911 matches
-
studiu, ci curgătoare și naturală; formulă realizată rar în toate literaturile și pentru prima dată la noi. [...] Dacă în Ion se simte, poate, voința de a crea o figură simbolică, mai mare decât natura, ce depășește tendința spre nivelare a naturalismului, în toți ceilalți eroi - atât de numeroși - sunt păstrate cu rigurozitate legile obiectivității. Sunt oameni mijlocii, priviți fără nici un fel de pasiune, fără ură sau dragoste, în meritele sau slăbiciunile lor, alternate în același individ după împrejurări, oportuniști cei mai mulți, oameni
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
de la 15 ianuarie la 1 aprilie 1881. Într-un Prospect din primul număr redactorii reliefau necesitatea răspândirii informațiilor științifice, în scopul înlăturării prejudecăților și superstițiilor. De aceea, în revistă au și fost incluse unele articole de popularizare a științei. Influența naturalismului este evidentă în toate colaborările apărute la partea literară. A. Lupu-Antonescu publică schițe după rețete naturaliste, pe care încearcă să le respecte și unii autori de versuri, precum C. C. Pleșoianu. I. Găvănescul scrie meditații ori versuri de dragoste. Tot el
STIINŢE SI ARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289930_a_291259]
-
la partea literară. A. Lupu-Antonescu publică schițe după rețete naturaliste, pe care încearcă să le respecte și unii autori de versuri, precum C. C. Pleșoianu. I. Găvănescul scrie meditații ori versuri de dragoste. Tot el semnează și primele pagini teoretice asupra naturalismului (Scrisori către un amic din Paris), în care se declară adeptul opiniilor lui Émile Zola și adversar hotărât al „criticii clasice”. Fără a încerca totuși să realizeze un nou tip de critică, întemeiată pe datele științelor, alți colaboratori ai revistei
STIINŢE SI ARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289930_a_291259]
-
teatrul nu e atât literatură cât arhitectură, el s-a străduit să dea textului o soliditate de edificiu în care toate componentele structurante converg spre asigurarea unității totului. Piesa înscrie și un moment semnificativ în evoluția dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian, Patima roșie este sincronă cu o direcție principală a teatrului european și, în anumite aspecte, anticipează formule viitoare. S. o subintitulează „comedie tragică”, denominație ce preludează „farsa tragică”, cultivată ulterior
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
236-241; Modola, Dramaturgia, 41-42, 97-103, 239-253, 267-290, 305, 333, 347-349, 354; Râpeanu, Scriitori, 130-137; Valentin Silvestru, Mihail Sorbul, RL, 1991, 50; Al. Piru, Un roman inedit al lui Mihail Sorbul, L, 1993, 7; Mihail Sorbul, DRI, IV, 418-457; Rodica Ștefan, Naturalismul în teatrul românesc. Mihail Sorbul, RITL, 1997, 3-4; Dicț. esențial, 770-772; Ghițulescu, Istoria, 48-51; Micu, Ist. lit., 187-188; Dicț. analitic, III, 282-284. D. Mc.
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Universul literar”, „Dimineața”, „Muncă și voie bună” „Timpul” ș.a. În 1935 lui S. îi apare singura carte, foarte scurtul „roman” Hotel Maidan, prețuit cu exagerare de Miron Radu Paraschivescu și de Ștefan Roll, criticat cu amabilitate pentru pitorescul gratuit și naturalism de G. Călinescu. Scrierea fixează, cu mijloace reportericești, scene din lumea interlopă, asemănătoare celei din literatura lui Maxim Gorki și a lui Panait Istrati. Dărăpănata clădire numită Hotel Maidan e un sălaș de vagabonzi, cerșetori, delincvenți, un azil de noapte
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
în realitatea trecutului, spectacolul sincerității absolute. Sunt așezați ca pe o scenă în fața unei săli pline de cititori. Autoarea stă undeva în întuneric ca un duh al apelor. Ultimele trei scrieri, foarte concise, Bătrânul, Bătrâna și Cadoul, au elemente de naturalism atenuat, apropiat de al lui Maupassant. Sanda Sântimbreanu este "o adeptă a simplității... capabilă să spună multe în cuvinte puține" (Alex. Ștefănescu). O viață în plus este cartea unei scriitoare care demonstrează că poate oscila cu ușurință între o narațiune
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
că arta a rezultat din prisosul energiei umane și ar fi „un joc neinteresat” al facultăților sufletești. Rezultat al muncii artistului, opera conține în sine frumosul, care se distinge prin ordine, proporție, armonie și seninătate - ideal în numele căruia L. a dezavuat naturalismul. Bazată în întregime pe psihologie, estetica sa consideră creația artistică un intermediar prin care transpar profunzimea psihologică a artistului și forța de viață pe care acesta a pus-o în exprimarea a ceea ce ar fi „văzut” în imaginație. Pe aceleași
