440 matches
-
și desfacere pe hârtie și în ceramică. Nici unul nu voia să admită că rezultatul ideii și efortului pe care-l făceau ca să-i dea soliditate ar fi putut fi un refuz sec, fără alte explicații decât, Vremea păpușilor a trecut. Naufragiați, vâsleau spre o insulă fără să știe dacă era o insulă reală sau fantasma ei. Dintre cei doi, cea mai îndemânatecă la desen era Marta, de aceea ea își luă sarcina să transpună pe hârtie cele șase tipuri alese, mărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a ceea ce se întâmplă, ca și cum n-am avea forțe să ne împotrivim, dar deodată ne dăm seama că râul ne e favorabil, nimeni altcineva n-a observat, doar noi, cine se uită ar crede că suntem pe punctul de a naufragia, și când colo n-am navigat niciodată mai bine, Să sperăm că momentul în care ne aflăm este unul din acestea. Nu vor întârzia să afle. Marçal și Marta coborâră din taxi, descărcară din portbagaj câteva pachete, mai puține decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și marile guri căscate ale Beaubourg-ului - ca un Titanic abandonat lângă un perete mâncat de iederă, naufragiat Într-un crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le descoperă numai cine știe cum să navigheze prin preajma lui Saint-Merri. Așa că trebuie continuat, am o urmă, sunt pe cale să dau pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mari oameni de stat ai acestei țări. Aldo Moro, Vittorio Bachelet. Să-ți fie rușine. Zero nu reuși să se rușineze. Se rușina doar de ceea ce era, se rușină de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e ho trovato l’invasor. Răscoli prin geantă și Închise telefonul. Îl privi pe profesor calm și angelic. — Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întuneric nu văzu nici o stație de serviciu, și câteva clipe invidie rezistența acelei iubiri secrete și evazive, dar apoi Își spuse că tocmai faptul că era ascunsă și lipsa zilnică o făcuseră să fie atât de durabilă, dar ar fi naufragiat În mod mizerabil dacă ar fi fost expusă celor mai banale lovituri ale vieții. Poate că e mai comod să ai o jumătate de amant decât un soț sau o soție Întreagă. Profesorul conducea Încet, atent. Avea o față de adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands’en, așa că, pentru ca toți să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
timbrele din Terra-Nova. Am primit fiecare un briceag identic, dar cu inițialele noastre gravate... Cele cîteva cuvinte care urmau nu-i mai reținură atenția. - Avem acum dovada că Loïc și ceilalți erau În grotă În noaptea În care Mary a naufragiat. Briceagul găsit acolo, notele care se opresc chiar În ziua aceea... - Asta nu ne spune ce urmau să facă. Marie și Lucas cercetau din nou golful Jefuitorilor de corăbii. Aruncară o privire tehnicienilor de la PS care făceau prelevări pe stîncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bietul de el a căzut rău, a murit pe loc. Toate astea erau Într-adevăr consemnate În amănunt În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele poliției. Lucas scoase atunci fotocopia articolului despre necunoscuta din Molène. - Femeia asta a naufragiat În largul insulei Lands’en, acum treizeci și cinci de ani... De vină a fost probabil o ceată de ștrengari care nu-și dădeau seama ce făceau, trei dintre ei sînt acum morți: Gildas, Yves și Loïc... - Ce legătură au cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lands’en, Marie află că logodnicul ei, Christian Bréhat, era În mod oficial dat dispărut În largul mării și văzu În asta semnul unui destin care-l ajunsese din urmă pe marinar cu o Întîrziere de treizeci și cinci de ani. Naufragiatorul naufragiase la rîndul lui. Cercul se Închisese. Continua să stea ghemuită Într-un colț de pe chei cînd Lucas veni lîngă ea și o luă cu de-a sila pe bac, În direcția Brest. - Dacă te Îndepărtezi de insulă cîteva ceasuri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase cu spumă albă, și prin ape liniștite, și prin șuvoaie, chiar și prin mici cascade în care caiacul sărea precum o coajă de banană, cât pe-aci să naufragieze în fiecare clipă. Vâsli fără grabă, pe râu în jos, prin afluentul larg, de-acum liniștit, negru și limpede, căutând apele albe și murdare ale râului San Pedro. Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Departamentul vise și începi să te ocupi de visele altora. Pe promontoriul de unde pornea pontonul-promenadă nu mai rămăseseră decît Bernard și momîia. Pontonul, însă, dispăruse acum complet sub ape, doar farul construit la capătul lui mai era vizibil, ca un naufragiat în largul mării. Invadînd uscatul, marea adusese cu ea cantități imense de alge. momîia culese cu palmele un eșantion de gelatină verde mirosind puternic a iod și-l duse la gură. De pe un balcon cineva le făcea semne, ca și cum ar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
semn că la plecare, profitând de haosul finalelor de concerte, îl va elibera, adică se va strădui să îl fure. Cântă două ore cu un entuziasm ce s-ar putea numi suferință. 240 DANIEL BĂNULESCU la sticlăriile cizelate și argintate, naufragiate pe etajere, în echilibre instabile și hotărând, în sinea sa, că, da, babele astea au în cap o mie de șmecherii. - Apropo, unde țineți azvârlit teancul ăla de discuri? Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din viziunea universalei germinații a lui Arghezi ori din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca În acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vînzătoarea de legume Își surîd ca șopîrlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau În păstaie ca școlarii cuminți În bănci ca lotci dovleceii Își vîră botul, Înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele vinete Înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor... Dintr-o asemenea juxtapunere
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lipitori și pentru a face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi de naufragiat, dar și cu mâhnirea, se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic satele vecine cu Stilo: din Monasterace la Santa Caterina, de la Pizzoni la Davoli, la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cărui consens Întărește credința fiecăruia dintre membrii lui. Comunitatea, ca argument social, reprezintă unul dintre marile mecanisme care asigură certitudini universale, deoarece generează mirajul unui adevăr universal. Ea reprezintă, de asemenea, un mecanism eficient pentru a face inteligența socială să naufragieze. Adevăruri universale sunt acele probe evidente, suficient confirmate, teoretic la Îndemâna tuturor (certitudinile oferite de fizica cuantică, În teorie, se află la dispoziția tuturor, Însă În realitate sunt accesibile numai celor care studiază fizica), supuse unor criterii riguroase de verificare, stabilite
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cu care-și plănuiește inițial salvarea de pe insulă) doar pentru a le abandona apoi în favoarea sondării propriilor gânduri. Meditativ prin natură, nu acționează decât sub motivația instinctului de supraviețuire. Observând îndeaproape întregul traseu pe care-l urmează acest personaj o dată naufragiat pe insula Speranza și gândindu-ne la importanța de prim rag care i se acordă totuși în economia romanului în ciuda faptului că titlul îi fusese rezervat celuilalt -, ajungem la o concluzie tributară tocmai artificialității parodiei. Fascinat de mitul pe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
putem privi în oglinda inversă, dar dialogică a parodiei pe protagonistul istoriei lui Tournier, el însuși instanță narativă în jurnalul pe care-l alcătuiește. Din start, romancierul francez construiește un personaj radical diferit: o dată ce și-a conștientizat condiția solitară de naufragiat, Robinson, departe de a se simți mișcat de vreo nevoie de a munci, cade pradă unei letargii care-l apropie de experimentarea ritmurilor elementare (în subtext ne este, nu o dată, sugerată nebunia personajului). Tot "lenevirea" insulară îl distanțează de necesitatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
