284 matches
-
să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul sufocant și orbitor al dependenței de narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se dovedește a fi un veritabil guru sau vrăjitor al junk food-ului, domnind peste etuvele din bucătăriile restaurantelor, unde operează cu diverși aditivi mortali și condimente cleioase. Suntem lăsați să ghicim care e dimensiunea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
buzunar un ghemotoc de hârtie dic tando și a citit un poem, „de dragoste“, firește, cu inconștiența vârstei care nu idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza scaunului și a pu făit excitat, moment În care bărbia parcă i s-a umflat și mai mult. — Bravo, dom
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și ea de aceeași armă. Îi răspunse că n-ar fi crezut-o - și scutură din cap, înduioșată în fața a ceea ce ea credea că e nevinovăție. Ei îi rămânea o singură cale: să-și împlinească până la capăt destinul. Curajoasă și neîmblânzită, credincioasă bărbatului ei, mândriei casei sale și drepturilor ei călcate în picioare chiar și dincolo de moarte. Îi spuse că peste secole oamenii vor vorbi despre ea. Și cum el plângea, ascunzându-și fața, îi zise râzând scurt: — Avem o speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a liniilor și aplicarea rafinată a culorilor -, uscatul și mările, orașele, străzile, granițele imperiului ieșeau imediat în evidență. Ochii Împăratului urmăreau frumosul și nevralgicul limes de răsărit, granița care, de la Pontus Euxinus, Marea Neagră, mergând de-a lungul Imperiului Parthicus, dușmanul neîmblânzit al Romei, ajungea, prin Syria, Judaea și Arabia Nabatea, în Aegyptus. „Pământurile care l-au costat viața pe tatăl meu.“ În singurătatea bătrâneții, parcă pentru a justifica față de sine lungile masacre, Augustus scrisese: Per totum imperium, Romanorum parta victoriis pax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se potoli cînd Îl auzi pe polițist dînd un ordin. - Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi Îl Împinseră, chiar cu plăcere, putem spune, În furgonetă. Lucas primi atunci apelul pe care-l aștepta, inevitabil. La Ty Kern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de fotografiat - reprezintă un simptom al unei Îndoieli Îndelungate și vătămătoare la om. Există motive practice absolut de Înțeles de ce până târziu În secolul al XVI-lea, europeanul (la el acasă, ca și În călătoriile de explorare) a privit natura neîmblânzită la fel cum a privit și marea - ca un deșert uriaș și fundamental ostil, un fel de rău necesar. Comerțul, profitul personal, guvernul, stabilitatea socială și multe alte lucruri reclamau traversarea acelei pustietăți, pe atunci În mare măsură Împădurită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de la Poliția Metropolitană mă aștepta la vestiarele de la Newton. M-au prăjit la foc mărunt timp de trei ore. Am intrat în jocul fantezist pe care l-a început Madeleine. Povestea ei era beton armat, iar reputația mea de polițist neîmblânzit m-a ajutat să trec cu bine peste interogatoriu. Nimeni nu a pomenit nimic de Dalia. În săptămâna ce a urmat cazul a intrat în mașinăria justiției. Guvernul mexican refuza s-o acuze pe Madeleine de uciderea lui Lee Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
decis cumva soarta. Mai întâi am jurat în sinea mea să ajung, într-adevăr, la Belle Arte. Apoi văzând pe mutra doctorului câtă plăcere i-au făcut vorbele mele, am înțeles mai limpede că nu puteam trăi ca o fiară neîmblânzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei binecuvântat. El avea o curiozitate sclipitoare, iubire și furtună, sarcasm și îi lipsea orice suferință. Poate că ar fi vrut să iubească, dacă ar fi avut vreun astfel de sentiment, însă el nu cunoștea decât o tandrețe instinctivă și neîmblânzită pentru animale. În afară de acel sentiment, el nu avea nici un altul. Însă era de o inteligență ieșită din comun. Și se întâlniră la toaletă, în fața chiuvetelor și a oglinzilor. Însă când el o prinse strâns, simțiră ceva. Ea știa că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei copii inocenți și zburdalnici care să zâmbească nevinovați. Care să fi fost împreună și care să fi avut binecuvântarea îngerilor, să fi vorbit cu ei. Însă eu sunt o sălbăticiune neîmblânzită. După ce îl acostez (mă privește surprins) devine curios să mă cunoască. Este o noapte extraordinară, nu? (La Veneția toate nopțile sunt) Da, am observat și eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de fiecare dată când te enervai și mă alungai, nu mai voiai să știi de mine și mă urai cu toată ființa ta? Trebuia să te îmblânzesc, chiar cu riscul de a fi zgâriat de ghearele tale ascuțite de felină neîmblânzită. Și pentru că vreau să mă iubești, nu să ai nevoie de mine. - Nu ți-a păsat nici o secundă ce simt, cum mă simt! - Ție ți-a păsat de mine? Te-ai gândit vreo secundă cum mă simt, sau ce simt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
serbări, simpozioane ori sesiuni de comunicări științifice (În oraș, În zilele libere ori prin concedii nu le mai Îmbrăcam deloc). Și, cu toate acestea, degradarea lor a devenit tot mai pronunțată. Într-una din zile (zilele geroase ale unui ianuar neîmblânzit), Valeriu Atodiresei, prietenul meu vechi (căruia i se spunea din cauza gușii adorabile și a fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-a spus pe un ton confesiv, păstrând Însă o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea atât de ponosite? Scapă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