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
mai cu seamă studiile cu caracter micromonografic. Heinrich Böll privește lumea cu ochii „omului de pe stradă”, ai inadaptatului „normal”. El e atras mai ales de „punctele de inserțiune ale realității din afara conștiinței”. Modul literar al lui Günter Grass e „un naturalism trecut prin filtrul experienței existențialiste”. Personajele sale sunt lipsite de consistență individuală, de „realitate interioară”: spunând „eu”, ele o spun ca și cum s-ar referi la altcineva. Fluxurile conștiinței lor „se identifică cu datele senzoriale, legate și comentate de o gândire
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
Curent literar și artistic constituit în Franța către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile unei
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
va pleda în Profeții pentru „militantismul cultural”, împotriva diletantismului și a artei pentru artă. H. Sanielevici susține teoretic această orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e „mărginit, vulgar ori nevropat”. Const. Graur dă câteva articole cu tentă sociologică, precum Bacșișul presei și Învățământul rural. În numărul 2 Gala Galaction îl omagiază, la moartea acestuia, pe A. Steuerman-Rodion, autor al volumului de
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
apostolică înfățișare”, „chipul de sfânt bizantin al lui Bacovia”). E mai în largul lui în asemenea ochiri decât în teoretizările, nu lipsite de bun-simț, pe care, din unghiul artei pentru artă, le încercase în junețe (definiția artei, a frumosului, despre naturalism, despre simbolism, sancționat, rigid, ca o „fantezie deșartă”, „în căutarea neînțelesului”, despre „pornografia în artă”, despre dramatizarea romanelor, care ar fi un „atentat împotriva esteticei”). Câteva substanțiale „portrete scandinave” sunt probabil preluate din surse necitate. Cu o bună priză în
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Nietzsche, Max Nordau, într-o interpretare nuanțată și mânuind o frază surprinzător de sigură și concisă, apropiată de formula aforismului. Cât privește estetica, opta pentru realism și, pe urmele lui C. Dobrogeanu-Gherea, scria despre tendință și moralitate în artă. Articolul Naturalism și pornografie, în care naturalismul este apărat de acuzația de pornografie, în numele ideii de adevăr, a apărut sub pseudonimul I. Chilianu și a fost atribuit deopotrivă lui G. Ibrăileanu și lui H. Streitman. Cunoscător al literaturii germane, acesta din urmă
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
interpretare nuanțată și mânuind o frază surprinzător de sigură și concisă, apropiată de formula aforismului. Cât privește estetica, opta pentru realism și, pe urmele lui C. Dobrogeanu-Gherea, scria despre tendință și moralitate în artă. Articolul Naturalism și pornografie, în care naturalismul este apărat de acuzația de pornografie, în numele ideii de adevăr, a apărut sub pseudonimul I. Chilianu și a fost atribuit deopotrivă lui G. Ibrăileanu și lui H. Streitman. Cunoscător al literaturii germane, acesta din urmă avea observații pătrunzătoare asupra eroului
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
o catastrofă. Se va rușina, mai târziu, de acest eșec și va cere prietenilor săi literari să-l elimine din bibliografia scrierilor sale. Unii comentatori, printre ei vechiul său prieten Geo Dumitrescu, alături de Mihai Novicov (critic partinic), îl acuză de naturalism, deviațiuni ideologice etc. În 1950 încearcă un nou roman (Matei Dimir), dar nu reușește nici cu el. Călătorește în Moldova (prin părțile Hușilor) și asistă la inaugurarea unei gospodării colective. Observă un tânăr țăran tăcut și ignorat de ceilalți, „un
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
1948, 7 iunie; Nicolae Corbu, „Întâlnirea din Pământuri”, „Scânteia”, 1948, 7 iunie; Anton Strihan, Despre un viitor roman al lui Marin Preda, FLC, 1948, 42; Horia Stancu, „Ana Roșculeț”, VR, 1949, 11; Geo Dumitrescu, Pentru ascuțirea vigilenței în lupta împotriva naturalismului, FLC, 1950, 12, 13; Al. I. Ștefănescu, Cu privire la „Ana Roșculeț”, VR, 1950, 5; Paul Georgescu, „Desfășurarea”, „Scânteia”, 1952, 25 decembrie; Lucian Raicu, „Moromeții”, CNT, 1955, 36; D. Micu, „Moromeții”, CNT, 1955, 50; S. Damian, Un complicat: Ilie Moromete, GL, 1956
