252 matches
-
precedent că satisfacerea imediată a trebuințelor și pulsiunilor este al doilea obstacol în calea creării unei legături sociale durabile în cadrul mulțimii. Iubirea, mai ales, mai mult sau mai puțin desexualizată, reprezintă o forță capabilă să smulgă indivizii din egoismul lor narcisiac și să îi țină laolaltă, la fel cum o mare cantitate de energie poate smulge electronii de pe orbita unui atom. Numai că această forță nu poate garanta stabilirea atomilor sociali. Și ce o împiedică? Pur și simplu propria ei natură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să domine relația cu celălalt, după preceptul lui Goethe: Nu posedăm cu adevărat decît cele la care am renunțat deja". Precept auster, care are drept efect stabilitatea atomilor sociali. Oamenii trebuie să fie convinși de ideea că libidoul limitînd egoismul narcisiac și mimesisul care consolidează o relație afectivă sînt indispensabile formării unei mase umane. Moise Maimonide, într-unul dintre admirabilele sale comentarii la Biblie, afirma că "două asigurări valorează mai mult decît una singură". În cazul nostru, fiecare își îndeplinește misiunea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au părăsit apoi cîmpul de bătaie, precum în cel al lui Napoleon și al conducătorilor militari în războiul din 1870-1871, presiunea spre identificare slăbește. Legăturile sociale sînt atinse, iar masa ajunge să se descompună în elementele ei, în atomii ei narcisiaci. Cînd individul cuprins de frică panică începe a se gîndi doar la el însuși, scrie Freud, el dovedește prin chiar acest lucru că s-au rupt legăturile care, pînă atunci, micșoraseră pericolul în ochii săi. Atunci are senzația că se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a arătat din nou scene de oroare declanșate de o teamă mereu prezentă pentru care holocaustul reprezintă unul dintre semne. Toate aceste elemente ne fac să credem că panica, viteza cu care ea se răspîndește, reprezintă mai ales o infecție narcisiacă, Ca și în orice altă infecție, virușii și microbii sînt prezenți în stare latentă. Cîtă vreme sîntem însă sănătoși, iar starea noastră fiziologică rămîne satisfăcătoare, nu se întîmplă nimic. Dar imediat ce, din motive de alimentație, de oboseală excesivă, de condiții
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cei care l-ar putea priva de ea. Astfel încît este gata să se supună cerințelor pulsiunilor sale. Căutarea unei satisfacții în această direcție îi colorează existența. Această împletire dintre dragostea de sine și dragostea de la ceilalți, dintre un libido narcisiac și unul erotic "este poate combinația pe care trebuie s-o considerăm ca fiind cea mai obișnuită. Ea aduce împreună contrarii care se pot tempera reciproc în ea"485. De aceea, chiar cunoscînd o distanțare între conștiință și afect, acest
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
asemenea eficacitate și o asemenea prezență prin toate culturile. Oricum, portretul aruncă o lumină clară asupra psihologiei acelor mulțimi care se închină unui om astfel reprezentat. Prin comparație, omul total alătură în el cele două aspecte ale aceleiași forțe: libidoul narcisiac și libidoul erotic, așa cum atracția și respingerea manifestă, într-un singur corp, cele două aspecte ale gravitației. Tocmai în acest sens este el simplu: este făcut, putem spune, dintr-un singur material. Se supune legilor unei forțe unice: dragostea. Cealaltă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
doar un roman deci în preferința pentru ceea ce ai în locul a ceea ce ai dori să ai, pentru dragostea rudelor în carne și oase în locul recunoașterii de către personaje îndepărtate și pe deasupra fictive. Putem presupune însă că o minoritate de copii, destul de narcisiaci, ba chiar asociali pentru a avea încredere în propria lor forță se încăpățînează, cu orice preț, să-și trăiască romanul, să-și realizeze visul. Fie deoarece cred că este greu de trăit în propria lor familie, cazul lui Flaubert, fie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și de o insațiabilă voință de putere, în cadrul căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
prin raport cu acești delegați inadaptați, insuficienți ca Întregul limbaj. Atunci când vorbim despre cărți, e vorba mai degrabă despre un schimb de elemente străine culturii, de părți din noi Înșine care ne sunt de folos, În situațiile angoasante ale amenințării narcisiace, În a ne asigura coerența interioară. În spatele senzației de rușine, chiar identitatea noastră este amenințată prin aceste schimburi, de unde și nevoia ca acest spațiu virtual al punerii noastre În scenă să rămână marcat de ambiguitate. În acest sens, acest spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
les autres, poetul pare mai întâi a întoarce spatele... antioptzecist!, exteriorității: "Vine fotograful, vine portretistul./ Acesta nu sunt eu/ și aceasta nu e lumea pe care-o visam!" (Ceea ce flacăra nu știe). Rezultatul este, în ordinea strictă a aparenței, regia narcisiacă a unui spectacol identitar în care se mizează în special pe măști, travestiuri, reflectări speculare și alți topoï ai pluralității. Suntem avertizați, de altfel, că ne aflăm în fața unui (supra)autor/ regizor autosuficient, care nu mai are nevoie de alte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași obstinație, pe aceeași retorică grandilocventă a eului hiperbolizat, având acces la celest ("dar ridicând genunchiul nestins în alte sfere") și demiurgic ("poetul în haine de purpură"). Într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de felină/ și aurul din copitele cailor/ ce m-au adus până la voi./ Carul negru al copilăriei,/ crucifixul, urechile de cristal,/ cu scrâșnet, perfect vertical,/ în după-amiaza