384 matches
-
vers e penultimul/ o poetă bună trebuie să excite/ nu să recite/ să lingă cornee/ nu să privească la stele..." (Căsnicia unui șoarece cu tigrul ) Ca și la ceilalți poeți douămiiști, milenariști etc. și la Miruna Vlada întâlnim același eu narcisist, același limbaj dezinhibat și o imagistică viscerală, obsesia autenticistă, sexualitatea agresivă și erosul degradat, în fine, scriitura corporală și trupul poetizat sau, cum ar formula Marin Mincu, "eviscerarea scripturală a propriei ființe". Fiind cel puțin la fel de bună ca poeții debutați
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
jucători străini ce ar putea ajuta prima reprezentativă să ajungă la turneele finale? Răzvan Burleanu: Fără discuție, prioritatea numărul unu o reprezintă creșterea și promovarea fotbaliștilor din România. Însă nu vreau să cădem într-un soi de naționalism păgubos și narcisist. Trăim într-o lume tot mai globalizată, în care profesioniștii de primă mână nu mai cunosc limitările frontierelor. Nu am prejudecăți în ceea ce îi privește pe sportivii sau antrenorii străini care ar putea evolua în România. Interesul nostru național este
INTERVIU cu Răzvan Burleanu: Ce se va întâmpla cu Pițurcă dacă devine președintele FRF. Acuze de plagiat aduse lui Gică Popescu - EXCLUSIV DC News by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74460_a_75785]
-
cântărea mai mult decât publicistica pe teme de actualitate. Puțină, voită inactualitate, o știm de la G. Călinescu, nu-i strică unui scriitor adevărat... Iată însă că în urma ecourilor defavorabile înregistrate la apariția primului volum din Jurnal (2001), diaristul calificat ca narcisist și egolatru a luat decizia unei schimbări de macaz, oprind în gara presei cotidiene și trecând cu arme și bagaje în rândul comentatorilor politici. Metamorfoza a fost facilitată de un telefon primit de la Marius Tucă, directorul ?Jurnalului Național?, care i-
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
este experimentata succesiv de zece cupluri de toate vârstele, în moduri cât mai variate cu putință, de la cel mai platonic, la cel mai dezlănțuit din punct de vedere sexual, filmul oferind o descriere a societății vieneze de la începutul secolului XX, narcisista și superficială. PROGRAM 2 - 8 august 2013 Vineri, 2 august 19:00 Starbuck de Ken Scott, Canada, 2011, 109 min. Comedie. Cu: Patrick Huard, Julie LeBreton. 21:15 360 de Fernando Meirelles, 2011, 110 min. Cu: Jude Law, Rachel Weisz
360, la Noul Cinematograf al Regizorului Român. Vezi programul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77509_a_78834]
-
spiritul critic, atenția excesivă la modul în care opera se face stânjenesc în cele din urmă procesul creației, abătându-l de la dezvoltarea observațiilor sociale asupra obiectului său. Subiectul se sustrage operațiunii constructive de modelare a materiei, pentru a-și studia, narcisist, comportamentul, pe măsură ce își exercită acțiunea. Ca în Falsificatorii de bani, cunoscutul roman al lui André Gide, autorul adaugă personajelor inventate încă unul, oarecum neașteptat: însuși romancierul, etalându-și procesul de creație în conversații, reflecții, proiecte și jurnale. La Gide se
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
Ficțiunea vrea ca, deși romancierul există în afara textului său, el să fie inventat. Narațiunea ficționalizează scriitorul - nu simbolic, ci într-un mod cât se poate de realist. Proiecția scriitorului în textul său e un efect de hiperrealism, nu de speculație narcisistă. Întorcându-se la sine și povestind despre sine, prozatorul subiectivizează narațiunea, dar aceasta, tiranică, îi cere ca el însuși să se obiectivizeze. Triumfă legile clasice ale romanului obiectiv. Romanul unui roman devine romanul unui romancier, un personaj ca oricare altul
