340 matches
-
această temă vor apărea negreșit numele unor Sandu Florea, Valentin Tănase, Puiu Manu, Albin Stănescu, Ion Popescu Gopo, ori al inegalabilei Livia Rusz). Banda desenată își face apariția în spațiul românesc prin Constantin Jiquidi, care în 1893 publică seria Modelul neascultător în periodicul Amicul copiilor, publicație apărută între 1891 și 1894, patronată de către doi basarabeni, Zamfir Arbure și Ștefan Basarabeanu.815 La cumpăna secolelor însă, producția de bandă desenată rămâne sporadică și adresată, într-adevăr, copiilor, în stil caricatural și cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o baltă de sânge când îi pun întrebarea, Există mărturii despre un zugrav din acesta neascultător? Înainte de a-mi răspunde meșterul Luca se uită lung la mine, îi susțin privirea de albăstrele, cartea de arta zograviei o ține încă în mâna stângă și-n cealaltă nelipsita țigară carpați fără și-ar vrea să-mi dea răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat acolo meșterul?! Mâna lui dreaptă urmează cursul firesc de la absenta cupolă spre altar și se-ntoarce apoi la bolta și pereții naosului, calotele laterale, Pereții încep, îi explică meșterul ucenicului său neascultător din fire, încep de la miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele de ceasornic, iar pe pereți registrele se citesc de sus în jos, și el se întoarce cu fața la intrare arătând cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spună: trebuie să rămâi, să uiți, fără să cauți sensul acestui negru de fum care ne atinge. Își făcu o cruce, mare, pe frunte, ca o seceră a necunoscutului. Mi-am făcut și eu cruce, după el, ca un copil neascultător în preajma preotului. Ne-am pus de acord în privința orelor care urmau, era încă devreme, trebuia să treacă un anumit timp înainte de transferarea sicriului. Eu nu mă grăbeam, vroiam ca Italia să rămână descoperită cât mai mult timp posibil. Soarele cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sa cu Lumea Veche sau poate doar se împotrivea vulgarităților Lumii Noi. Eram sigur că le considera vulgarități. — Așa deci, domnule van Pels, spuse el și se legănă ușor în scaunul său mare de piele, v-ați pierdut vocea. Motănașii neascultători și-au pierdut botoșeii, îi citește soția mea fiicei noastre. Am încuviințat din cap, deși puteam să șoptesc în perioada aceea. Timp de trei săptămâni nu am putut să fac nici măcar asta. Puteam deschide gura, puteam forma cuvintele, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
egoiste, corupte, nesățioase, ce te transformă Într-un vehicul al cărui rost este numai și numai să te facă să călătorești din femeie În femeie, pentru ca la urmă să te răsplătească cu ingratitudine. Ca și cum s-ar fi adresat unui copil neascultător, Fima spuse: —În regulă. Ai exact un minut să te hotărăști. Peste cincizeci și cinci de secunde În cap trag fermoarul și ies de-aici și nu-mi pasă, după aceea poți să și crăpi. Se pare că amenințarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
meu, îl făcea să se îndrăgostească de ea. Îmi doream să pot călători înapoi în timp, să mă iau de ceafă și să mă târăsc, printre proteste, departe de conversațiile cu Denise, să mă admonestez, așa cum mamele își admonestează copiii neascultători: „Nu mai vorbi cu femeia aia îngrozitoare“. După care am vrut să pun mâna pe Denise și s-o bat până-i sună apa-n cap. Eram teribil de umilită și de jenată la gândul că toată lumea știuse de James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
noastră prin pieirea muncii. [9 decembrie 1878] STUDII EXEGETICE ASUPRA UNEI PARABOLE CARE LIPSEȘTE ÎN SFÎNTA-SCRIPTURĂ Odată Afganistanul juca un rol cu desăvîșirea preponderant în primii București ale unei foi oarecari, iar Emirul Șir-Ali, relațiile cu nenorocitul om și fiul neascultător, Iacub-Han, era oarecum centrul împrejurul căruia gravita centrul însuși. Deși lucrul e cam încurcat, noi, simpli muritori cari nu vedem legăturile intime dintre cauză și efect, vom spune numai că afganii, acest popor primitiv, însă se vede că foarte simpatic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
