780 matches
-
aur alb cu șapte diamante așezate în formă de stea - era un inel foarte frumos, și eu am fost de-a dreptul îngrozită. —Revino-ți, i-am zis. Vino cu o treaptă sau două mai jos. Am avut un weekend nasol, exagerezi. M-am întors în grabă acasă la Jacqui și i-am povestit ce se întâmplase. Un inel? a exclamat. Te măriți! — Nu mă mărit. —De ce nu? De ce aș face-o? —Hm... pentru că te-a cerut? Am glumit, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
piruetă sofisticată, a apucat un scaun cu spătarul drept, l-a răsucit, l-a tras spre el și s-a trântit pe el, cu fața la spătar, fără a-și sfâșia blugii. Foarte grațios. —Hei, Anna, îmi pare rău pentru... știi... e nasol. El sigur n-avea să mă sufoce cu prea multă compasiune. Nu mă deranja. S-a uitat lung, obraznic, la cicatricea mea, apoi a scos un pachet de țigări, l-a lovit într-un fel anume și țigara a țâșnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar ce contează - m-a strâns în brațe, lipindu-mă de burta lui moale. E trist, măi Anna. Mda, a zis Shake, scuturându-și coama lățoasă de care era mândru pe bună dreptate și de la care îi venea numele. E nasol. Apoi m-a îmbrățișat și el fără să se uite direct la mine. Am stat acolo și am răbdat totul. Trebuia s-o fac. Acum că mă întorsesem, mai devreme sau mai târziu, va trebui să mă întâlnesc cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mi-a spus pe un ton acuzator: —Te tot sun. Ți-am lăsat cam opt trilioane de mesaje. —Știu, Ornesto, îmi pare rău, nu prea sunt în apele mele... —Auuu! Uită-te la fața ei! Ooo, dulceață, asta e nasol. Literalmente și-a plimbat nasul peste cicatricea mea, de parcă ar fi aspirat o linie de cocaină, apoi m-a strâns într-o îmbrățișare dureroasă. Din fericire Ornesto era foarte egocentrist și n-a durat mult până când atenția i-a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către: Magicianscgirl 1@yahoo.com De la: Lucky Star PI @yahoo.ie Subiect: Părinte ars Mama și tata întorși din Algarve. Tata ars nasol de soare. Arată ca Marlow în Singing Detective. Fe fe caraghios. Capitolul 3tc "Capitolul 3" Junghiurile m-au trezit la ora obișnuită - pe la cinci dimineața. Mecanic, am înghițit câteva calmante, apoi am rămas nemișcată, mi-am închis ochii strâns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și m-am trezit în New York, Bucuros că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi a țâșnit spre dormitor. — Vino înapoi! am strigat. Mă distrez. Nu poți să cânți așa ceva fără a purta un pulover nasol. S-a întors purtând cel mai oribil pulover de Aran pe care l-ați văzut vreodată. Era un cadou de nuntă de la tușica Imelda, sora cea mai competitivă a mamei. (Mama susține, „Știa că e oribil“.) Îi făcea burtă. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
până duminică, aveam să mă duc iar acolo. Mă simțeam mai puțin panicată și neputincioasă. Apoi mi-am amintit că era weekendul de după 4 iulie, dacă avea să fie plecat? Și iar am revenit la starea mea. Avusesem o săptămână nasoală la serviciu. Fusesem extrem de irascibilă și, deși genunchiul meu dislocat era oficial în convalescență, devenisem foarte neîndemânatică, ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dintr-un proiect urban nou, care se numește Mândrie și prejudecată. —Bine! Debarasându-se, cu forță, de gândurile legate de Amanda, Hugo s-a străduit să pară cât mai nerăbdător și stăpân pe situație. Neil l-a privit suspicios. —E nasol, fiindcă voiam să mă duc chiar eu, dar a intervenit ceva destul de important și câteva zile o să lipsesc de la birou. Probabil tot restul săptămânii. Oricum, nici măcar tu nu poți s-o faci de oaie de data asta. E simplu. Persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toată ziua... Eu ieșeam cu două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne Înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost Îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un pahar cu țuică. Radu și-a dat seama la timp că nu-i cazul să-și arate talentul de băutor. E copil, pentru Dumnezeu, a constatat mama lui Alin. Îi voi pregăti încă un ceiuț. Noaptea a fost mai nasol. L-a lăsat pe Alin să-și continue jocul. Alin era fericit că, dacă venise Radu, ai lui nu-l mai controlau să se culce la ora zece, cum o făceau de obicei, și așa putea băga jocuri cît îl
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
că dau divorț. S-au plictisit poate să se mai chinuie recproc. Marcu s-a suprins pe sine cu cît calm a primit vestea, el care odată se luptase atîta să-i împace. În fond, poate-ar fi fost mai nasol să continuie ceva în mod artificial. S-ar fi certat tot timpul și ar fi ajuns la chestii mai rele. Și i-ar fi afectat și pe copii. Marcu și-a dat seama că ajungea la o altă etapă, înțelegea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
demarat cât am putut de repede. Îmi pare rău, puștiule. Ți-am stricat ploile. Cine era? Un tip - n-are nici o importanță. Oricum nimeni nu se uită în gura lui. Nu-ți bate capul cu el, Mimi. Cum a fost? Nasol, mi-a spus. Întâi a luat banii. Dar s-a sfârșit? Da, am scăpat de plod, dacă asta vrei să întrebi. Aleea era curățată de zăpadă, și am condus repede peste nesfârșitele varietăți de negru și neted, peste șinele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
