825 matches
-
într-o manieră idealizata de romantici, pasiunea se impune deseori în toată brutalitatea în românul realist/naturalist din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Corpul, neglijat până atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze o elipsa a textelor clasice și romantice, realismul se interesează de sfera intimă și reprezintă în special dimensiunea trupeasca a dragostei, ajungând până la dezgolire la naturaliști 376. Prezenta corporală este semnificativă în românul din jumătatea a doua
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
atunci, iese din umbră și primește consistentă și densitate în românele naturaliștilor. Căutând să completeze o elipsa a textelor clasice și romantice, realismul se interesează de sfera intimă și reprezintă în special dimensiunea trupeasca a dragostei, ajungând până la dezgolire la naturaliști 376. Prezenta corporală este semnificativă în românul din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Românul naturalist are menirea să demonstreze că toaletă aristocratei ascunde aceleași vicii că cea a servitoarei și că "bestia umană" este aceeași peste tot
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Există, în scriitura sa, un anumit "cameleonism" creator. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate (tema tică, intelectuală, etc.) deviantă. Dacă volumul de debut al scriitorului, Death of a Naturalist/Moartea unui naturalist (1966), folosea un instrumentar autoscopic, introspectiv, în percepția poetică, investigînd parabolic viața rurală, copilăria, sentimentul legăturii comunitare și, implict, sinele personal, grefat într-un sine colectiv, istoric, antolo gia de versuri imediat următoare, Wintering Out/La iernat (1972), constituie deja
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al subsolului moldav, cărbunii de pământ (identificați drept "cărbuni de piatră"), despre ale căror rezerve existente din belșug în apropierea localității Comănești, "pe malul acel gol, înalt și poncișet al Trotușului", aflase încă din 1840, în cadrul Societății de medici și naturaliști din Iași. Fără a intra în detaliile de natură tehnico-geologică asupra resurselor existente și asupra cărora vom reveni, ne limităm a evidenția aici doar avantajele invocate de inginerul montanist în favoarea utilizării "plutitoarei întinderi a râului Siret" pentru transportul cărbunilor către
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
uneia dintre modalitățile de exprimare și de afirmare în epocă a celui care a fost, nu doar publicistul sau geologul (montanistul), ci și fondatorul, dascălul și îndrumătorul învățământului profesional în Moldova, totodată tehnicianul, hidrologul, proiectantul, economistul și urbanistul, apicultorul sau naturalistul, în sfârșit, întreprinzătorul sau industriașul Carol Mihalic de Hodocin. Paleta extrem de largă și de variată a preocupărilor, esența ideilor și a proiectelor, natura și importanța înfăptuirilor în cele peste două decenii de activitate în slujba țării de adopțiune, îi revendică
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
o literatură în sine fină dar superficială, scoțându-și efectele din pitoresc și anecdotic pur" (2002: Alexandru Macedonski 54 melanjează discret tiparul augmentării imaginative a universului înconjurător de către psihicul infantil, propus de Nicolae Gane (în Cânele Balan), cu pattern-ul naturalist al evocării viselor terifiante ale copilăriei, brevetat de Barbu Delavrancea (în Trubadurul)55. Deși, în esență, Vladimir Streinu are dreptate atunci când afirmă, într-o telescopare critică pudrată apoftegmatic, că, "de la viziunea globală, simbolică, până la stilul constant metaforic, nuvelistica lui are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în urma redactării unei adevărate fișe clinice, este asimilat unui tipar naturalist: "destinul de inadaptabil al Trubadurului va apărea în nuvelă ca riguros determinat de fatalitatea temperamentului său" (2002: 129). Astfel, nuvela însăși îi apare exegetei clujene drept un "experiment" estetic naturalist, cuplul Trubadurul-Bălaia (incarnări ale unor maladii productive la nivelul exploatării psihologice: nervozitate, respectiv anemie) reconstituind "două studii de temperament aplicate inadaptabilului romantic" (2002: 130). Coleg de studenție cu naratorul, cel "plăpând și chinuit de vise" își începe tragedia povestind, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cinematografiei, cea mai influentă dintre acestea rămânând versiunea din 1931, regizată de Tod Browning, cu Bela Lugosi. Prestații memorabile au mai avut Christopher Lee și Gary Oldman. 45 Hertha Perez îl consideră, perfect justificabil, pe Flaubert drept punctul origo al naturaliștilor, despre care notează că "împing scientizarea până la ultimele ei consecințe" (1979: 140). Trebuie notat că tendința rămâne vizibilă și la Maupassant, mai ales în cazul primei versiuni a nuvelei Le Horla. 46 Alături de Louis Bouilhet, Flaubert este cel care a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
