619 matches
-
individuale și a istorie colective, într-o relație reciprocă de auto-generare. O biografie trebuie să poată da seama de sensul unei vieți, în alegerile sale fundamentale: dragoste, profesie, opțiuni ideologice susține ne(ur)o-marxistul contemporan cu autorul studiilor despre narcisism (Bernard Muldworf, 116). Se prea poate (iar specialiștii în "resurse umane", poliția politicii corporațiilor și asociațiilor ar fi de acord). Depinde însă de fragmentul de cuvânt pe care pui accent: pe viață (bios) sau pe scrierea ei (graphein). Or Pițu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
narcisică socială reprezentată sau asumată de șefi, cei cu care te identifici. Dreptul este de ordinul eului ideal"(Rappard, 130). Supunerea față de șefi este soluția vicariantă (respectivii fiind moștenitori ai eului ideal), la fel și dependența de "mulgătorul de informații". Narcisismului rebel i se contrapune cel al vocației supunerii dublat de ambiția de a intra în sistemul "șeferiei", locul în care poți jongla cu procedurile și conținuturile, cărora le aplici forța directivității în funcție de sistemul politic (Rappard, 126). Notă Teoretic, funcția șefului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
masca egoismul. Din ce rațiuni obscure s-a născut atunci sportul? Căror nevoi profunde răspunde nevoia de joacă? De unde fascinația tinereții pentru obiectul sferic din cauciuc, piele sau celuloid, numit minge? La ce anume invită fotbalul în războiul firii cu narcisismul contemplativ sau detașarea abstractă de legile gravitaționale? Ne invită jocul la pură distracție sau, dimpotrivă, avem motive să credem în forța paideică a întâlnirii cu darul presupus de faimosul giuoco del Calcio? Într-o meditație filozofică asupra esenței nevăzute a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmă se realizează printr-o discretă recunoaștere, în tăcerea sinelui regăsit cu sine, a Icoanei Tatălui (Coloseni 1, 15; Evrei 1, 3). Treptat, inima va auzi ecoul ancestral al pașilor lui Adam în grădina Cuvântului. Când apropierea a trecut barierele narcisismului, mintea se poate pregăti pentru torentul calm de lumină dumnezeiască. Urcând pe muntele Tabor, ucenicii lui Hristos nu mai pot ignora dumnezeirea Fiului. În cuvintele arhimandritului Emilianos, omul câștigă „o stare alcătuită de Iisus”. Absență sau retragere?tc "Absență sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păcatele au întotdeauna o bază reală. Sugestia demonică aterizează pe un teren pregătit de nevoile biologice ale animalității noastre. Grija de trup este, între anumite limite, un fapt necesar. Iubirea de sine va confisca însă această obligație în contul vechiului narcisism adamic. Atracția erotică este inerentă unei umanități îmbrăcate în haine de piele. Demonii vor ști să proiecteze sexualitatea în cadrul fărădelegii și al iresponsabilității. Erosul demonic desființează. El aruncă amanții într-un colț obscur de neființă, în care noțiunea de legământ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și spiritualitate, există riscul ca religiozitatea trăită de penitent să nu aibă calitatea de a fi matură, ci imatură, influențând negativ procesul dialogic cu preotul-confesor. Un astfel de penitent se distinge net de cel matur prin prezența unor forme de narcisism, egoism sau idealism. Nu este vorba de un anumit tip de personalitate, ci doar de un mod imatur în care s-a structurat religiozitatea sa și de o manieră de a se raporta la Dumnezeu marcată de carențe și dificultăți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
determină modalități deficitare de relaționare cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, dezvăluind anumite mecanisme de apărare. Ele sunt recunoscute și clasificate de cercetarea psihologică după sindromul principal pe care îl prezintă persoana în cauză: anxietatea, depresia, paranoia, isteria, obsesia, narcisismul, dependența afectivă, agresivitatea pasivă, schizoidia și altele. Având un astfel de accent, sau tulburare, un asemenea penitent trăiește o relație eronată cu Dumnezeu. Acest fapt se manifestă atât în viața sa de zi cu zi, cât și ambientul sacramental al
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
au păstrat denumirea mai sobră, de Partidul Liberal. Liderul PRL, Jean Gol, l-a copiat pe Jacques Chirac pînă la mimetism în timp ce, omologul său flamand, Guy Verhoofstadt a fost poreclit Baby Thatcher. În schimb, constatăm lipsa mimetismului, dar foarte mult narcisism, la Sua emmitenza Silvio Berlusconi, făuritorul partidului-întreprindere, care a creat Forza Italia pentru a-i servi drept trambulină în alegeri, plecînd de la societatea sa bancară Fininvest și de la cercurile de suporteri ai AC Milan, celebra echipă de foot-ball, proprietate a
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