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
occidentală, determinată de un capitalism alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai artei (Weidlé, Sedlmayr) și critici (Croce, Gramsci) pentru a arăta că aici accentul cade pe „cum” al actului, pe retorismul poeziei despre poezie, pe retorismul picturii despre pictură
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
scurtă caracterizare a confraților), Mihai Eminescu (Glose), Tudor Arghezi și un articol comemorativ consacrat lui Vasile Pârvan. George Nichita recenzează volume de Aron Cotruș, Demostene Botez și romanul Ciuleandra al lui Liviu Rebreanu, considerat a fi o depășire atât a „naturalismului integral din Ion”, cât și a „realismului din Pădurea spânzuraților”. Tot la cronica literară, în numărul 10-11/1928, Mircea Eliade figurează cu „însemnări asupra literaturii noastre contemporane”, intitulate Feminitate. Tudor Arghezi scrie câteva eseuri, alături de Gala Galaction și C. Rădulescu-Motru
SINTEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de naturalism atenuat și cu mici erupții de romantism, proliferant în intervalul dintre agonia Junimii și cristalizarea direcției propuse de „Sburătorul”, proza scurtă a lui T. încetățenește literar noi ambianțe provinciale, cu alt fel de exemplare decât în scrisul lui Al. Vlahuță
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Triumfă perspectiva medelenistă, întrucât Monica exprimă poezia și statornicia fericirii conjugale, în timp ce rivalele ei ilustrează trei proiecții ale amorului corupt. Presa vremii și o mare parte a criticii au reproșat autorului nu numai artificiozitatea metaforică, ci și recrudescența senzualismului și naturalismului în descrierea avatarurilor erotice ale protagonistului. Ultima parte a trilogiei, inegală ca valoare, vădește imposibilitatea unui acord între medelenismul originar și noua treaptă a existenței eroilor, precum și neputința reconcilierii între universul lor inițial și vremurile de acum, neprielnice idealului de
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
dar și admirator fanatic al lui Mihai Eminescu, V. nu a reușit să depășească nici condiția de „proletar intelectual”, nici să-și cristalizeze talentul în creația literară. S-a risipit în articole pătimașe, fără idei originale, cum sunt Pornografie și naturalism, Artiștii cetățeni sau Teatrul modern. A lăsat versuri epigonice, de evident timbru eminescian, strânse postum în volumul Proză și versuri (1899), epigrame, unele cam obscene (Fin de siècle, 1892), instantanee din viața celor umili (Spectacole în stradă, Cronici triste, Mizerie
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
polone (I-III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V. nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind de la ideea că numai judecata timpului poate să-și spună cuvântul în decantarea orientărilor
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
permanență, Z. nu atribuie caracter romantic inerent simbolismului, expresionismului și suprarealismului. În general, studiul frizează superficialitatea, pe de altă parte irită prin prețiozitate. Neajunsuri de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza consacrată naturalismului, intitulată Sub semnul realului (1974). Debutând cu geneza curentului și manifestarea sa în Franța, studiul descrie și forme proprii altor literaturi (germană, italiană, spaniolă, anglo-irlandeză, norvegiană, daneză, suedeză, rusă, polonă, maghiară, română etc.), stabilind caracterele comune ale orientării. Teza ar
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
studiul descrie și forme proprii altor literaturi (germană, italiană, spaniolă, anglo-irlandeză, norvegiană, daneză, suedeză, rusă, polonă, maghiară, română etc.), stabilind caracterele comune ale orientării. Teza ar fi că, departe de a reprezenta, cum s-a afirmat, o direcție opusă realismului, „naturalismul întregește realismul”, îl „îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu elucidează însă pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
fi că, departe de a reprezenta, cum s-a afirmat, o direcție opusă realismului, „naturalismul întregește realismul”, îl „îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu elucidează însă pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și dezvoltate în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]