doar o știință obiectivă a spiritului, ci și o atitudine, o opinie împărtășită de unii cercetători. Din toate aceste motive, se impune cu tărie teza autonomiei spiritului. Faptul că spiritul este cel care produce și știința naturii, dar pe care naturaliștii îl ignoră constant. Și Husserl nota că " Tocmai acest neajuns, al unei raționalități autentice sub toate aspectele, constituie izvorul neclarității, devenită insuportabilă, a omului cu privire la existența sa proprie și la temele sale infinite. Pentru a putea face inteligibil caracterul inesențial
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nici nu mai treceau pe la Departamente, deoarece "nu simțeau că ar fi lupta lor. Plângerile studenților negri nu-i priveau; și oricare ar fi fost schimbările de concepție ce urmau să aibă loc, ei nu aveau să fie afectați". (Ibid.) Naturaliștii li se alăturau din aceleași motive. Nu-i mai puțin adevărat că cei menționați nu erau înțeleși cu huliganii, așa cum se putea vedea la unii sociologi și umaniști deveniți "suporteri isterici ai revoluției". (Id. p. 420) Numai că aceștia din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea notă nostalgică în care, pentru scurt timp, reveria recuperează lumi vrăjite și mistere închipuite. Pictorul sibian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă un nou conflict produce sciziunea definitivă. Doisprezece artiști (în frunte cu Klimt) demisionează, urmați în curând și de alții, printre care Otto Wagner, pe 11 noiembrie 1899. Mișcarea își asumă de la început eclectismul, în ea își au locul impresioniști, naturaliști, artiști Jugendstil, cât și cele mai diverse direcții artistice. În mod programatic, se decide eliminarea oricărei discriminări între diferitele forme de artă plastică, și în primul rând, diferența descalificantă a artelor aplicate, artele decorative participând la o ordine a secundarului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al Secession-ului vienez, precum Peter Vergo, este de părere că tocmai acest eclectism reprezintă punctul forte al mișcării. "Dar în realitate, puterea Secession-ului stă, mai precis, în absența oricărui astfel de program. De la început, aduce împreună "Impresioniști" și "Naturaliști", "Moderniști" și "Stiliști" precum și artiști lucrând în domenii foarte diferite: pictori și designeri, graficieni și tipografi, chiar și arhitecti precum Mayreder, toți aceștia s-au aliat de la început cu noua asociație"477. În același timp, criticul consideră că dominant rămâne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o seră care să reconstituie un colț exotic, ci prin intermediul transpunerii ei murale în culoare, devenind parte a locuinței. Séverine Jouve remarca acest iluzionism construit pe inversarea raportului dintre exterior și interior, în contextul sensibilității decadente. Prima căutare a acestor "naturaliști dezamăgiți" este ornamentală: este vorba de a da interiorului iluzia exteriorului. Instalarea și pietrificarea unei vegetații artificiale în inima locuinței va merge în sensul unei reabilitări a naturii, dar de această dată regândită într-un cadru ales"590. Reabilitarea naturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
noua perspectivă asupra istoriei vieții pe pământ i-a devenit familiară: „Cât de prost am fost să nu mă gândesc la asta!“ Este o formulare care surprinde bine reacția pe care ar fi putut-o avea pe atunci și alți naturaliști cu mintea deschisă, care studiaseră în mod temeinic cartea lui Darwin. Într-un fel, observația lui Huxley este totuși înșelătoare. Naturaliștii fuseseră obișnuiți să privească lumea vie cu ochelari foarte diferiți de cei darwinieni. Ei reprezentau cea mai înaltă barieră
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