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede în roman seriozitatea literară, fiindcă, printre altele, proza trece dincolo de autor (narator), se prelungește în eroi imaginari și intrigă. Poezia e adesea considerată marginală, narcisistă. Fenomenul e complementar reacției mai noi a criticii la cultura pop. Mi se pare nesănătos să rămâi marginal în societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
românesc postbelic, de așa-numite prefaceri revoluționare. Raportul necesitate-libertate este reluat în formă marxist-ortodoxă. Conștiința intelectuală, înstrăinată în relația ei cu utopia, devine în grad maxim deopotrivă pozitivistă și idealistă. Personajele apar ca niște caricaturi prăbușite sarcastic sub apăsarea conștiinței narcisiste, dar confiscată de seducția pentru un potentat politic al culturii oficiale comuniste, tovarășul Mierlă. Ele au date biografice sumare. Se văd angrenate într-o figurație epică redusă la căutarea simultană, așadar în contratimp, și de aceea ratată, a unora de către
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
și inventivi, capabili să scrie texte de o expresivitate violentă, cum n-au scris cei dinaintea lor. în mod paradoxal, o literatură cu adevărat agresivă, care clatină până aproape de răsturnare barca obișnuințelor noastre literare, este mai puțin cunoscută decât una narcisistă și minoră (excepție făcând, bineînțeles, scrierile celor doi vizionari deghizați în textualiști, Mircea Cărtărescu și Matei Vișniec). Unii dintre "nouăzeciști" sunt prezenți cu texte în recentul număr special al revistei Manuscriptum. Fiecare îl evocă pe Cristian Popescu din perspectiva lui
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
tocmai prozatorii români pe care pariez, împreună cu cei trei pomeniți mai sus, dar mă întreb ce le lipsește pentru a stârni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sunt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sunt în mai mare măsură de critică decât de public. Prozatorului român actual îi lipsește experiența scenariului de film, cu două mari excepții: Mircea Daneliuc și Răsvan Popescu. Nu
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
sau avangardist etc. El reprezintă acel caz extrem de rar al unui scriitor care nu se căuta pe sine însuși. El fugea de sine însuși din oroarea de a se repeta sau de a se recunoaște. Arghezi nu a fost un narcisist, ca atâția alții, mari artiști refugiați în contemplarea și admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
adera la ideile altora - fie ele și ale profesorului său, G. Călinescu. Desigur, își dorea a fi un einzelgänger, pe drumuri de cercetare proprii ("autentice", "sincere") - dezlegate de supuneri metodologice anterioare sau de imitații. Era un solitar - poate chiar un narcisist - un om în orice caz izolat și discret. Într-un sens oarecare, un timid, învăluit în politețe socială. De aceea el însuși a simțit, într-un tîrziu, nevoia de a se "explica", scriind "confesiunea involuntară" (1975) - publicată în Carnete europene
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
calme, Mircea Martin tocmai încheia o frumoasă pledoarie pentru stil, înțeles esențial (și nu ornamental) ca făcând corp comun cu ideea (și nu, așa cum îndeobște se spune, îmbrăcând-o). Nu se dădea în vânt după un impresionism plin de gratuități narcisiste, dar nu îi menaja nici pe tinerii comentatori seduși de jargoanele scientiste ale momentului, îndeosebi, la vremea aceea, de cel al semioticii. Cerea deopotrivă, cu tact pedagogic, rigoare în demonstrație și eleganță în conducerea acesteia. Altfel stau lucrurile în ceea ce privește textul
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
din prefectura Yamaguchi, unde a avut loc accidentul, a afirmat că vina îi aparține unui bărbat de 60 de ani, aflat la volanul unui Ferrai 360, care a schimbat banda spre stânga și a alunecat. "A fost o adunare a narcisiștilor. Șoferii aveau între 37 și 60 de ani", a mai spus oficialul poliției, citat de Bloomberg. Bărbatul care a provocat accidentul riscă o pedeapsă de trei luni de închisoare sau o amendă de 1.280 de dolari.