stărilor-limită), studiile întreprinse de Cooper au avut mult de câștigat de pe urma analizei conținutului și se bazează pe concepte teoretice precum relațiile obiectuale, întreruperea dezvoltării și deficiența structurală (așa cum au fost ele definite de Stolorow și Lachmann, 1980) sau conceptul de narcisism al lui Kohut (Kohut și Wolf, 1978). Într-o analiză recentă a utilizării testului Rorschach în investigarea mecanismelor de apărare, Ritzler (1995), reluând criticile formulate de Carr (1987), estimează că, în așteptarea rezultatelor unor cercetări care să compare evaluarea apărărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
om mare, un erou, în locul tatălui; ea se va căsători cu un prinț, aducând o compensație târzie la dezamăgirile mamei (...). Iubirea arătată de părinți, atât de emoționantă și, în fond, atât de copilărească, nu este altceva decât o formă de narcisism”. Gentzbittel (1991), directoare a Liceului Fénelon, are experiența apăsătoarei ambiții parentale care se ascunde adesea sub masca altruismului: sacrificiul pentru propriul copil. „Sunt sigură, scrie ea, că elevii ai căror părinți nu au construit în locul lor un proiect profesional, o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o introducere în narcisism” (1914/1985), vorbește într-un mod mai curând pozitiv despre ascetism în general. În opinia sa, un anahoret care se străduiește să-și înăbușe orice urmă de preocupare sexuală se poate să-și fi sublimat pur și simplu libidoul, reușind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
identificări; însă numai una dintre persoanele legate printr-un element mai mult sau mai puțin străin celui care visează este prezentă în prim-planul scenei onirice, în vreme ce subiectul se estompează: iată o adevărată strategie defensivă! În continuarea lucrării sale despre narcisism (1914/1985) și a unei completări făcute în 1915 la cele Trei studii privind teoria sexualității (1905/1987), introducând ideea că identificarea se sprijină pe încorporarea orală, Freud explică (în „Doliu și melancolie”, 1917b/1968) că durerea melancolică este cauzată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Sublimarea și refugiul în reverie au în comun faptul că amândouă sunt sursa unor producții imaginare. Două diferențe esențiale trebuie însă relevate: - în timp ce sublimarea ține cont de existența celuilalt, reveria este o expresie a narcisismului; - efortul este prezent în creație, dar lipsește în reverie. Deși, așa cum afirmă Bachelard (1960), „sub orice poem găsim o reverie”, elementele acestei reverii trebuie să fie adesea îndelung prelucrate de scriitor pentru a se ridica la rangul de poem. Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
satisfacă dorințele erotice și ambițioase în reverie. El părăsește însă lumea visului pentru a reveni în realitate atunci când dă formă creațiilor sale, grație talentului literar pe care-l posedă. În altă ordine de idei, sublimarea este o renunțare parțială la narcisismul și la magia ce caracterizează reveria. Sartre (1940/1986) subliniază acest aspect foarte primitiv al reveriei. „Actul de imaginare... este un act magic. Este o incantație menită să determine apariția obiectului la care ne gândim, a lucrului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1985) explică funcționarea acestui mecanism astfel: eul refuză să se lase copleșit de o realitate neplăcută și lansează lumii exterioare un fel de sfidare. El dovedește în acest fel că situațiile traumatizante îi pot provoca plăcere. Ca urmare, prin triumful narcisismului, eul își afirmă invincibilitatea „fără a abandona terenul sănătății psihice”, subliniază Freud, ceea ce diferențiază umorul de omnipotența psihotică. Acest tur de forță se poate produce datorită sprijinului oferit de supraeu, instanță cel mai adesea represivă, dar care își pierde aici
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu Jung, originar din Germania, K. Abraham a fost asistentul lui Bleuler la clinica Burhözli din Zürich; a fost un clinician, interesat de problemele psihozelor, domeniu pe care Freud l-a ocolit. Punctul lui de plecare au fost fenomenele de narcisism, autoerotismul, cu descrierea unor etape importante ale comportamentului sexual. Boala mentală, psihoza, debutează în cazurile de fixație, de stopare evolutivă a acestui comportament. Pe o altă linie de cercetare, Abraham îl devansează pe Freud și iese la confruntare cu Jung
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pp. 253-256, 258. 6 Sigmund Freud, "Formulări despre cele două principii ale activității psihice", în Opere. Psihologia inconștientului, 3, Editura Trei, București, 2000, p. 19. 7 Idem, Dincolo de principiul plăcerii, în op. cît., p. 194. 8 Idem, Pentru a introduce narcisismul, în op. cît., p. 48. 9 Alfred Adler, Sensul vieții, Editura IRI, București, 1995, pp. 73-75. 10 Charles Maurras, Mes idées politiques, Arthème Fayard et Cie, Éditeurs, Paris, 193›, pp. 21, 118. 11 Carl Schmitt, Morală statului și statul pluralistic
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