doctorițe (de fapt niște surori sau asistente; îmi plăcea mie să le spun așa), v-am mai povestit; și nu erau chiar nevinovate. Le urmăream în pauze cum se ciupeau de-obraji în fața oglinzii sau își aranjau câte-o șuviță neascultătoare, rotind-o între degete. Altele se-așezau într-o doară pe masa de lângă geam, fremătând pe carourile de faianță rece. Asistentele de la Policlinică habar n-aveau de gesturile lor, ce valoare optică purtau pe piața privirilor clandestine. Când năvăleau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe-un panou rotund înfipt în vârful unui stâlp: „Cu excepția Riveranilor“. Cine să fi fost ăștia? Dunga roșie tăia amenințător panoul, ca o lovitură de cuțit. Te gândeai întâi la râuri, după aia la lucruri secrete, primejdioase. Riveranii adunau copiii neascultători, care întârziau la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Feodorovici și, pentru asta, o stima infinit de mult pe Lizaveta Prokofievna a lui. Însă principalul și permanentul ei chin era Aglaia. „E întocmai, întocmai ca mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a refuzat pe Evgheni Pavlovici acum vreo lună și că a avut cu el o explicație destul de tranșantă ne-au spus surorile ei, așa ca o ipoteză... de altminteri, ca o ipoteză sigură. Însă ea e o făptură atât de neascultătoare și fantastică, încât nici nu se mai poate vorbi! Tot altruismul, toate strălucitele calități ale inimii și minții - și toate astea chiar că le are, însă, pe lângă astea, capriciul, batjocurile - într-un cuvânt, e o fire diabolică și, pe deasupra, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu el să nu alerge prin camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
suferă de bâlbâiala. La vârsta de 5 ani tulburarea a degenerat datorită atmosferei tensionate din familie (tatăl a suferit un accident de muncă și a rămas paralizat). Istoricul adaptării pedagogice: socializează foarte greu, are prieteni foarte puțini la grădiniță, este neascultător, nu se poate concentra foarte mult în cadrul unor lecții și devine violent în anumite momente. Și-a însușit diferite aptitudini (dans, pictura, muzică, desen) - în limita normalului. 3. Ancheta socială: Structura și atmosfera familială: tatăl are 32 de ani, este
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
trebuie să-i ofere un mediu optim pentru dezvoltarea sa, și se concentrează să-i ofere doar cele necesare fizicului, lăsând la o parte partea afectivă, dragostea și sprijinul de care are nevoie. Din această cauză băiatul devine violent și neascultător. 6. Examenul logopedic: Limbajul oral: Bâlbâiala clonică, embolofrazie, cu spasme de scurtă durată în vorbire, cu pauze mai mici sau mai mari între primele silabe și restul cuvântului. Vocabularul nu este bogat, volumul de cuvinte îi permite să spună lucruri
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
în raporturile cu elevii(de la micile neatenții și plictiseli în timpul lecției și până la comiterea de nedreptăți, adresarea de epitete necorespunzătoare, admonestări eronate etc.). Copiii caracteriali din școli sau licee sunt prezentați cadrelor didactice ca fiind copii dificili, dezordonați, neatenți, leneși, neascultători; distrag pe colegii lor, fură; sunt încăpățânați, aroganți, vindicativi, bătăuși, obsceni, trișori, mincinoși, distrugători de materiale școlare etc. Nu încape însă îndoiala că supraîncărcarea elevilor, indiferent de vârstă și de modalități, este cea dintâi care exercită o influență negativă asupra
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
al lucrării, studiile teoretice românești care privesc relația dintre literatură și arte vizuale publicate între anii 1960-1995, pregătind astfel terenul pentru analiza câtorva dintre cele mai reprezentative romane românești postbelice unde apare ekphrasis: Lumea în două zile (1975) și Ucenicul neascultător de George Bălăiță (1977), Galeria cu viță sălbatică (1976) și Căderea în lume (1988) de Constantin Țoiu, Refugii (1984) de Augustin Buzura. Dificultatea principală în analiza ekphrasis pornește de la modul cum o definim: putem alege fie definiția dată de retorica
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ecouri ale studiilor din acest domeniu publicate în străinătate. A doua parte a volumului investighează practica ekphrastică în romanul românesc. Corpusul de texte literare care constituie suportul unor analize ample include romanele Lumea în două zile (George Bălăiță, 1975), Ucenicul neascultător (George Bălăiță, 1977) Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu, 1976), Căderea în lume (Constantin Țoiu, 1988), Refugii (Augustin Buzura, 1984). În delimitarea lui am avut în vedere două criterii: a. Criteriul istoric - apariția editorială se circumscrie contextului literar al redescoperirii