exista! Dar acea sclifoseală ipocrită, de neclintit, veșnică a mai Învins o dată. Drăgălașa fantezie nu are decât să-și azvârle sângele cu esență de trandafiri până la cer. Ea va muri din cauza naturii Îndârjite a acestui popor cu o Înrădăcinare de neîmblânzit, a absenței acelor mari scriitori care electrizează imaginația și o transmit cu toate Îndrăznelile 1 și, În fine, a influenței pe care a exercitat-o asupra Înaltei societăți o regină ce exalta amorul conjugal, așa cum Elisabeta simula virginitatea. Ce surse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o eleganță și o viață a lui, deoarece totul este la el o reflectare a inteligenței și a strălucirii sale. Câți artiști sunt pe lume, atâtea vieți aflate sub semnul ideilor noi. În fața lor, moda este lipsită de putere: ființe neîmblânzite, ei modelează totul după bunul plac. Dacă ajung să aibă un obiect de preț, tot ce-și propun este să-l transfigureze. Această doctrină dă naștere unui aforism european: VI Un artist trăiește după cum vrea sau... după cum poate. 3. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că suferea. Lacrimile îi curgeau desigur la adăpostul vălului, și nu fără motiv, deoarece patima neînfrânată a tatălui meu avea să ne ducă foarte curând pe toți la marginea decăderii. Mohamed măsurătorul, atât de senin, iar dintr-odată atât de neîmblânzit! S-a întâmplat ca eu să-l pierd când eram copilandru, pentru a-l redescoperi când eram în floarea vârstei, dar când el nu mai era acolo. Și a trebuit să aștept apariția primelor fire de păr alb, a primelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
18 octombrie 1525 7octombrie 1526) Stătea în fața mea, statuie alcătuită din carne și din fier, din râsete puternice și din imense izbucniri de mânie. Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Era totuși numit „marele diavol“ și era iubit ca atare, neîmblânzit, cutezător, avântat, luând cu asalt femeile și fortărețele; oamenii se temeau de el și le era teamă pentru el, de aceea se rugau lui Dumnezeu să-l ia sub ocrotirea Sa și să-l ducă de acolo cât mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și iar, același text, înciudat doar pe sărăcia de cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc cadența de acum cu ritmul neîmblânzit al scrisului de dintotdeauna. Acum, oprit în fața vitrinei librăriei, privesc ultima mea carte. A apărut nu demult, dar deja mi se pare că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a elementelor, a vrăjitoarelor sau zeițelor, pentru că la capătul drumului știa că Îl așteaptă un destin demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din bunurile sale, admise că, fără Îndoială, știuseră să-și aleagă bine victima, căci el, iguana Oberlus, avea să lupte În continuare, chiar dacă l-ar fi pus la pămînt de o mie de ori. Fără Îndoială, căutaseră un spirit de neîmblînzit ca al lui pentru a-i arunca În cîrcă toate nenorocirile și, dacă s-ar fi simțit În stare să creadă În mitologia greacă pe care o venera Ulise, și-ar fi imaginat zeii așezați În Olimp, privind amuzați lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și Întunecoasă de doi metri pătrați, În care nici măcar nu se putea Întinde cu totul, rămase prin urmare În așteptarea Niñei Carmen. Uitat de justiția oamenilor Împotriva cărora luptase necontenit, Iguana Oberlus, acea lepădătură, acel geniu al răului, acel spirit neîmblînzit supraviețui În acel bîrlog fără ca nimeni să-i mai vadă vreodată chipul, pînă cînd muri de bătrînețe, treizeci și doi de ani mai tîrziu. Lanzarote, ianuarie 1982 Arhipelagul Galápagos se numește astfel de la galápago, care În spaniolă Înseamnă „broască-țestoasă”. (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era speriată: numai atunci când mă văd reflectat în vitrina vreunui magazin sau pe dosul unei linguri, la adăpost, înțeleg ce ciudat am ajuns să arăt. Mă uimește să văd cât de repede am revenit la ceva dintr-un trecut antic, neîmblânzit. Sunt ca o stradă pe care o revendică natura, ale cărei pietre se mișcă din loc și alunecă sub barajul de creștere care vine de dedesubt; drumul, acoperit de mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ara auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și’n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor mele. Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ți strigi pustiei patima flămândă, Și-n prigonirea câinilor la pândă, Îți plângi prin codri ura solitară Tu înțelegi un suflet fără țară...“ Poezie închinată de O. Goga, faimoasei și totemicei jivine - lupul. CAPITOLUL VIII Lupii Început de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care adesea le revărsa asupra persoanei sale: frumoasa familie cu care îl fericise, sănătatea sclavilor săi, starea bună a animalelor, fructele palmierilor și suprema binefacere de a fi făcut să se nască nobil printre nobilii puternicului popor Kel-Talgimus, „Poporul Vălului“, neîmblânziții imohag, pe care ceilalți muritori îi cunosc sub numele de tuaregi. Nu se afla nimic la miazăzi, la răsărit, la miazănoapte sau la apus; nimic care să pună hotar influenței lui Gacel Vânătorul, ce se îndepărtase încetul cu încetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]