar părea de directă, de necontrafăcută, de indiferentă la stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scrisului există doar În perspectiva unui timp recapitulativ. În ciuda voinței autorului de a-și controla toate registrele creației, el nu va reuși niciodată să Înfrângă evidențele. Redactarea jurnalului intim se vede parazitată de un timp paralel al scrierii sale. Timpul narat și timpul „narațiunii”, adică al textului literar pe care-l formează jurnalul intim, se află, prin natura lucrurilor, Într-o perpetuă non-beligeranță. Ele nu se Întâlnesc, decât simbolic, În spațiul paginii, unificate arbitrar prin formula literară care le conține și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]