303 matches
-
mancă" „mi-e foame” (literal „mi se mănâncă”), "si si cuminică" „să se cuminece”. În cazuri ca cel al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori adjectivul este cel
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
încheiată în trecut, ca și perfectul simplu, dar la care vorbitorul nu a fost martor ocular, constatând personal faptul într-un moment ulterior: "G’org’i ari vinită din America" „Gheorghe a venit din America”. Auxiliarul postpus are forme scurte, neaccentuate: Cu această formă, vorbitorul exprimă faptul că nu a fost martor la eveniment, nici nu a constatat faptul ulterior, ci acesta i-a fost relatat: "G’org’i vinit-ău̯ din America" „(Pare-se / Mi s-a spus că) Gheorghe
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
exprimat prin nume de persoană nu primește prepoziție: "Să dărǫ́m ună carti să la pęră fitšoru picuraril’" „Să facem o scrisoare pentru ca păstorii să-l ucidă pe băiat”. Anticiparea sau reluarea complementului direct prin pronumele personal de formă neaccentuată corespunzător este mai frecventă decât în română, practicându-se și în cazul inanimatelor. Exemple: La gradul comparativ, termenul de comparație se introduce cu conjuncția "di", iar adverbul "mai̯" stă mai frecvent înaintea predicatului decât înaintea adjectivului: "Carnea di curșută
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în". De asemenea, cuvîntul "România" sună aproape ca "Romunia" pentru urechile unui vorbitor nativ de engleză. O altă confuzie frecventă a vorbitorilor nativi de limba engleză care învață limba română este aceea între vocalele românești "a" și "ă" din silabele neaccentuate. Una din consecințe este nerecunoașterea corectă a articolului hotărît din unele substantive feminine, de exemplu "apa" se confundă cu "apă". Această confuzie se explică prin aceea că în limba engleză cele mai multe vocale se transformă într-o vocală mijlocie centrală ("schwa
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
în 1698, îi menționează pe "i nostri Chichi", despre care precizează că aceștia își zic pe limba lor „rumeri”. Într-adevăr, acest cuvânt reflectă schimbări fonetice produse în evoluția de la limba latină la limbile romanice de est în general ([o] neaccentuat > [u], [a] accentuat urmat de [n] + vocală > [ɨ], redată în italiană prin e) și una specifică istroromânei: [n] intervocalic simplu > [r]. Autorul dă și 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții din limba lor, cu traducerea în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
său. Matt a devenit Face dupä ce l-a salvat pe Jeff din atacul lui Punk. The Hardys coming soon!Matt Hardy are în continuare o carieră mai mult de jobber,având parte de puține apariții la PPV,acestea fiind neaccentuate.Se spune că va avea un push la Royal Rumble 2010,poate chiar o victorie. D-Generația X ar avea un pact cu Matt Hardy.Shawn Michaels și Triple H l-ar bagă pe Matt Hardy în DX cu o
Matt Hardy () [Corola-website/Science/306865_a_308194]
-
lung sau scurt). În mod obișnuit, accentul se notează în scris numai în lucrările de lingvistică, în manuale și dicționare. Semnele convenționale pentru accente apar în exemplele de mai jos. Există câteva limitări privitoare la accentuare, principalele fiind: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” / "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul precedent
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
exemplele de mai jos. Există câteva limitări privitoare la accentuare, principalele fiind: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” / "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată. După cum se vede din exemplul precedent, caracterul accentului și durata vocalelor au valoare funcțională, bunăoară să diferențieze, ca aici, două cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cazuri: nominativul singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
singular de genitivul plural. Locul accentului are de asemenea valoare funcțională (vezi Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
atributul adjectival la superlativ: Dăm mai jos ca exemplu declinarea unuia dintre tipurile de adjective regulate: Observații: La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Pronumele de politețe este "Vi", scris de obicei cu inițială majusculă. Formele accentuate se folosesc: La instrumental, persoana I singular, sunt două forme accentuate: cea scurtă se folosește după prepoziții, cea lungă fără prepoziție: "Što se ne bi oženio mnome
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
I singular, sunt două forme accentuate: cea scurtă se folosește după prepoziții, cea lungă fără prepoziție: "Što se ne bi oženio mnome" „De ce nu s-ar însura cu mine”. La acuzativ persoana a treia singular, la masculin sunt două forme neaccentuate, iar la feminin trei. Formele neaccentuate se folosesc în general în funcție de complement fără prepoziție, înainte sau după formele verbale care exprimă sensul lexical al verbului, pronunțându-se împreună cu acesta într-un singur cuvânt prozodic: "Jă sam te čȅkao" „Te-am
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cea scurtă se folosește după prepoziții, cea lungă fără prepoziție: "Što se ne bi oženio mnome" „De ce nu s-ar însura cu mine”. La acuzativ persoana a treia singular, la masculin sunt două forme neaccentuate, iar la feminin trei. Formele neaccentuate se folosesc în general în funcție de complement fără prepoziție, înainte sau după formele verbale care exprimă sensul lexical al verbului, pronunțându-se împreună cu acesta într-un singur cuvânt prozodic: "Jă sam te čȅkao" „Te-am așteptat”. Formele "me, te, se, nj
