329 matches
-
oriunde în România sau în Europa, oricum într-o stațiune de munte (la Davos sau la Predeal). Femeia narator este și protagonistul cărții, nu numai prin regia propriilor vise psihanalizabile, onirice scenarii premonitorii, ci și prin arta nemântuită a confesiunii. Naratoarea se identifică fizic, psihic, afectiv, puzderia de detalii contribuind la conturarea unei personalități paradoxale, ultrasensibile, discrete, feminine, spre surpriza bărbatului: comesean al ei zile în șir în respectiva pensiune, are prilejul să o observe doar atunci când femeii i se face
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
și boală ce-și pierd suflul din te miri ce, doi străini care au totuși ceva în comun, lasă în urma lor un parfum de inefabilă elegie și solitudine. Desigur, nu lipsesc întoarcerile în trecut, mărturisirile, suspiciunile biunivoce, meditația despre relația naratoarei cu timpul și cu boala, și nici tresăririle și remușcările bărbatului, mai ales atunci când află de ce natură este suferința femeii, explicându-și desele ei retrageri în sine alternând cu momente de exaltare și frumusețe precum flăcările spontane deasupra comorilor. Ambele
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
doua, care comentează fără să altereze, consemnează fără să uite, discerne fără să judece. Fără speranță este și nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste în particular. Judecata este lăsată istoriei, viitorului și lui Dumnezeu, naratoarea doar oferă o cantitate enormă de probe pentru acest proces. Astfel se explică tonul paradoxal de calm, resemnat, în ciuda unor privațiuni greu de conceput. Tonul relatării este mereu calm, decent și reținut. Pomenind de momentul morții soțului, Nadejda Mandelștam scrie
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
Nu e ușor să scrii despre o mare naratoare lirică care ți-a fost cea mai bună prietenă și care s-a stins după o boală lungă (Parkinson) ce i s-a fofilat în corp luându-i darul vorbirii - lucru greu de îndurat pentru un scriitor care trăia prin
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
a unui indefinit misterios asupra destinelor narate, a personajelor și întîmplărilor. E un parodic complex și flexibil, în măsura în care el funcționează intertextual dar și intratextual, ca o conversație între nuvele, între nuvele și scrieri ale altor autori, sau doar între vocea naratoare și personaje. "Tristan și Isolda", de pildă, este o rescriere galopantă a mitului celor doi îndrăgostiți, un rezumat care prin însăși viteza și implicit schematizarea pe care o aduce, funcționează drept comentariu subtil, dar de o maliție extremă, asupra incoerenței
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
îndatoririle grele din gospodăria țărănească (printre altele, Tabita își făcea temele păscând curcile), pedepsele usturătoare, vrăjmășia și cruzimea părinților, care nu-și duc copiii bolnavi la spital, n-o lasă pe Ana la liceu, îi rup cărțile Tabitei ș.a. Dar naratoarea înviază și secvențele frumoase ale copilăriei, năzdrăvăniile de Nică humuleșteanul, momentele de acalmie ale taberelor belicoase, rarele gesturi de atenție și tandrețe, prețuind cât „o broșă de diamant”. Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului nu este însă doar o golgotă a mărturisirii
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
paradoxal automatismele unui fel de-a fi al bătrâneții. Nubila-bătrână (Irina) și bătrâna-copilă (bunica) explorau identități și ipostaze ale nefericirii dintr-un destin capricios. În cel mai recent roman al Corinei Sabău, Dragostea, chiar ea, ideile lăsate în seama tinerei naratoare în Blocul 29 sunt preluate de un narator ironic și experimentat, hotărât să definitiveze suspensiile de altădată. Pentru că Mia, eroina din Dragostea, chiar ea, e o Irina Pelmuș trecută de 30 de ani. Căsătorită cu Vlad, ea se îndrăgostește de
