288,067 matches
-
bătălia e inutilă. Din tot grupul, ele sunt cele mai marcate de condiția de vedetă și mi se pare că ține de performanță felul cum ambele joacă jocul. Pentru personajul interpretat de Raluca Zamfirescu, jocul secund devine o a doua natură și Sarita Myrtle se cufundă cu voluptate în nebunie, actrița izbutind de minune să sugereze că este și nu este nebună, că slăbiciunea ei de minte este o formă prin care dobândește puterea asupra celorlalți. La vârsta asta a avea
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
inovații grefate de un spirit fecondator pe un teren fertil plin de gravitație - dus însă de Beethoven pe noi orbite. în perioadele de Ars Nova inovațiile sunt facilitate de slăbiciunea interioară a artei, care prezintă oarecare incoerență (fie din cauza unei naturi noi, insuficient constituită, fie din cauza unei naturi vechi, ce și-a trăit traiul și se descompune). în sec. XX Ars Nova din ambele motive: arta veche și-a trăit traiul; solicitatea extremă este foarte presantă; arta nouă nu este încă
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
un teren fertil plin de gravitație - dus însă de Beethoven pe noi orbite. în perioadele de Ars Nova inovațiile sunt facilitate de slăbiciunea interioară a artei, care prezintă oarecare incoerență (fie din cauza unei naturi noi, insuficient constituită, fie din cauza unei naturi vechi, ce și-a trăit traiul și se descompune). în sec. XX Ars Nova din ambele motive: arta veche și-a trăit traiul; solicitatea extremă este foarte presantă; arta nouă nu este încă suficient constituită ca o nouă natură autonomă
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
unei naturi vechi, ce și-a trăit traiul și se descompune). în sec. XX Ars Nova din ambele motive: arta veche și-a trăit traiul; solicitatea extremă este foarte presantă; arta nouă nu este încă suficient constituită ca o nouă natură autonomă. <2-3 februarie 1970> Nu-mi pun problema de a "formaliza" intuițiile mele (în sensul matematic); a le formaliza înseamnă a le transforma în artă, adică în formă, în materie artistică. Arta nu ilustrează intuiția (filosofica, poetica etc.). Ea trebuie
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
Fanache, Silvian Iosifescu, Maria Vodă Căpușan, Liviu Papadima, Maria Cap-Bun, I. Constantinescu, Șt. Cazimir. Am încercat, prin această fugară enumerare, să semnalez energia magnetizantă, aș spune, a multiplelor direcții de percepere sensibilă a unei opere, cu lumea ei deconcertantă, de natură să pună cele mai grave probleme deopotrivă subteranelor sale neștiute, cât și suprafețelor asupra cărora, nu numai criticul și istoricul literar, ci și cititorul, s-a deprins să creadă că i-a dibuit esența. Fără a mai vorbi de dialectica
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Cel de-al șaptelea volum al operelor lui Sigmund Freud de la Editura Trei (bazat, ca și precedentele, pe celebra ediție tematică Fischer) cuprinde 12 lucrări din perioada 1907-1923, de natură să ilustreze convingător evoluția în timp a unora dintre ideile lui Freud - care converg, toate, către problemele legate de componenta anală a pulsiunii sexuale. Poate fi citită în acest volum, printre altele, lucrarea din 1909 intitulată Remarci asupra unui caz
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
Iulia Alexa În Convenio, Despre natură, femei și morală, reeditarea volumului din 1996, Mihaela Miroiu încearcă fundamentarea unei etici feministe sau a unei etici a feminității. Plecând de la versetele Genezei, Mihaela Miroiu discută erudit accepțiunile diverșilor termeni prin care textul scripturistic denotă bărbatul și femeia și
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
ci și pentru că e bine susținută logic, articulată corect și silogistic. Este o carte de maturitate, pe care o recomand nu doar misoginilor ci tuturor intelectualilor interesați de exercițiul gândirii și de cultivarea plasticității în idei. Mihaela Miroiu, Convenio, Despre natură, femei și morală, Polirom, 2002, 272 pag., f.p.
