12,372 matches
-
doi dintr-o trilogie anunțată, Rhizoma, titlul ducându-ne cu gândul la rădăcini ascunse în timp și spațiu, dar și la structuri subversive de tip reticular, tratate de romancierul Marius Tupan prin exorciste ochiuri și noduri într-o spectaculară rețea narativă. Dacă în primul volum, "craterienii" erau ținuți sub control printr-un război psihotronic de "auzenii, mirosenii și vedenii", în Rhizoma marconienii (numele alegoric al românilor pe fundalul defunctului regim Iliescu-Năstase) sunt supuși unor "narcoze, hipnoze, psihoze" ce dau și titlurile
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate și artificioase. Așadar, nu expedientele de tip aventuros, polițist și rocambolesc (și alte concesii făcute rețetelor postmoderne) asigură rezistența romanului, ci protagonistul în jurul căruia se țese rhizoma narativă, captivant, de la intrarea în scenă până la răpirea aceluia de către seniorii terorii islamice, spre care își extinsese maladiva ambiție de putere. Fapt e că Grig Plagamat, după lovitura de palat din Marconia, părăsise craterul din Șipote (toposul din Batalioane...), luându-l
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
Marius Chivu S-a discutat relativ mult în ultimii ani despre romanul anilor '60-'70. Despre caracterul esopic al acelei literaturi, despre complicatele strategii narative menite cât de cât să păcălească vigilența cenzurii, preluarea de către literatură a unor funcții informative specifice istoriei, filozofiei și publicisticii, într-un cuvânt dacă și în ce măsură hibridizarea impusă organic de către ideologia totalitaristă a afectat romanul postbelic pe termen lung, păgubindu
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
1968, Duminica muților, povestea nostalgică, în flash-back, plină de tandrețe și de umor a adulterului dintre un desenator tehnic și o fostă acrobată de circ. Acesta este și cel mai dramatizat text, epicul are mai multe paliere, iar dialogul echilibrează narativul și descriptivul. Întâlnirea din local cu Titania și scena înotului sunt memorabile, au umor fin și, în general, toată povestirea degajă multă senzualitate. Titania însăși e una dintre cele mai senzuale personaje feminine citite de mine, iar această nuvelă e
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
poți fi sigur că legăturile dintre ele sunt tăiate sau că va exista o falie în "osmoza" dintre ele (vezi scena cu Guido și femeile din viața lui adunate laolaltă). Ceea ce-mi place la acest film e fluiditatea ritmului narativ care permează fiecare ingredient al filmului: mișcările personajelor în fața camerei (curat balet!), cinematografia extrem de flexibilă (camera iese cu personajele din cadru uneori, o abundență crasă de unghiuri subiective, dar care nu reflectă perspectiva vreunui personaj, ci pe aceea a spectatorului
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
și ce nu, de ce, ce e cu laitmotivele vizuale, apar sau nu mituri (cel al lui Orfeu și Euridice nu are cum să nu-ți treacă prin minte). Mai gândiți-vă că acesta este considerat unul dintre cele mai coerente (narativ vorbind) filme ale lui Tarkovsky și disperarea vă va fi deplină. Compensații sau cod de lectură Tarkovsky: nu căutați rezoluția narativă, pentru că, deși apare, nu va rezolva tot ce ați văzut înainte. Dați prioritate nu poveștii, ci compoziției. Dacă tot
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
cum să nu-ți treacă prin minte). Mai gândiți-vă că acesta este considerat unul dintre cele mai coerente (narativ vorbind) filme ale lui Tarkovsky și disperarea vă va fi deplină. Compensații sau cod de lectură Tarkovsky: nu căutați rezoluția narativă, pentru că, deși apare, nu va rezolva tot ce ați văzut înainte. Dați prioritate nu poveștii, ci compoziției. Dacă tot e să facem analiză, analizați temele care se desprind din vortexul narativ: întotdeauna relația explorator-explorat a fost concepută static. Primul element
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
Compensații sau cod de lectură Tarkovsky: nu căutați rezoluția narativă, pentru că, deși apare, nu va rezolva tot ce ați văzut înainte. Dați prioritate nu poveștii, ci compoziției. Dacă tot e să facem analiză, analizați temele care se desprind din vortexul narativ: întotdeauna relația explorator-explorat a fost concepută static. Primul element e cel activ, al doilea se definește prin pasivitate. Tarkovsky introduce reciprocitatea în această relație inegală: cosmonauții sondează planeta, iar planeta le sondează subconștientul. Le materializează amintirile și fantasmele, de exemplu
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