asta!“ Este o formulare care surprinde bine reacția pe care ar fi putut-o avea pe atunci și alți naturaliști cu mintea deschisă, care studiaseră în mod temeinic cartea lui Darwin. Într-un fel, observația lui Huxley este totuși înșelătoare. Naturaliștii fuseseră obișnuiți să privească lumea vie cu ochelari foarte diferiți de cei darwinieni. Ei reprezentau cea mai înaltă barieră în calea acceptării unei explicații a istoriei vieții prin selecția naturală. Este ceea ce semnalează chiar Darwin, la începutul ultimului capitol al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Pe vremea aceea premisele lui Paley nu-mi dădeau de gândit și, luându-le drept adevăruri, eram fermecat și convins de lungul șir de argumente.“ Darwin a mărturisit (într-o scrisoare, din noiembrie 1859, către vecinul său de la țară și naturalistul amator John Lubbock) că nu a admirat nici o carte atât de mult ca Teologia naturală a lui Paley, pe care o știa aproape pe de rost. Cartea reprezenta, în ochii lui Darwin, piscul unei întregi literaturi despre puterea, înțelepciunea și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
argument în favoarea existenței lui Dumnezeu pe care îl poate aduce cercetarea naturii și nu vedea nici o alternativă la explicarea numeroaselor adaptări admirabile ale ființelor vii prin alegerea și potrivirea mijloacelor scopului de către o inteligență superioară. Cum a ajuns tocmai fostul naturalist amator și student în teologie, pătruns de asemenea convingeri, să producă o „schimbare a ochelarilor gândirii“ de o amploare și profunzime cum puține pot fi întâlnite în istoria științei? Este schimbarea care a condus de la teologia naturală a lui Paley
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Faptul că Darwin a făcut primii pași pe calea ce l-a condus la ideile sale, pe care le-a numit „heterodoxe“, poate fi socotit un accident biografic. Totul pare să fi depins de ivirea oportunității de a participa, în calitate de naturalist voluntar, la o lungă expediție în jurul lumii, întreprinsă de vasul Beagle, și de decizia de a folosi această oportunitate. Se poate spune că participarea la această călătorie, care atârnase de un fir de păr, a schimbat cursul vieții lui Charles
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de vasul Beagle, și de decizia de a folosi această oportunitate. Se poate spune că participarea la această călătorie, care atârnase de un fir de păr, a schimbat cursul vieții lui Charles Darwin. Altfel, el ar fi rămas probabil un naturalist amator, care colecționează plante și animale și publică ocazional relatări asupra observațiilor sale. Ceea ce ar fi putut pune o pată de culoare pe viața unui tată de familie relativ înstărit, stabilit la țară. În Autobiografie, Darwin aprecia că participarea la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
gradualismul și respingerea finalismului Atenția acordată selecției artificiale a avut o mare importanță pentru explorarea de către Darwin a implicațiilor ideii selecției naturale, ca mecanism principal al producerii unor specii noi. Istoricii relevă că Darwin a fost avantajat, chiar și față de naturaliștii care și-ar fi pus întrebări asemănătoare și ar fi avut inspirația să se intereseze îndeaproape de procedeele grădinarilor, agricultorilor și crescătorilor de animale, și aceasta cel puțin în două privințe. Mai întâi, el a avut acces la o experiență
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
caracterizate prin condiții fizice diferite (de exemplu, fosile de patrupede mari în America de Sud și în Africa de Sud). Sau faptul că specii aduse de călători din ținuturi cu o ambianță foarte diferită au prosperat în noul habitat. Cum își poate explica un naturalist care împărtășea concepțiile creaționiste ale teologului William Paley constatarea că pe cele două părți ale Anzilor, la aceeași înălțime, vegetația este foarte diferită și toate speciile de șoareci sunt diferite, deși climatul și natura solului sunt aceleași? Sau că pe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
va trebui să fie îndelung cântărită și verificată înainte de a fi supusă judecății celor avizați. Aceasta era o convingere susținută de considerații care nu sunt evidente pentru cititorul de azi. Istoricii biologiei semnalează că unii dintre cei mai de seamă naturaliști ai epocii, anatomiști, zoologi și botaniști, păstrau distanță față de ideea evoluției, iar rezervele lor au fost întărite de discuțiile pe care le-a stârnit apariția, în 1844, a cărții lui Robert Chambers Vestiges of the Natural History of Creation. În
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fi fost o lucrare de trei sau patru ori mai voluminoasă decât cartea pe care a publicat-o în 1859. Scrisese deja cam jumătate din lucrarea proiectată, când, în vara anului 1858, a primit un manuscris de mici proporții al naturalistului Alfred Russell Wallace, care „cuprindea exact aceeași teorie ca și a mea“. În această nouă situație, la sfatul prietenilor săi, Darwin și-a abandonat proiectul inițial. Începând din septembrie 1858, a scris o versiune prescurtată a cărții. În Introducerea primei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]