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
care prezintă orășelul de cîmpie cu procedee de insolitare care amintesc mai degrabă de viziunile "marginale" asupra lumii din Sfîntu' Așteaptă al lui Queneau decît de Kafka), nu are de ce să ne scape în partea a doua, unde "'ntoarcerea la natură" a locuitorilor orașului este "taxată" la fel de răutăcios - după ce dărîmă toate gardurile dintre case, "mai toți cetățenii avură aceeași fericită inspirație și pe toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
înaltă. Dar în adâncul meu complicat n-a fost niciodată vorba să-mi las calea vieții mele, cât de neînsemnată ar fi fost ea. Caracterul meu extrem mă face să acord altuia deplină încredere, un sentiment cavaleresc, venind din modurile naturii mele. Chiar când problemele familiei păreau mai acute decât grija mea pentru a exprima ce mă frământă, m-am scindat în două persoane, trăind schizofrenic, două entități separate dureros, asumându-mi riscul de a mă pierde de două ori și
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
noi încercăm s-o alungăm prin febra erotică, o formă vitală a morții. Durere, boală și moarte venind din naștere, din viață. Dar iubirea, incluzând și erosul, amână parcă deconstruirea, precum focul, fiind unul dintre modurile de exprimare a forței naturii. FEBRUARIE 1989 ené resimte o angoasă teribilă, spune mereu că totul e înghețat pentru el. Simte ceva neclar în apropierea lui, ca și cum ambarcațiunea noastră, eforturile noastre de a lua în piept valurile, totul se va sfărâma într-o zi. Altădată
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de a vedea un pictor ca Dali mângâind suprafața de porțelan a pânzei. Dali nu aruncă culorile cu pistoale ca sălbaticul Pollock, care voia la început să semene cu Picasso. Nebunia lui Dali are coregrafie, libertatea lui e de altă natură, de natura gasteropodelor, poate. încetineala părând la fel de dificilă ca și viteza. Asta o știu de la prietenii mei pianiști; a cânta la pian încet cere o măiestrie infinită, același lucru în pictură, în dans, poate și în arta scrisului, pentru că scrisul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
vedea un pictor ca Dali mângâind suprafața de porțelan a pânzei. Dali nu aruncă culorile cu pistoale ca sălbaticul Pollock, care voia la început să semene cu Picasso. Nebunia lui Dali are coregrafie, libertatea lui e de altă natură, de natura gasteropodelor, poate. încetineala părând la fel de dificilă ca și viteza. Asta o știu de la prietenii mei pianiști; a cânta la pian încet cere o măiestrie infinită, același lucru în pictură, în dans, poate și în arta scrisului, pentru că scrisul presupune existența
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
lui David, un vierme care se poate răsuci în apă și chiar în foc, dar căruia îi e refuzată sfera aerului, asta înainte de a se metamorfoza în fluture sau spirit eteric. în orașul acesta superb, dorințele sunt excitate la culme, natura se estompează, ținută la respect de arhitecturile fantaste ale granitului și asfaltului. Mă liniștesc de �a dori" privind intens un măr, mirosindu-l, observând structura lui sofisticată: o planetă în miniatură. Mă liniștesc de boala civilizației: consumul, incitația la producerea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
la o aripă, sau și-a pierdut un picior, este lăsat imediat, bătut cu ciocul în cap dacă insistă să rămână lângă perechea lui. Asta e viața la porumbei și la oameni, ca și cum porumbeii ar fi oameni incarnați și invers. Natura în misterul ei pare plină de cruzime, ea parcă știe mai mult decât morala oamenilor. Citesc Dubliners (Oamenii din Dublin) de Joyce, sunt cincisprezece nuvele splendide, fără timp. Joyce le-a scris când avea douăzeci de ani trimițându-le unei
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Vladimir, și Genèvicve, �prințesa elefanților", povestind despre visul ei cu omul de zăpadă îngrijorat că zăpada începe să se topească. Seara citind până târziu Tao-te king despre pierderea bunătății (o bunătate conștientă, înconjurată de inteligență, adică de modul activ al naturii) care te golește de tot. A doua zi a Târgului de carte de la Geneva: vizita neașteptată a unei verișoare a lui Renè: Yolande! De ce scriu aici despre ea? Pentru că văzând-o am înțeles mai bine familia în care am intrat
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
transformat în tragic, pentru că acel bărbat african a cerut-o de soție și refuzul Yolandei l-a îmbolnăvit grav. O privesc cu atenție când povestește apoi despre vizita ei în România, despre care păstrează amintiri de neuitat, mai ales despre natură, despre chelnerii care-i puneau în farfurie mai mult decât ceruse, pentru a umfla nota de plată. Ochii ei erau ochii familiei, ochii albaștri ai lui Lionel și părul ei blond care-i cădea ca o cască peste față erau