și publicat de România literară în nr. 2/2005, domnul Nicolae Breban vorbește despre câteva lucruri, mai puțin despre starea criticii literare azi. E puțin importantă o asemenea incongruență din partea unui scriitor convins că vălmășagul aluvionar al vorbelor e tehnică narativă, iar stilul prolix are ștampila harului. Contează la fel de puțin faptul că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul și forțarea lexicului (vezi "atracțiozitate", ca să dau doar un exemplu) coabitează voios, nepedepsit. Lucrul cu adevărat semnificativ este că, din păcate, Nicolae Breban nu
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
tenul deschis, minte în legătură cu rasa sa e de înțeles, din cauza discriminării. Dar de ce, negând apartenența la o minoritate, să pretinzi că faci parte din alta? Nu era mai simplu să se prefacă majoritar, adică american get-beget? Deja se văd falii narative... Faptul că spectatorul află secretul care apoi îi e revelat în final prietenului lui Coleman nu e o decizie înțeleaptă, sfârșitul nemaiaducând nici o surpriză. Flashbackurile nu sunt motivate totdeauna, uneori irump din senin. Mai mult, actorii principali joacă roluri împotriva
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
Nabokov, Relatare despre Harap Alb este, pînă la un punct, o reabordare a poveștii lui Ion Creangă din perspectiva literaturii universale. Cartea lui Stelian Țurlea, respectă întru totul derularea epică a poveștii lui Creangă chiar dacă autorul optează pentru o formulă narativă oarecum schimbată, de roman picaresc tradițional (Don Quijote este, evident, primul model de luat în considerare, un altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
să mai existe..." (p. 103) Re-povestită de Stelian Țurlea, istoria lui Harap Alb este aceeași (riguros, aceeași, la nivelul osaturii textului). Peste scheletul epic al poveștii lui Creangă se toarnă însă din abundență material postmodern: citate și aluzii culturale, strategii narative sofisticate, situații incompatibile cu presupusa epocă a derulării evenimentelor (salata pe care trebuie să o aducă protagonistul din grădina Ursului la prima sa probă inițiatică este de fapt hașiș, clasicele dueluri dintre protagoniști au loc sub forma unor meciuri de
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
zilele noastre. Fiecare personaj al cărții are trăsături, gesturi sau replici care fac cu ochiul spre alte personaje din istorie sau literatură. Nu este însă vorba, cum s-ar putea înțelege, despre un roman cu cheie, ci despre un joc narativ fără nici o altă semnificație dincolo de un mai mult sau mai puțin amuzant joc al măștilor. Împăratul Verde împrumută uneori, pentru puțin timp, masca legendară a lui Ștefan cel Mare: Dusese mai bine de patruzeci de războaie și la capătul fiecăruia
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
Este această rescriere în cheie postmodernă susceptibilă să revitalizeze un text devenit clasic, după modelul remake-urilor din cinematografie? Cartea lui Stelian }urlea pare să indice un răspuns afirmativ. Categoric, Relatare despre Harap Alb este o carte actuală, din perspectiva tehnicii narative, care se citește cu ușurință și interes. Mă întreb însă ce s-ar fi întîmplat dacă autorul ar fi schimbat numele personajelor, iar titlul nu ar fi făcut trimitere directă la cunoscuta poveste știută de majoritatea copiilor români încă din
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
pe Victor Papilian și Pavel Dan. Altă dată, Vintilă Horia numește destul de impropriu și confuz această poetică antirealistă ca "estetică a nonexistenței" (p. 217), prin care trebuie să înțelegem "victoria fantasticului" și revelația blagiană a misterului (p. 217) sau construcția narativă "dincolo de orice experiență realistă" (p. 215), o literatură "fantastic-subiectivă" capabilă să realizeze conjuncția dintre Prometeu și Narcis (p. 218). În critică, tinerii scriitori vor o totală independență de opinie, desprinderea de conjuncturile politice și se revendică de la asprul și necruțătorul
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
cu reflecțiile și prozele lui Mircea Cărtărescu din volumul De ce iubim femeile. Nu există nici o similitudine, nici o intersectare între cele două lumi și două stiluri, radical diferite. Tocmai în aceasta consta plăcerea alternanței de lectură: în scurtcircuitarea a două modalități narative și a două viziuni incongruente. M-am gândit că ar fi interesant să adresez experimental personajelor lui Mihail Sadoveanu întrebarea din titlul cărții lui Mircea Cărtărescu. Înainte de a răspunde, trebuie să spun câteva cuvinte despre antologia publicată de Editura Polirom
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
