412 matches
-
un oraș mare. „Teroarea și tortura erau domeniile altor ramuri ale poliției germane“, scria Westlake. „Domeniul lui Werner Noth era ceea ce în orice oraș mare se consideră a fi păstrarea legii și a ordinii. Polițiștii conduși de el erau dușmanii neîmpăcați ai bețivilor, hoților, criminalilor, ai celor ce săvârșeau violuri, jafuri, ai escrocilor, prostituatelor și ai altora care tulburau liniștea. Ei făceau de asemenea tot ce puteau pentru a asigura fluența traficului din oraș. Principala vină a lui Noth, spunea Westlake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de dinainte. Primise și grad. A ieșit colonel plin. Chiar am colaborat și eu cu el câțiva ani, când ajunsesem și eu în centrală, pe relația cu arabii. Până în ultima clipă l-a tot îndemnat Stelian să se decidă. „Mor neîmpăcat că Milică nu clarifică relația cu Adina“, mi-a spus Stelian. I-a spus și lui Emilian. Dar el tot nu vrea să se despartă de soție. Nu știu cu ce-l ține aia legat. Că nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
d-ta ai încetat de-a fi viitorul meu bărbat - sau cel puțin anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă. Vei bate iar la ușa mea după un an. Castelmare ieși nemulțămit, aruncîndu-i o ultimă privire de ură neîmpăcată. Francesco o sfătui de-a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să se retragă la o monăstire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
d-ta ai încetat de a fi viitorul meu bărbat - sau cel puțin anul meu de doliu a depărtat această fericită perspectivă. Vei bate iar la ușa mea după un an. Castelmare ieși nemulțămit, aruncîndu-i o ultimă privire de ură neîmpăcată. Francesco o consilie de a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să meargă la o monastire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care era insula. Insulă și țărm departe, și ea lăsată pradă mărei nemărginite. Un fulger cumplit încruși noaptea -ntreagă - atunci ea zări ca zece pași departe o luntre neagră [și-n] ea *, stând drept în picioare, cu fața adâncă, aspră, neîmpăcată - Castelmare. Atunci înțelese totul. Ea străvăzu într-un moment toată starea ei cumplită și leșină - pentru a nu se mai trezi niciodată. În vremea aceea Ieronim zărise numai din întîmplare focul plutitor și ca un fulger îi trecu prin minte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căci d-ta ai încetat de a fi viitorul meu bărbat - sau cel puțin anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă. Vei bate iar la ușa mea după un an. Castelmare ieși, aruncîndu-i o ultimă privire de ură neîmpăcată. - Francesco o sfătui de-a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să se retragă la o monăstire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
d-ta ai încetat de-a fi viitoriul meu bărbat - sau cel puțin anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă. Vei bate iar la ușa mea după un an. Castelmare ieși nemulțămit, aruncîndu-i o ultimă privire de ură neîmpăcată.? Francesco o sfătui de-a părăsi orașul, unde era espusă urmăririlor crudului ei adorator, și să se retragă, la o monăstire de călugărițe în apropiere de câteva ore - unde ea se și duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
multor suferințe pentru minte și suflet. "Religia, constată Freud, restrînge jocul alegerii și al adaptării întrucît impune în mod egal pentru toată lumea propriul său drum pentru dobîndirea fericirii și ocrotirea în fața suferinței"539. În acest fel sînt împăcate cele de neîmpăcat. Ea dă un rost social existenței individuale, conferă un țel unei vieți care nu dobîndește așa ceva decît renunțînd la propriile-i dorințe și privind realitatea cu ochii altora: cei ai supraeului colectiv care de acum înainte fac parte din individ
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei românești. Eminescu nu procedează altfel În același fel În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu mai are vorbe pentru a obține Îndurarea femeii („Nu mai am cu ce cuvinte spre-ndurare să te-aduc”), promițînd chiar moartea voluntară („poruncește că se poate / pentru tine să și mor”), Pann jălalnicul, așadar, va deveni curînd un neîmpăcat critic al femeii demonice. Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui butucănoase și neîndemânatice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vede lumina vieții care strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns în fiecare zi cu săgețile plăcerilor. Chiar dacă i se pare că se împotrivește, chiar dacă i se pare că nu cade, el are pururea război neîmpăcat, chin și multă osteneală. Dar orice suflet care vede Lumina dumnezeiască, luminat fiind de însăși Lumina cea neapropiată, calcă în picioare pe stăpânul întunericului ca pe niște frunze care au căzut la pământ dintr-un pom înalt<footnote Sf. Simeon
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
dual’’. Fără să se reducă la locul comun dualitatea nu se poate aplica acestui scriitor de anvergură, care nu poate fi cuprins într-o formulă, într-un portret-robot. Șablonul unui Caragiale, în care ar exista două personalități total diferite, de neîmpăcat, este evident nepotrivit. Paginile care încalcă frontierele fantasticului, ivite destul de târziu, au însă o calitate care explică tentația criticilor de a construi în jurul lor tot felul de interpretări cutezătoare. În Spațiul mioritic, Lucian Blaga ilustrează două tipuri de influențe culturale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui "înăuntru". Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să persevereze în calea apucată odată. Și-apoi, esprimîndu-i această părere a noastră, cine știe dacă n-o facem mai mult în interesul junelui nostru critic decât într-acela al adversarilor săi. Ce ar fi, d. e., dacă un spectru, inamic neîmpăcat al goliciunei de idei, fie asta îmbrăcată până și în vestmântul cel sunt al versurilor, ar arunca razele sale pătrunzătoare și reci în mormântul de versuri frumoase ale junelui nostru poet?... Ce palide și ce desfigurate ar apărea ele, când