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
a mă ține în două lumi și, prin obișnuință, a duce sufletul sau visarea interioară la sursa despre care nu știu nimic altceva decât că emite impulsuri creatoare. Sfatul lui Rudolf Steiner: Citiți Faust (Goethe) ca să întineriți!" A reconcilia contrariile naturii: vizibil - invizibil, conștient - inconștient. A realiza echilibrul mental ținându-ne în afara acțiunilor destructive ale timpului inventat de oameni. La întoarcerea din Lucerna la Stockholm am surprins în fața editurii noastre niște derbedei mici, infractori en herbe, încercând să taie geamul de la
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
cioburi în cartea Marinei se întâlnesc după un sfert de veac și își răsfrâng imaginile una într-alta la infinit, căci ambele reflectă impresiile din copilărie ale celor doi frați: războiul, așteptarea înfrigurată a tatălui, dragostea mamei și sacrificiul ei, natura, casa, lumina... Și glasul fiecăruia în parte, ajuns acum matur și căutând nostalgic spre paradisul pierdut, se contopește cu cel al tatălui lor care în 1942 scria poezia în vers aproape alb Belâi den' (Zi albă), din care un vers
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
stârnesc fiori de emoție: Ahmatova, Țvetaeva, Balmont, Mandelștam, Fedin, Pasternak... în carte își trăiesc viața nu numai personajele, din care, cu toată prea lunga, poate, enumerare, nu am amintit nici jumătate, ci și, sau mai ales, obiectele, ca cele din naturile statice gemene din filmele lui Andrei Tarkovski: galoșii (transcriși caloșii, după doleanța mamei), cutia cu nasturi colorați, costumele de bal mascat, paltonul cu vatelină, vechiul dulap cu ușă din oglindă, lângă care s-au fotografiat în ani diferiți și tatăl
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
poate stinge în tihnă contemplativă. Dar performanța pictorului Marin Gherasim nu stă doar în consecvența viziunii sale și în încrederea desăvîrșită în eficiența ei spirituală, ci și în capacitatea de a-și depăși, ca într-un ritual sacrificial, propria-i natură. Nefiind ceea ce s-ar putea numi un mistic, un iluminat solitar și rătăcitor într-o lume irecuperabil decăzută, el trăiește rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală a picturii sale
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
un cuvînt care va sta pe buzele tuturor celor care vor citi această carte frumoasă. în primul rînd trebuie spus că această frumusețe nu vine doar din gratuitatea estetică. Chiar dacă se pot scrie trei cronici, nu una despre descrierile de natură, despre figurile de oameni care stau la cozi interminabile, despre considerațiile literare, despre aforismele filosofice, despre portretele pe care cartea le conține din plin. Toate scrise cînd cu amărăciune laconică, cînd cu o bogăție stilistică care i-ar rușina, dacă
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
Axiochos - îl mustră Socrate - că la vârsta ta, învățat cum ești și mai cu seamă un atenian! să-ți fie frică de moarte? Nu știi că viața e o călătorie și că nu se cade să te răzvrătești împotriva legilor naturii? - Degeaba mă cerți, răspunde Axiochos; gândul că voi fi lipsit de bunurile vieții și că voi putrezi în pământ mă umplu de groază. - Nu ai minte deloc, continuă Socrate, nu-ți dai seama că ești în contradicție cu tine însuți
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
mai exista? Alcătuirea odată nimicită, trupul ce mai rămâne făcut din lut și lipsit de orice simțire, nu mai este omul acela: nu suntem altceva decât un suflet. Iar sufletul năzuiește să se întoarcă în eter, care e de aceeași natură cu el, și a ieși din viață înseamnă a trece dintr-o lume jalnică într-una a încântărilor. - Atunci, zice Axiochos, de ce tu, care ești un înțelept, mai rămâi în viață? - Nu, răspunde Socrate, eu nu sunt un înțelept. Nu
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
prozatoarei mai ales referirile la bolșevism, la armata rusă (fie ea și țaristă), la istoria Rusiei, chiar și la aceea mai veche (episodul Petru cel Mare), la revoluția din 1917. Este de notat faptul că extirparea unor referiri de această natură se petrecea chiar și în anul 1975, când ieșisem de mult, chipurile, de sub tutela ideologică a marelui frate din Nord. Măcar de-ar putea Eugenia Tudor-Anton, în zilele noastre, să reia publicarea seriei de Opere bengesciene de acolo de unde a
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]