întotdeauna, orientând preferințele sale. Se poate considera că ele operează mai ales în ceea ce privește aprecierea importanței valorii și a anumitor „arii de conținut” sau „subdomenii curriculare” pentru realizarea scopurilor propuse. Când designerul este expert într-un domeniu, se manifestă așa-numitul „narcisism de specialitate”, ce conduce la supraevaluarea domeniului în care este expert și subevaluarea altor domenii. Când matematicienii sunt implicați în proiectarea curriculumului formării profesorului de matematică, ei vor supraaprecia rolul unor capitole din matematică pe care profesorii nu le vor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au contribuit la răspândirea ideilor și valorilor junimiste, articulate într-un program coerent și consecvent. C.l. înființat de Alexandru Macedonski poartă amprenta insolitei personalități a mentorului său. Nutrit din același spirit de bellum contra omnes, din aceleași manifestări de frondă, narcisism și critică antijunimistă ale șefului de școală simbolistă, c.l. închegat în jurul lui Alexandru Macedonski și al revistei „Literatorul” - apărută la București, cu mari întreruperi, suplinite de o serie de alte reviste-satelit, între 1880 și 1918 - e mai degrabă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
de munca noastă pentru că ea ne face să ne simțim împliniți. Consacrarea vine ca rezultat al muncii. Când nu este posibil să avem o senzație de împlinire de pe urma muncii noastre, atunci mândria sufletească, atât de necesară creativității, se transformă în narcisism. Asemenea lui Narcis, avem nevoie să fim întruchipați într-o imagine, în ceva exterior nouă. Produsele muncii noastre sunt ca imaginea din lac, un mijloc de a ne iubi pe noi înșine. Dacă aceste produse nu sunt demne de iubit
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nu sunt demne de iubit, suntem introduși într-un loc narcisistic unde pierdem din vedere munca însăși și ne concentrăm numai asupra nevoilor personale. Munca noastră preia din calitățile narcisiste atunci când nu reflectă sinele în suficientă măsură. Căutăm să reparăm narcisismul încercând să dăm strălucire realizării, să găsim satisfacții în recompense cum ar fi banii, prestigiul și celelalte podoabe ale succesului. Banii și munca sunt două elemente strâns legate. Desprinzând preocuparea pentru profitul financiar de valorile intrinseci ale muncii, banii pot
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
dăm strălucire realizării, să găsim satisfacții în recompense cum ar fi banii, prestigiul și celelalte podoabe ale succesului. Banii și munca sunt două elemente strâns legate. Desprinzând preocuparea pentru profitul financiar de valorile intrinseci ale muncii, banii pot deveni centrul narcisismului unei slujbe. Plăcerea produsă de bani poate lua locul plăcerii produse de muncă (Th. Moore). În general, în muncă poate exista o relație strânsă între preocuparea pentru lumea în care trăim (ecologie) și preocuparea pentru calitatea modului de trai (economie
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
pentru a întreține viața. El este adus de către curenții ce se prăbușesc de pe relieful submarin, antrenând mase colosale de apă bogată în oxigen. Chipul omenesc este un instrument de seducție. Oglinda este un instrument al iubirii ofensive, un tip de narcisism activ, o contemplație ce atacă. Experiența poetică se împlinește dacă oglinda din sticlă este înlocuită de luciul apei. Apa are deci și o funcție narcisiacă. Putem cita și puncte de vedere diametral opuse: E.A. Poe considera că apa este adevăratul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
fața pe care o soarbe din priviri, mirosurile corpului care-l protejează. Sânul matern este primul reper și prototipul tuturor obiectelor pe care nou-născutul le va per-cepe ulterior. Sânul este un organ extrem de ambiguu. El este sursă de maternitate, erotism, narcisism, obiect al admirației sau al excitației. Din nefericire, sânul poate fi și suportul lezional, inductor al suferinței și morții. Frumusețea femeii nu trebuie redusă la aspectele superficiale. Ea exprimă o etică și o estetică stabilite după modelul operei de artă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Human Figure Drawing-HFD) se pretează unei analiza formale (mărimea desenului, amplasarea pe foaie, finalizarea, precizia trăsăturilor, simetria, proporțiile, perspectiva) și unei analize de conținut (tema, atitudinea personajelor, proporția părților corpului, expresia facială, posturală, accesorile). Semnificațiile în schizofrenie sunt: - forme rotunde: narcisism, supunere; - forme angulare: agresivitate, masculinitate, opoziție; - omisiuni și deghizări,inversare a sexului personajului desenat, în raport cu sexul subiectului; mutilare a personajului desenat (perturbări la nivelul identificării profunde). În toate probele proiective tip desen se interpretează: plasarea desenului în pagină, aspectul formal
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]