cine știe carte. Succesul unei cărți este o ecuație complicată, cu multe variabile, dar, în esență, așa stau lucrurile. Și din cauza vârstei - e mult mai comod așa - tinerii prozatori de astăzi deocamdată nu se înghesuie să scrie cărți cu mize narative substanțiale, cu un epic arborescent și alte personaje decât acel "eu" despre care se poate spune totul și nimic, și asta în ciuda faptului că temele lor sunt serioase și cu mult potențial. De pildă, sexul. Subiect de discuție absolut când
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
doar) un ingredient ("ca sexul în literatură"), acuplare și nu problematizare, un insert și nu un excurs, ca să fiu prețios. Spre deosebire de multe dintre cărțile publicate în acest an, romanul Veronicăi A. Cara este destul de complex - inclusiv tema sexuală - pentru ca spectacolul narativ să aibă amploare și să-ți lase o mai mare libertate de interpretare. Subiectul însuși este generos, însă complexitatea lui nu se dovedește o pălărie prea mare pentru această prozatoare tânără, dar de o maturitate reconfortantă mai ales pentru criticii
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
echilibrată între delicat și abject, își strunește subiectul, nu se lasă dominată de tema sexuală și nu mi se pare deloc dură, stihială și scandaloasă cum o descrie Paul Cernat în prefața sa, altfel excelentă. Calitatea percepției, subtilitatea și forța narativă, în fine, concepția sa artistică, ambițioasă, bine conturată și (nu numai prin asta) matură, fac din Veronica A. Cara, în opinia mea, și din cele citite de mine, cea mai bună tânără prozatoare a momentului.
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
obsesie". Vezi lungmetrajul și rămâi cu întrebarea pe buze: care obsesie?! Iar cireașa de pe tort apare în momentul când producătorul se hazardează să califice filmul drept thriller domestic, acesta fiind cvasi-vid la capitolul tensiune. Ba mai mult, are o "viteză" narativă garantată să adoarmă un spectator de blockbusteruri în maximum cinsprezece minute. Paradoxul e că deghizarea filmului reflectă schimbarea de statut a picturii omonime: lungmetrajul sugerează că tabloul, privit acum ca o operă de artă, trebuia inițial să servească unor scopuri
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
locul apariției inițiale, lectura lor în volum schimbându-le în bună măsură accentele. Dacă în paginile revistelor convenția publicistică a veridicității te obliga să-l identifici neapărat pe Mircea Cărtărescu însuși cu naratorul scurtelor texte, acum relația autorului cu vocea narativă se ambiguizează și se îndepărtează vizibil de la o povestire la alta. Abia acum îți dai seama de câtă literatură e în stare Mircea Cărtărescu chiar și atunci când pare sau chiar trebuie să vorbească despre sine. Cititorii Jurnalului său, îndeosebi aceia
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
și cei care l-au ascultat conferențiind pe vreo temă în amfiteatre prietenoase cunosc felul în care Mircea Cărtărescu pune viața și literatura în cadrul unei povestiri cu mult mai mari. Ei știu cel mai bine că dincolo de arhitectul unor structuri narative complicate, deopotrivă cu tuneluri și subterane întunecoase și cu bolți și turnuri amețitoare, Mircea Cărtărescu poate fi și un minunat povestitor. Dintre cei simpli, cu umor, voce blândă care te fură în spunerea poveștii. Cele câteva istorii "personale" (rețineți ghilimelele
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
spun că acest dicționar e un mausoleu dedicat romanului, dar această imagine ar fi indus involuntar ideea că romanul e victima unei bătălii eroice. E adevărat că romanele mor pe capete, ca de-o molimă neștiută, dar Romanul ca specie narativă nu moare, e extrem de rezistent. E un peisaj sumbru, pe care îl vizionează cu sânge rece și îl suportă zilnic numai istoricii literari, să vezi câte romane au murit îndată ce au apărut. Procentul romanelor cu longevitate e foarte mic, dar
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
de la un roman la altul, în funcție de valoare, dar și de alți parametri extraliterari. Indiciile de conținut pentru romanul contemporan (de exemplu) sunt date de categorisiri care oferă o imediată orientare a cititorului în câmpul vast al temelor și al formulelor narative. Avem astfel roman polițist, social, istoric, de aventuri, de spionaj, SF, politic, de familie, de tip comportamentist, de dragoste, document, memorialistic, de analiză psihologică, parabolic, dar și roman-confesiune, roman-rechizitoriu, roman-experiment, roman-eseu, roman de imaginație sau roman fantezist și ironic. Diversificarea
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]