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
un singur pronume reflexiv, cel din tabelul de mai sus care începe cu s. Acesta se referă totdeauna la subiectul propoziției, de orice gen, număr și persoană ar fi acesta: "Naškodio si sebi" „Ți-ai dăunat ție însuți”. Are formă neaccentuată la genitiv/acuzativ și la dativ. Cea de acuzativ se folosește la diateza reflexivă a verbelor: "Ja sam se počešljao" „M-am pieptănat”, "Ti si se počešljala" „Te-ai pieptănat” (feminin), "Sestra se počešljala" „Sora s-a pieptănat”, "Dječaci su
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Noi nu te întrebăm nimic”, "Vratio sam se u sobu" „M-am întors în cameră”, "Jeste li dobro putovali?" „Ați călătorit bine?”. Ele mai pot sta și după conjuncții care leagă propoziții, sau după alte cuvinte care introduc subordonate, chiar neaccentuate, în afară de "i" „și” și "a" „iar”: "Neki su kolege već dobili upalu ... pa su ih operirali" „Unii colegi au făcut inflamație și i-au operat”, "Kako ste saznali da ću biti u Zagrebu?" „Cum ați aflat că voi fi în
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
biti u Zagrebu?" „Cum ați aflat că voi fi în Zagreb?”, "Nikada nisam znao gdje sam" „Niciodată n-am știut unde sunt”. Când sunt mai multe enclitice diferite care se succed, ordinea lor este: Când sunt asociate două pronume personale neaccentuate, inclusiv cel reflexiv: Procliticele se plasează în felul următor: Iată câteva construcții diferite de cele din română ale unor propoziții subordonate. Propoziția circumstanțială de scop poate fi construită în mai multe feluri: Propoziția circumstanțială consecutivă poate avea predicatul la indicativ
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
diferenția și forme gramaticale ale aceluiași cuvânt: "ȉmena" „al/a/ai/ale numelui” vs. "imèna" „nume” (nominativ plural) vs. "iménă" „al/a/ai/ale numelor” (vezi și Declinarea adjectivelor). Privitor la locul și caracterul accentului există următoarele reguli: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” - "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silaba lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și Declinarea adjectivelor). Privitor la locul și caracterul accentului există următoarele reguli: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna" „femeie” - "žénă" „al/a/ai/ale femeilor”). O silaba lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Formă lungă Formă scurtă Observații: Formele și declinarea pronumelor personale sunt cele de mai jos: Observații: 1. La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvant fonetic cu un cuvant accentuat care le precede. Exemple: "Dajem ți ovaj novac" „Îți dau banii aceștia”, "Ja ți dajem ovaj novac" „Eu îți dau banii aceștia”. 2. Formele accentuate se folosesc în
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Formă scurtă Observații: Formele și declinarea pronumelor personale sunt cele de mai jos: Observații: 1. La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvant fonetic cu un cuvant accentuat care le precede. Exemple: "Dajem ți ovaj novac" „Îți dau banii aceștia”, "Ja ți dajem ovaj novac" „Eu îți dau banii aceștia”. 2. Formele accentuate se folosesc în următoarele cazuri
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
došao posle mene" „El a venit după mine”. 5. Formă "mnom" se folosește numai cu prepoziție, iar accentul trece pe această, pe când formă "mnome" se utilizează fără prepoziție. 6. La genitiv, dativ și acuzativ, formele accentuate se deosebesc de cele neaccentuate și prin caracterul bisilabic al celor accentuate, cu excepția formelor "nas" și "vas". În scrisul obișnuit, caracterul accentuat sau neaccentuat al acestora poate reieși numai din context. 7. La acuzativ feminin singular sunt două forme neaccentuate: "je", folosită în general ("On
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
pe această, pe când formă "mnome" se utilizează fără prepoziție. 6. La genitiv, dativ și acuzativ, formele accentuate se deosebesc de cele neaccentuate și prin caracterul bisilabic al celor accentuate, cu excepția formelor "nas" și "vas". În scrisul obișnuit, caracterul accentuat sau neaccentuat al acestora poate reieși numai din context. 7. La acuzativ feminin singular sunt două forme neaccentuate: "je", folosită în general ("On je vidi" „El o vede”), și "ju", înaintea verbului auxiliar "je" ("On ju je video" „El a văzut-o
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
accentuate se deosebesc de cele neaccentuate și prin caracterul bisilabic al celor accentuate, cu excepția formelor "nas" și "vas". În scrisul obișnuit, caracterul accentuat sau neaccentuat al acestora poate reieși numai din context. 7. La acuzativ feminin singular sunt două forme neaccentuate: "je", folosită în general ("On je vidi" „El o vede”), și "ju", înaintea verbului auxiliar "je" ("On ju je video" „El a văzut-o”) și după formă negata a acestuia: "Nije ju video" „Nu a văzut-o”. 8. Pronumele "sebe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prin negarea predicatului cu particulă negativă "ne" antepusa. Această formează un singur cuvânt cu verbele "imati" „a avea”, "biți" „a fi” și "hteti" „a vrea” la indicativ prezent (vezi mai sus secțiunea Formă negativă). La formele verbale compuse, verbul auxiliar neaccentuat urmează imediat dupa "ne". Exemple: "Lift ne radi" „Liftul nu functioneaza”, "Ne biste dugo čekali" „Nu ați aștepta mult”. Propoziția interogativ-negativă se construiește de preferință cu particulă "li": "Ne biste li hteli malo torțe?" „Nu ați dori un pic de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]