porcit! A defulat, jigodia! Ne-a fentat! Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud, la ultima expresie! De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-a distrus și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-ți fie lecție! "Să intri iarăși în eternitate, Pe poarta viselor emasculate!" Corect! Jucăm în patru, cu o mână moartă, până se-ntoarce Nae de la zbenguială, întărește Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc paharele prăzulii, în dușmănie, mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce-nvârte? Ce mai zice? Zice de drag și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bine numai prin cârciumi! Am intrat, am văzut că nu e nimeni, am făcut o tură de onoare și, când să ieșim, deșteptu' de Vierme a dat în marșarier, ca chiorul, a dărâmat o armură și a spart o oglindă. Nasol! Atuncea au început să zbiere sirenele și s-au blocat ușile, taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor! Și Poetul își întinde disprețuitor vârful pantofului, către grămada de arme albe, movilite pe podea. Prostii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu', de pe dric? se bagă peste ei Apostatul. Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă circăriți? Hai! Nu fiți nasoli, că mă supăr! Sărmanu', cum se duse el, în floarea-florilor, la nici cincizeci de ani... se screme Buletin, apoftegmatic, întristându-se la comandă. Al doilea infarct, nu l-a mai iertat! Sărmanu' om! Și nici măcar copii n-a avut. Păi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ești proastă, fe! San bengaili? Ești nebună? Așa i se dă omului, o veste rea? Păi, puteam s-o-mbuligesc! Magma an pace! Lasă-mă în pace! Ba nu te las! Uite, fa, ca să știi și tu cum se dă o știre nasoală: Ieri de dimineață, Forzoso a rupt zgarda și lanțu' și a fugit ca din pușcă, prin spatele curții, până la heleșteu, ca turbatu ', după cățele. Nitam-nisam, ce i-a venit lui, de s-a urcat într-o vechitură de barcă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vorbă. Am oareșce cunoștințe de comunicare. M-am temut că o să mă încurce cu teste de cultură generală. Îmi și închipuiam preotul cu o tavă de bilete. Și, la ieșire, discuții: „Ție ce ți-a căzut?“ „Versetul cutare din Deuteronom!“ „Nasol!“ „Da’ ție?“ „Pe mine m-a ajutat Dumnezeu. Mi-au căzut primele cărți din Facerea... Câte ceva despre Facere tre’ să știi, măcar așa din auzite. Treci la sigur... Eu eram convins că o să mă întrebe cele zece porunci și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
fost șutit din mormîntul lui Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină de pete maronii - niște arsuri medievale, ai putea spune, și te oprești la această explicație, deși imaginația te lucrează cu chestii mult mai nasoale. — Chiloții tăi au sifilis, țipă altcineva și rîde ca un măgar. — Ce te uiți așa la ei, ascunde naiba mai repede jegul ăla, țipă un caporal. Nu-i arunca, că se restituie la liberare. În timp ce jucăm fotbal printre paturi cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inspirație și am convingerea că publicul din visul meu urmează să-și primească mesajul. Some of them are flying too high, some of them ar flying too low. But most of them are flying too... aici e partea cea mai nasoală, reflectorul nu-mi dă voie să văd sala, trupa reia secvența, văzînd că frontman-ul are probleme cu versurile... Bun. But most of them are flying too... in the middle? In between? Nu-mi dau seama dacă e corect, probabil că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
restul țării. Arată mai mult ca o cameră de gazare, dar cele mai multe dintre animalele tinere rîd și comentează pe seama răcanilor, de parcă ar fi hrănite cu gaz ilariant prin instalație. Eu nu rîd și simt cum lucrurile alunecă spre ceva din ce În ce mai nasol. În vestiar, un răcan a fost dezbrăcat și a trecut printr-un ritual de umilire ce a culminat cu o buzunăreală care l-a lăsat fără țigări și fără mărunțiș. Pantalonii lui s-au plimbat de la unul la altul pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văzut de mult, eu Încerc să nu abuzez de elasticitatea stomacului, avînd deja experiență. Dar Îl văd distras, Îi simt tensiunea. Mă foiesc În scaun, nu știu de unde să Încep sau ce ar trebui să spun, după ce consumăm formalitățile. — E nasol ce se Întîmplă, Îmi zice el brusc, privind În față prin parbriz. Nu știu cum se poate, dar e mai rău... Și așa ne țineam din puțin. Într-un fel, e bine că zilele astea ești aici, deși n- avem cum să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tears In My Eyes, iar cînd melodia se oprește, se aud voci și rîsete, așa că năvălim În bloc mînați de teama că poate am pierdut distracția. E un chef destul de aerisit și ne știm cu toată lumea, discutăm despre cît de nasol e În armată, primesc dovezi de compasiune sub formă de ghionturi și miștouri. Ne fîțÎim prin casă, părinții lor au posibilitatea să iasă din țară, poți să-ți dai seama după micile obiecte aduse din diverse locuri, aerul cosmopolit al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Depeche Mode cu Question of Time și Sorin, sărbătoritul, tuns perie și Înțolit de zile mari, vrea Frankie Goes To Hollywood, tot albumul, așa că pînă să ne hotărîm noi altcineva bagă Black cu It’s a Wonderful Life, ceea ce e nasol, e foarte nasol. Ieșim din nou În balcon cu Horace, cu Paul și cu Victor și unii beau mai mult, iar alții nu beau deloc, dar toată lumea se simte bine. Vorbim despre scule de muzică și despre cum o să arate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Question of Time și Sorin, sărbătoritul, tuns perie și Înțolit de zile mari, vrea Frankie Goes To Hollywood, tot albumul, așa că pînă să ne hotărîm noi altcineva bagă Black cu It’s a Wonderful Life, ceea ce e nasol, e foarte nasol. Ieșim din nou În balcon cu Horace, cu Paul și cu Victor și unii beau mai mult, iar alții nu beau deloc, dar toată lumea se simte bine. Vorbim despre scule de muzică și despre cum o să arate ele În cîțiva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]