Mesiei,/ care suntem noi". Cum nici reproșul cu mult mai direct dintr-o narcisiacă Întrupare nu se adresează, în subtext, decât umanului care, grație cuceririlor hipertehnicii, se crede semizeu: "Boala, necuviința,/ v-au îngropat până la genunchi/ în pământul putreziciunii./ Zbor negru,/ puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îndeaproape de "Ulmu și Boroda/ ce beau whisky îndoit cu soda"), o meditație despre Ultimul ban a lui Ioan Hurjui, o erotică ceremonioasă marca Cezar Ivănescu, având drept țintă, în parodia rezultată, Părul cel mai lung din lume, un autoportret narcisiac, Ca-ntr-o oglindă, al Indirei Spătaru etc. Plecând însă de la un astfel de pretext, Dumitru Spătaru chiar dă impresia, în cele mai reușite dintre "amicalele" care încheie Caii ninsorilor, că vede lumea în maniera autorilor vizați. În numeroase alte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să am aceeași părere pe Calea Victoriei și pe Bulevard? La persoana a III-a, Caragiale declară că "posedă secretul de a-și cîștiga vrăjmași noi și de a-și pierde prietenii vechi" (ceea ce se va dovedi că este adevărat), adăugînd narcisiac că e "bestie lacomă de lucruri delicate". Ego-ul și-l surprinde printr-o înșiruire de negații contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt un erou, eu sunt un burghez; eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
publicistică, RL, 1994, 3; Negoițescu, Scriitori contemporani, 146-148; Horea Poenar, Nichita Danilov sau Luciditatea adâncului, ST, 1995, 4-5; Adrian Dinu Rachieru, Nichita Danilov: un „psalmist expresionist”, LCF, 1995, 44; Liviu Leonte, Alegorii și parabole, CRC, 1996, 1-2; Gh. Grigurcu, Îngerul narcisiac, RL, 1996, 10; Mircea A. Diaconu, Apocalipsa după Nichita, LCF, 1996, 15; Octavian Soviany, Soarele negru, APF, 1996, 3; Rachieru, Poeți Bucovina, 144-147; Pop, Pagini, 165-170; Regman, Dinspre Cercul Literar, 131-133; Nicolae Oprea, Între parabolă și onirism, VTRA, 1998, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
și citatul prețios, enunțul grav, melancolic, desperat și chiuitura folclorică” (Cezar Ivănescu). D. cultivă, în consecință, ipostaze histrionice echivalând o criză a interiorității, configurată într-un exces retoric, dar care sublimează adesea într-un cântec ardent, patetic până la beatitudine și narcisiac până la autoironie: „eu vă iubesc pe toți, credeți-mă pe suflet, pe viață, pe cuvânt / și spunând acestea am rămas deodată singur pe pământ” (Iubirea ca lumina). Atât volumele antume (Baladă pentru copilărie, 1982, Lorelei, 1984, Podul cu fân, 1988
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
vol. II, p. 23. 209 Ibidem, p. 26. 79 polul opus, mai exact al inculturii („mai goluță ca trestia la cap, dar încredințată că-l ajunge pe Solomon la înțelepciune”210), snobismului și prostiei, se situează Cesca (VI, 8), o narcisiacă copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea pereche de scârbă ce era, țâfnoasă și nesuferită, de nu puteai să-i intri în voie nici pentru unul Dumnezeu; ba pe deasupra se ținea și-așa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să fie cast pentru a putea fi iubit, fecioara reprezenta un ideal, o dorință de a accede la absolut, la puritate.852 Vălul, așa cum precizează Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
potop ni-l înfățișează ca stupid, credul. Neculai este privit cu simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul său, Avesalon, se dezvăluie un naiv exhibiționist și narcisiac.910 Femeia nu poate fi catalogată ca un simplu obiect pasiv al dorinței, în relația cu Neculai se dovedește la fel de activă, cu spirit de inițiativă, își impune propriile condiții, ea fiind cea care dorește să-și petreacă noapte alături de tânărul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
obraz cum numai pe la baronci mai vezi, toată asudată, unsă și afumată ca un horn”1020, care nu reușește să-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
o identitate. Ca orice lucru sfînt n-are chip Este un spațiu al bănuielii: reveria unei intimități misterioase Conachi nu se incumetă să-l descrie. Dacă nu mă Înșel, singurul element de interior pomenit În poeme este oglinda. Obiect-simbol, obiect narcisiac, martor al frumuseții, imagine a dublului... Conachi o limitează la banala alegorie a trădării frumuseții... Iatacul este, În realitate, un peisaj sărac. Imaginația este, În schimb, productivă cînd intervine fuga stralegica, surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
infantili și primitivi, preocupați să lupte Împotriva celor care construiesc ceva, să spargă solidaritățile, să rupă legăturile sociale. Cartea debutează cu o profesiune de credința : André Sirota se anunța, de la Început chiar, un urmaș al lui Recamier, care considera perversul narcisiac un impostor, un escroc și un mistificator, mânat În acțiunile sale de un autoerotism psihotic, preocupat să seducă, drept tactică de descalificare a celorlalți. El folosește În acest scop anturajul, circumstanțele și toate ocaziile; el recurge la cultura sa, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ideologice asupra iudaismului, suscitate de prefața antisemită a profesorului Nae Ionescu, sunt date drept cronică literară, în al doilea se relevă condiția de „confesiune tragică” a lui Nu, citit, insolit, ca un document al „înfrângerii” încercate de un tânăr rebel, narcisiac și neaderent nici unei discipline sau angajări. Rubrica-dicționar „o idee”, vedetă favorită a revistei, combate, potrivit șapoului introductiv, „confuzia” și „echivocurile” terminologice care nasc pretinse dezbateri de idei, în fond, sterile „certuri de cuvinte”. Râvnind să pună în evidență „valoarea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]