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele „întîmplări" stranii, apar fantomele unor servitori ai respectivilor aristocrați (servitori, evident, decedați cu mai mult timp înainte!) ce încearcă să comunice cu copiii familiei, aflați în grija naratoarei. Doamna se opune cu vehemență acestei, cum s-o numim, „întîlniri de gradul trei", și intră, fără voia ei, într-un joc parapsihologic periculos. Într-o scrisoare ulterioară, adresată lui A. C. Benson (fiul arhiepiscopului), James reia povestea cu „valeții morți
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
urmare, dincolo de orice suspiciune a lipsei de autenticitate. Bărbatul misterios trimite după manuscris, iar apoi citește, în fața unei audiențe înmărmurite de spaimă (audiență care nici nu mai apare, pentru „comentarii", în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză -iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! - și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
pe care o angajează să fie, în totalitate, responsabilă pentru educația lor, el refuzînd să fie deranjat cu vreo problemă. Cei doi copii (frate și soră), bizari, enigmatici, o vor atrage pe tînăra derutată în aventura vieții ei. Conform percepțiilor naratoarei, Miles și Flora comunică subliminal cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de - ceea ce ea numește
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles de privirile diabolice ale lui Peter Quint pe care, se înțelege, doar naratoarea îl vede, guvernanta îl strînge atît de tare pe copil în brațe, încît... îl omoară, asfixiindu-l). James introduce aici, spre stupoarea, aș zice, contemporanilor săi, o problemă mai subtilă, aceea a credibilității unui narator. „Adevărul" constituie rezultatul ultim al felului
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, O coardă prea întinsă suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este „stranie" ori „miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint - individ pe care nu l-a cunoscut niciodată - dacă nu-i vede fantoma cu adevărat?), răspunsul nu poate
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
în timp, comentatorii au găsit rațiuni la dilema „descrierii" lui Peter Quint. Singura care-i confirmă guvernantei că fizionomia strigoiului zărit de ea corespunde chiar cu cea a fostului servitor este doamna Grose, un personaj redundant (responsabilă, pînă la venirea naratoarei cu educația/îngrijirea celor doi copii). Ea s-ar simiți marginalizată de venirea noii guvernante pe domeniu (cu atît mai mult cu cît nu are o familie proprie și deplînge absența maternității). În consecință, doamna Grose speculează instabilitatea emoțională a
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
observație sunt mereu altele, după timp, spațiu, mediu, stare sufletească etc., încît materia de ansamblu rămâne în același timp clară și profundă, vivace și densă, bogată și expresivă. Informația și cultura, considerabile, sunt susținute de o intuiție neobișnuită prin care naratoarea ajunge la esența lucrurilor, în domeniile cele mai diferite, civilizație, cultură, istorie, societate, pe care nu doar le știe dar le și trăiește. Am ales pentru cititorii "României literare" fragmente din capitolul intitulat Războiul. C. Th. Ciobanu Stegarii de la Mărășești
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
atât de frust și de confesiv, atât de vinovat și de sigur pe sine, este - precum-pănitor - incapacitatea acomodării. Cu vârsta, cu regimul politic (indiferent care), cu singurătatea, cu trecutul, cu mărturisirea și tot așa. Dacă ne uităm atent peste biografia naratoarei acestui volum, la migrația revelatoare dintr-un sătuc obscur către marele oraș industrial, la munca sterilă și angoasantă pentru obținerea tezicului urmată de atelierul de confecții metalice, întâlnim scenariul arhicunoscut al tuturor prozelor produse și expirate în anii '50. Dacă
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
fine, fiecare a fost, la un moment dat, un Chelbasan, și orice maturizare, căutare identitară a trebuit să dezamorseze, la un moment dat, complexele, frustrările produse de posibila (inevitabila?) incompatibilitate dintre imaginar și realitate. Citind poezelele din studenție ale Anei, naratoarea o apostrofează că "n-a putut scoate nimic ca lumea pe o temă mare și generoasă." Ei bine, iat-o!