gravitează în jurul lui. Fulgerând bezna, Pământul și-a făcut apariția ca o minge de foc. Alcătuită din rocă lichidă și metal încins, sfera s-a învârtit continuu până s-a răcit la suprafață, pentru a face loc uscatului și apelor. Naufragiate pe plăci tectonice, oceane și continente s-au pus a pluti în derivă pe miezul fierbinte al planetei. În timp, au ajuns să poarte cu grijă taina întâmplării unei minuni, căci peste ele Dumnezeu a suflat duh de viață. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
descris ca fiind pură voință, pură tensiune spre depășirea de sine, ca și cum activismul, desfășurarea puterii de dragul puterii, cursa spre reușită și spre bani ar fi reușit să absoarbă întreaga energie a subiectivităților. Satisfacțiile sensibile, voluptățile carnale și estetice, iată ce naufragiază. În dezlănțuirea tehnicii, operatoriul a înlocuit voluptățile senzoriale, virtualul - realul, exploatarea excesivă a potențialelor - plăcerile leneviei. S-a terminat cu vagabondajele și diletantismele plăcerii, hedonismul a încetat să mai fie de actualitate, el nu mai ține decât de o „antropologie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
obstinație raporturile dintre teatru și mobilizarea forțelor nevăzute. Ca și Oberon din Visul..., Prospero din Furtuna are puterea de a convoca aceste forțe cu ajutorul unor duhuri de care se slujește. Inițial, Prospero nu fusese un locuitor al insulei pe care naufragiase cu mult timp în urmă. El ajunsese aici alungat din lumea unei curți domnești, iar puterile sale magice sunt, în realitate, legate de ostrovul pe care îl azvârlise soarta lui de surghiunit și valurile învolburate ale mării. La începutul piesei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
loc, afirmând că „firea lui e a unui sceptic”, Cioran completează: „sau mai degrabă a unui eretic al scepticismului” (II, 330). De ce eretic al scepticismului? Explicațiile care urmează constituie un portret elocvent al devenirii cioraniene: „Scepticul e un mistic ratat. Naufragiază în îndoială fiindcă s-a încrezut prea tare în fervorile sale, iar când acestea l-au părăsit, nu i-a mai rămas decât să se agațe de o doctrină care le denunță, le contestă valoarea și le reduce la schimbări
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce a urmărit, incriminează idealul pe care nu l-a putut atinge, îl înjosește și-l batjocorește, lovește în sine prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său” (II, 330-331). Cine altcineva decât Cioran însuși e acela care naufragiază în îndoială și se răzbună pe sine pentru neputința de a fi?! Cum vom vedea, el e acela care lovește în sine „prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său”. De reținut pentru momentul în care vom explora
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
moi/ Din Troia fu acela care lansa ideea/ Înfrângerii prin calul troian, nu prin război." În "Balade", poetul se preocupă de soarta geniului și a artistului în lumea contemporană. ("Plictiseală cu lumea lui Beethoven" sau "Iubirea"). Poetul este un Gulliver naufragiat într-un univers de pitici. Sensul existenței este devenirea și devenirea se înnobilează prin vis. Poemul "Laocoon" reface tradiția macedonskiană a macabrului: "Marele vierme, vatră în chin de carne,/ Aproape alterată, aprinsă-n sinea ei, noapte de noapte, sa-și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce pacienții îți descarcă visele și închipuirile, Cora se preface că și le notează, de fapt scriindu-și lista de cumpărături. Chiar și cel mai recent pacient, Nagy pare doar obișnuitul, previzibilul obsedat: "cei buni se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ceruri adâncite, Viața tainica, Fir tot mai scurt, Dă-mi ziua mea, Rugăciune ploii au fost publicate în anul 1931, Metamorfoza în urnă unui sfânt, Anelid hermafrodit, Dorm codri, Oboi scufundat, Psalm pentru îngerul infernal, Cariere de piatră în 1932, Naufragiat în a ta lumină în 1933, iar Adesea un țărm în 1934. În aceeași perioadă Quasimodo a fost menționat frecvent în rubrică Cronică poeziei, îngrijita de prietenul său Salvatore Pugliatti (de exemplu în numărul din septembrie-octombrie 1932).120 După 1934
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]