Cum arată unul dintre cele mai scumpe accidente din istorie. 8 Ferrari au fost făcute praf - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67996_a_69321]
-
Alcalay Pentru cine nu cunoaște limba franceză, o să menționez că termenul din titlu vine de la cuvîntul franțuzesc "nombril" care desemnează găurica din mijlocul abdomenului: buricul. Deci, prin nombrilism se înțelege acea pornire care-i face pe unii semeni, denumiți și narcisiști să practice aproape în exclusivitate - dincolo de discuțiile despre unele teme la zi, precum cele din actualitatea politică în cazul unora, inedite sau recente colportări în cazul altora - un nesfîrșit monolog raportat la propria persoană, propriul buric, cum s-ar zice
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
figuri mitice" (și "principii castratoare"!), care au în spate două modalități de raportare la poezie, lumea literară, generația biologică, succes comercial, tipare și prozodii, ontologie și metafizică se duelează, pe viață și pe moarte, după un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
obișnuitul entuziasm al cuiva mîndru de formația sa, de dascălii pe care i-a întîlnit, de aerul intelectual pe care l-a respirat. Becoming What One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai curînd intimidat de misiunea pe care și-a asumat-o: aceea de a reconstitui un traseu personal în cea mai rațională manieră posibilă, omițînd
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
poeme proprii, înfiorat de emoție. Personajul-narator - Axente Creangă, poet, profesor la Universitatea din Cluj, refugiata din cauza războiului la Sibiu - este de fapt un Lucian Blaga deghizat sumar. Că și Ioanide al lui G. Călinescu, el are o atitudine teatrală și narcisista, ajungând să semene cu un personaj de opereta atunci când își evocă aventurile amoroase. Aventuri cu o minimă epica și cu maximum de retorica! Că prin ceață, recunoaștem ceva din poezia blagiana. Românul lui Lucian Blaga nu este de fapt român
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
USR -, editori ce merg la sigur cu „pilele” ș.a.m.d. Dar o face cu idei, încă o dată, consumate (fardate, deloc discret, cu resentimente). Iată câteva: „Scriitorii zilelor noastre sunt o grămadă de grandomani care se împart în două categorii: narcisiști și negustori”, „cărțile nu au nimic din importanța pe care unii pretind să le-o acorde”, criticii sunt „autori ratați care judecă totul prin prisma a ceea ce ar fi putut ei înșiși să scrie”, editorii sunt, ați ghicit, „alți ratați
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
86) Pitorescul limbajului relativizează mereu pașii complicați și pătimași ai iubirii și diminuează accentele retorice și rumoarea senzațiilor, imprimând astfel narațiunii un ritm alert, ce potențează narativul. Ca alternativă la mizerabilismul fiziologic sau moral, la textele erotico-pornografice comerciale, la digresiunile narcisiste ori la ingineriile textuale și teoretizările excesive care cenzurează brutal dimensiunea vie, inevitabil patetică a existenței, Constanța Vintilă-Ghițulescu a scris un roman inedit în peisajul prozei românești contemporane, o poveste cu oameni vii, în care se iubește și se moare
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
marele lui avantaj. Vorbeam acum vreo două seri cu un prieten scenarist care lucrează la un film „cu băieți răi" despre de ce ne plac gangsterii. Tipii puternici nu sunt impresionați de subtilități, nu sunt mișcați sau deranjați de vină. Sunt narcisiști, în definitiv, și sunt la fel de necruțători în privința drepturilor lor ca și copiii. Pentru mine erau la fel de autosuficienți, de compleți și de impermeabili ca cineva care citește aceeași carte la infinit. Asta îmi doream atunci. De ce? Poate pentru că, atunci când eram copil
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
de altădată sau la trubadurul de departe. Sau la un copil (nevinovat, prin definiție), căruia e menită să-i dea naștere și pentru care merită să țină în brațe - tot precum o mamă înțelegătoare, care se sacrifică în tăcere - un narcisist licorn, satisfăcut că o posedă, în sfîrșit. Iubirea - pare a spune Tracy Chevalier, ca și tapiseria - nu e vînătoare de licorne și de inorogi. E un joc al seducției, al frumuseților naturii și al artelor, un joc al minții și
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
naturii și al artelor, un joc al minții și al simțului (artistic), care se încheie - fiindcă totul are un sfîrșit, chiar și în vise - prin consimțirea calmă a inevitabilului, dar și prin refugiul în introspecție și în reflectare. Iubirea e narcisistă, însă nu te oglindești în Celălalt, ci în tine însuți. Chiar și cînd este împărtășită și împlinită, iubirea adevărată se petrece în imaginar. Iar doamnele știu, de regulă, că iubiții sînt himere, plăsmuiri din basme - spun, din nou, și Tracy
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
și față de obsesia autorlâcului - ce altceva să fie povestea centrului de copiere care e și editură în același timp -, și față de curentele cârtiri scriitoricești conform cărora (prin gura personajului Cazimir) „scriitorii sunt niște grandomani care se împart în două categorii: narcisiști și negustori”, criticii sunt niște autori ratați, iar editorii, niște habarniști care „nu pricep niciodată ce vând”. M-au mirat proporțiile pe care le-au dat unii critici acestui pasaj din roman, considerat cumva o opinie a scriitorului însuși, ca și când
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
sfârșitul articolelor, ca și cum cititorul n-ar fi în stare să țină minte un nume preț de câteva pagini. Nu suntem totuși la o emisiune televizată, pe care o prinzi, să zicem, numai de la jumătate. Oare nu sunt scriitorii suficient de narcisiști și așa? Nu! E titlul unui excelent articol semnat de Liviu Ornea la rubrica sa Bifurcații din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 449 din 13 noiembrie) și care scăpase, nu se știe de ce, Cronicarului. Norocul e că a fost reluat pe portalul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7837_a_9162]