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
1960-1995) b. Criteriul referinței - romanele evocă o operă de artă cu referință reală: Pieter Janssen, Femeie citind (Lumea în două zile), Pieter Breughel cel Tânăr, Plata dijmei (Galeria cu viță sălbatică), Pieter Breughel cel Bătrân, Parabola orbilor (Refugii și Ucenicul neascultător), Victoria din Samothrache (Căderea în lume). Partea I Interesul pentru ekphrasis în critica românească din perioada 1960-1995 Capitolul I Ekphrasis și descriere. O introducere în teoria ekphrastică a secolului XX a. Definiții ale termenului ekphrasis A doua jumătate a secolului
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
duce la evidențierea acestui artificiu la care recurge autorul Refugiilor. Dar tabloul flamand nu întreține doar o bogată iconografie în cultura europeană. Parabola orbilor creează ecouri și în literatura română încă înaintea romanului Refugii. În 1977, odată cu publicare romanului Ucenicul neascultător, George Bălăiță recurge și el la o descriere ekphrastică a lui: Cei doi se întoarseră repede. Îl duceau pe Duțu între ei, ca și cum picioarele ar trebui lui ar fi fost moi. Nimeni nu scoase vreun cuvânt. Se încolonară în spatele călăuzei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
românească a anilor '60 și se construiește într-o prelungire vizibilă a romanului Lumea în două zile. În Către cititor 44 autorul vorbește despre un "roman vast" care ar trebui să apară în trei etape, prima fiind chiar volumul Ucenicul neascultător. Un tânăr ziarist din Albala, Naum Capdeaur, scrie o istorie a familiei Adam. Momentul descriptiv este inserat în capitolul Iarna. Naum, de un an redactor la ziarul regional, ajunge în luna februarie la Vaduri pentru a scrie un reportaj despre
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
autor/personaj literar/personaj al scenei plastice. Al treilea orb (de la stânga la dreapta) din șirul reprezentat de Breughel poate fi în același timp Naum sau autorul romanului, surprins într-un moment de totală sinceritate auctorială. Descrierea ekphrastică din Ucenicul neascultător este "contaminată" de câteva interpretări ale tabloului flamand prezente în exegeza plastică românească a deceniilor 6-7. Ion Biberi (vezi nota 21) reține tabloul pentru subtilitatea exprimării ideii de cădere ineluctabilă, tragică. Ideea este reluată și de George Bălăiță, cel de-
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o perspectivă structurală. Din punctul de vedere implicării personajelor narațiunii în construcția ekphrastică, am identificat două tipuri de pasaje ekphrastice: descrierea ekphrastică tranzitivă și descrierea ekphrastică reflexivă. Descriere ekphrastică reflexivă (Lumea în două zile și Galeria cu viță sălbatică, Ucenicul neascultător, Căderea în lume) se constituie ca o descriere pentru altul. Pasajul ekphrastic reflexiv este subiectul unui dialog între personajul principal și un alt personaj, dialog în care personajului principal îi revine rolul de descriptar - lui i se descrie tabloul și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a zeiței nu atât detaliile unei mișcări fizice - fuga -, cât expresia unei voințe oarbe de putere. Ekphrasis și context literar Romanele analizate aici ilustrează două subspecii ale romanului. Lumea în două zile, Galeria cu viță sălbatică, Căderea în lume, Ucenicul neascultător se includ în categoria consistent reprezentată în literatura română postbelică - romanul politic - în timp ce Refugii este un roman psihologic. Prezența descrierii ekphrastice în romanul politic merită discutată pentru că este revelatorie pentru poetica romanului ekphrastic românesc. Romanul politic se remarcă prin câteva
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
retușuri succesive din partea autorului, dar și a unor "priviri" critice repetate din partea cititorului. În romanele analizate se mai remarcă un detaliu structural ce susține asocierea dintre prezența scriiturii ekphrastice și mecanismele de recuperare a literarității. Subiectul ekphrazei (cu excepția romanului Ucenicul neascultător) este și subiectul referințelor ekphrastice, ceea ce face din opera de artă un punct nodal în universul romanesc. Recurența temei operei de artă demonstrează și o construcție elaborată a romanelor, în sensul centrării lor în realitatea figurativă a tablourilor pe care
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]