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
povestiri cu tentă biografică din copilăria și adolescența ei, petrecute la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90. Scrise din aceeași perspectivă a copilului - a personajului narator care poartă numele autoarei, Adina -, și respectând o cronologie care coincide cu transformarea naratoarei dintr-un copil într-o adolescentă, Povestiri de pe Calea Moșilor poate fi socotit, într-adevăr, un roman cu 24 de povestiri capitole. Fără să facă mare caz de tema copilăriei în comunism (anii ’80), Adina Popescu scrie aceste povestiri cu
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
ale epocii -, dar și din nevoia imperioasă de a se refugia pentru o vreme în „mica lume” a copilăriei sale pe Calea Moșilor, la modul protector și terapeutic: „Nimic nu se schimbă în mica noastră lume de pe Calea Moșilor - scrie naratoarea într-una dintre cele mai frumoase povestiri, Viermii de mătase -, iar noi creștem an de an fericiți, în gogoșile noastre de mătase”. Povestiri de pe Calea Moșilor alcătuiesc, în cele din urmă, un mic roman despre copilărie și adolescență, care poate
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
repeziciune prin fața ochilor narcotizați ai cititorului, care nu mai știe cu precizie unde sfîrșește confesiunea și unde începe literatura. Unele scene sînt atît de dure încît par a fi rodul ficțiunii. Atmosfera cvasi-militarizată din grădinița la care a fost angajată naratoarea duce cu gîndul la școala din filmul The Wall, produs de grupul Pink Floyd: "În prima zi de lucru la grădiniță, directoarea m-a condus la grupa mea. Intrînd în clasă a zis aproape criptic: ŤImnulť. Automat, copiii au format
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
și atunci poți zări un chip omenesc și poți chiar schimba câteva cuvinte. Totuși, în esență, cugetul este ocupat cu propriul joc pe care îl desfășoară singur în panopticul schițat în grabă, dispunând figurile pe scena provizorie - autorul și eroul, naratoarea și cititoarea, cel care descrie și cel descris; picioarele, pantofii, tocurile și chipurile vor deveni mai devreme sau mai târziu o parte a acestui joc. Nu regret că am îndrăgit această îndeletnicire în particular - nu aș fi un psiholog bun
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
erotismul. Obsesiile erotice ale eului narator, amintirea vechilor iubiri, mai cu seamă în latura lor fizică, visele cu înaltă încărcătură sexuală, dau întreaga măsură a dramei pe care o presupune viața la o anumită vîrstă. Trăind într-o sumbră singurătate naratoarea septuagenară se gîndește la iubirile din trecut, are uneori impresia că nu este totul pierdut, iubirea și chiar sexul sînt încă posibile, se îndrăgostește adolescentin de tineri întîlniți accidental și înțelege cu greu de ce la scara societății oamenii ajunși la
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
adresat cititorului, ,ar fi printre cele mai frumoase, dacă ar fi rodul imaginației". Deducînd, așadar, că este vorba despre o realitate prea puțin deghizată în ficțiune, aflăm direct de la sursă povestea Lamiei, medic pediatru la un mare spital din Alger. Naratoarea trăiește singură într-o casă datînd din vremea colonizării, o casă în care îi place să se întrețină din cînd în cînd cu fantome din alt veac, singurul mod de a-și popula nopțile cu niște fantezii cît de cît
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
care moare. Povestea retrospectivă a ultimelor ei luni din viață este refăcută de Lamia cu ajutorul diverselor persoane care i-au intersectat drumul, pentru că deși transformată într-un detectiv plin de zel, ea va ajunge la capătul drumului prea tîrziu. Pentru naratoare, povestea se va sfîrși (sau va începe?) cu bine, căci îi rămîne Louiza, copilul născut de un alt copil, dar și speranța că într-o bună zi Sofiane își va ,găsi calea" și se va întoarce acasă. Lamia învață ce
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea are 21 de capitole: sunt 21 de fețe ale răului lumii și cea mai puternică legătură între ele este absurdul. Un narator sau, mai des, o naratoare anonimă consemnează scene de viață cotidiană. Lumea e schimbată, de nerecunoscut, în cel mai concret mod cu putință: munții dispar, căci totul trebuie să fie nivelat, fără relief, oamenii au nevoie de alte capete ca să trăiască mai departe, plasa de
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
doar un model exterior, ci și unul internalizat: personajele „circulă” de la o povestire la alta, incipitul fiecărei povestiri este abrupt, fără ocolișuri, stilul colocvial, tonalitatea familială, fiecare povestire fiind monologul, la persoana I, al câte unui narator (de fapt, o naratoare) care observă datele existenței citadine (mitinguri, oameni care se provoacă reciproc, în troleu sau pe stradă, care se suspectează, se pândesc și se toarnă etc.). Oameni din Dublin este și leitmotivul penultimei povestiri, A doua zi, probabil cea mai reușită
Un nou gen by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5210_a_6535]