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că se perpetuă și se moștenește; și dacă generațiunea ce crește azi ar aduce cu sine o moștenire atât de tristă, nu ne îndoim că, prin o consecință nedreaptă și mereu în creștere, antitezele ar deveni mai mari și mai neîmpăcate. {EminescuOpIX 98} Însă generațiunea ce crește are și ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generațiune ce se înțelege pe sine însăși, și e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat și la remedii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cuvîntul? (Tăcere generală). Voiește poate delegatul vreuneia din statele confederate să observe ceva? (Tăcere generală)... Așa dar imperiul nu va lua parte la espoziție. - Punct și nimic mai mult. Cu toate acestea ura între partidele din Germania e desigur adâncă, neîmpăcată și fără mijloc de tranzacție, pe când la noi toate urmăresc aproape aceleași scopuri; - afară de aceea pericolul unor discuțiuni asupra acestei întrebări e cu mult mai mic, pentru statornicia lucrurilor din lăuntru, acolo - decât la noi. [10 decembrie 1876] {EminescuOpIX 286
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în lume, urieșul care preface un infinit de stepe într-un imperiu mare, într-o {EminescuOpIX 349} putere europeană, dincolo omul viclean, prepuielnic și gelos. În unele momente Petru uită persoana lui proprie, rațiunile de stat dictează reci, crude și neîmpăcate faptele lui. Dar alăturea se ivesc deodată neîncrederea, viclenia, rumegarea continuă a preocupațiilor mici de curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și afaceri de stat. Aceste contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare prin mărimea patimelor ei. Astfel e rece și neîndurat ca un tiran neîncrezător și prepuielnic, gelos, ambițios, vecinic calculând, având asupra tuturora iubirea pentru viitorul Rusiei și ură neîmpăcată pentru oricine se opune intențiilor lui. Figurile cari încadrează acest tip sunt asemenea frumos și curat desemnate; astfel Caterina, principele Mencicof, contele Sapieha, Olga Mencicof, toate Pân-la cel mai neînsemnat în intriga piesei au caracterul lor, fiecare e un om
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de a intra În amănuntele unei asemenea comparații 4. Important este de subliniat că: 1. Definiția entuziasmului ca o combinare (mixis) a două mișcări simultane ale sufletului, pe care o regăsim În paragraful 404 e-f, nu este deloc de neîmpăcat cu celelalte două definiții prezentate În De Defectu... (432 d, 438 a). Lăsând deoparte pneuma, e vorba despre același principiu: amestecul (mixis, krasis) armonios (harmostos) care trebuie să se realizeze Între influența divină exterioară și mișcarea (kinesis) propriului suflet al
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
spionaj, diversiune sau sabotaj) fie ale marilor puteri (Germania nazistă, Rusia sovietică, Anglia, S.U.A. etc.) ce se concentrau pentru dominarea zonei balcanice și sud-estică europeană, interesate și în controlul petrolul românesc, fie al statelor vecine mici (Ungaria, Bulgaria etc.) care, neîmpăcate cu deciziile de la Versailles, doreau cu râvnă revizuirea frontierelor românești stabilite ca urmare a hotărârilor luate după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, consfințite prin rezoluțiile păcii încheiată la sfârșitul primei conflagrații mondiale. În anii treizeci ai secolului trecut, politicienii
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de noapte și îl arestau pe tata iar a doua zi era deja la închisoare. A fost și la Poarta Albă și la Văcărești iar noi copiii stăteam acasă fără tată. Asta ar fi trebuit să-mi stârnească o ură neîmpăcată pentru sistemul de atunci dar apoi am sesizat că fără asta nu se putea ajunge la o societate în care omului îi era redată integral demnitatea și astfel putea să stea cu fruntea sus în fața viitorului. A fost posibil ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la idoli, elinii și barbarii se războiau între ei și erau cruzi cu cei de un neam și nu se afla cineva care să umble pe pământ, sau să străbată marea, fără să-și înarmeze mâna cu sulița, din pricina luptei neîmpăcate între ei. Toată viața lor o trăiau înarmați și sulița le slujea în loc de toiag și numai în ea le era ajutorul. Se închinau, cum am spus înainte, idolilor și aduceau demonilor jertfe; și totuși cei ce slujeau idolilor n-au
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
articulații bizare ca următoarele: "Halerib, khaa / Halerib, Khiiii. / Hoora, loro, oro / nu-nțeleg, aero, loro, oro". În momente de relaxare, Nichita se preta la astfel de "experimente", recurgând la prefabricate, copilărindu-se ori pășind (parodic) rapid, pe făgașele altora. Căutătorul neîmpăcat, plonjând de pe un versant pe altul, contrar, punând între paranteze nonșalanța și boema, era o personalitate puternică, ridicându-se prezumțios Împotriva mării, declarându-se Împotriva cuvintelor dar neascunzându-și Foamea de cuvinte. Îl vedem angajat în lupte varii: Lupta inimii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită neîmpăcați ca Moromeții lui Marin Preda. "Nouă, muntenilor observa prozatorul -, ne place să stăm de vorbă până ne dor fălcile"! Totodată, la dunărenii aceștia cu nerv regăsim psihisme ale meridionalilor lui Verga. În microcomunitatea de "La Lilieci", politica bunăoară e subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]