709 matches
-
pe eroii noștri decât lăudîndu-i în modul în care îi laudă. Ei bine! Mihai, Ștefan și Mircea sunt în gândul nostru niște chipuri atât de sfinte în măreția lor încît ne cuprind fiori când le privim; vine apoi un om neastâmpărat și străin de pietatea noastră, vine, ia aceste sfinte icoane, le târăște prin noroiul zilei, face din ele niște caricaturi puse la vânzare și apoi zice că nu ne-a făcut nimic. - Da! nimic nu ne-a făcut: a luat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a fi virtuoși, cinstiți, atenți la durerile altora, dar nu acri, mereu încruntați și nemiloși executanți ai diverselor regulamente trecătoare. Domnul ne cere în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de smerenie. Viitorul monah ne oferă o definire a creștinismului în cascadă. Pentru el, creștinismul "nu e o simplă școală a cinstei, curăției și dreptății, ori o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și atât de eficient, încât foarte repede țara este iar acaparată, devenind Republică Sovietică. Romanul mustește de observații inteligente despre diferențele dintre Orient și Occident. Orașul Baku le reunește: partea exterioară cu străzi largi, case înalte și oameni lacomi și neastâmpărați, cu dispozitive petroliere ce împung cerul; partea veche cu străzi înguste și strâmbe, cu minarete ale moscheilor ce străpung norii pufoși. Tradiția împânzește epica, de la mentalități la proverbe savuroase: „Femeia are minte câte pene sunt pe găină.” sau „Graba este
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
comuna natală, la școala primară, apoi "trece" câte doi ani prin băncile liceelor "Sf. Sava" și "Aurel Vlaicu", ca să se oprească in timp la Școala Sanitară din Pitar Moș. În afară de dorința de a se instrui în ale medicinii, adolescentul, un neastâmpărat, se înscrie la Palatul Pionierilor la secția de muzica. Învață aici clarinetul și saxofonul, cu care mai apoi va colinda satele și orașele țării, interpretând melodii pe la concerte, baluri și nunți și tot soiul de agape. În anul 1964 absolvă
Dan Claudiu Tănăsescu () [Corola-website/Science/305350_a_306679]
-
înțelegeri cu Ioan VIII și cu ceilalți frați ai săi, Theodor II a renunțat la drepturile sale asupra despotatului de Mistra, în schimbul unui apanaj-orașul Selymbria. În anul 1442 a încercat (ce-i drept, fără succes) să pună stăpânire pe Constantinopol neastâmpăratul și ambițiosul despot Demetrios. a murit în data de 31 octombrie 1448, după ce i-a fost comunicată vestea înfrângerii suferite de oștirea creștină a lui Iancu de Hunedoara în Bătălia de la Kosovo Polje.
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
am privit pe Adam. Preț de un minut ne-am fixat unul pe celălalt. Mi-am dat seama că murea de rușine. Clar știa că dăduse cu bâta-n baltă. Părea așa de tânăr și de înfricoșat. Ca un băiețel neastâmpărat. Camera dădea pe-afară de-atâta tensiune și jenă. Ei, ar trebui să ne întoarcem la Helen și la eseu, a zis el grăbit, practic aruncând-o pe Kate în direcția pătuțului ei și fugind din cameră fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi se pare în regulă. Dar chiar e drăguț cu tine, a spus mama agățându-se de singurul lucru care conta pentru ea. Da, dar... —Dar ce? Dar... dar... e drăguț cu mine, dar așa cum ești drăguț cu un copil neastâmpărat, care a fost foarte îndrăzneț, dar pe care acum te-ai hotărât să-l ierți. Și cu toate că sunt în multe feluri, copil neastâmpărat nu sunt. Probabil că ești doar paranoică, a zis mama încercând să-mi dea o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Da, dar... —Dar ce? Dar... dar... e drăguț cu mine, dar așa cum ești drăguț cu un copil neastâmpărat, care a fost foarte îndrăzneț, dar pe care acum te-ai hotărât să-l ierți. Și cu toate că sunt în multe feluri, copil neastâmpărat nu sunt. Probabil că ești doar paranoică, a zis mama încercând să-mi dea o mână de ajutor. Mulțumesc, mamă! —Nici lui nu i-a fost ușor să se întoarcă aici, să se căiască și să recunoască faptul că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mă de gardul viu din crengi împletite și privind la spațiul sclipitor al zarvei de aripi luminoase. Intră, m-a invitat vestitoarea de lumină. Am pășit mai aproape, dincolo de poartă, parcă abia îndrăznind să mă aflu în preajma sferelor de raze neastâmpărate care scânteiau în orice direcție. Era însă un privilegiu și un miracol să am parte de încrederea necondiționată a vieții pure, sclipind atât de aproape, în multitudinea de aripi care nu se speriau de mine, dimpotrivă, se adunau în jurul meu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
au prins rădăcină, nu-i mai poți stârpi. Printre „copacii de decapitat“, se găseau „copacii cu opt comori“ ale căror frunze atârnau suficient de mari Încât un copil să se poată Înveli cu ele. Iar pe drum erau suficienți copii neastâmpărați care să aibă oricând nevoie de un lințoliu. Trei băieți cam de cinci-șase ani se zbenguiau deasupra grămezilor de fân Înalte de trei metri, aflate În remorcile unor minitractoare, cu părinții stând În fața caselor, aparent lipsiți de orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
subsuoară, Își scoase mingea de ratan proaspăt achiziționată și Începu să o joace În sus și-n jos pe genunchi. Când se plictisi, Începu să bată mingea de baschet, sărind În aer și prefăcându-se că aruncă la coș. Apoi, neastâmpărat ca de obicei, pescui un pachet de cărți din rucsac pe care-l desfășură trecându-l dintr-o mână În alta și producând un sunet ca bătaia aripilor unui stol de porumbei. În jurul lui se formă un cerc de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reparatei sale căsuțe. Era mai degrabă enervat decât Îngrijorat că Marlena și ceilalți nu se Întorseseră Încă. Era ziua de Crăciun, pentru numele lui Dumnezeu, iar el stătea acolo, groaznic de plictisit pe când ei alergau peste tot ca niște drăcușori neastâmpărați, cu nasurile roșii de la atâtea beri birmaneze - și, o, sigur că da, făcând glume pe seama nopții trecute. Oriunde ar fi fost, mormăi el pentru sine, era al naibii de lipsit de considerație din partea lor să nu-l sune să-i spună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așteptându-l pe Rupert. Turiștii și bărcile așteptau să pornească spre surpriza lor de Crăciun, o școală aflată de cealaltă parte a lacului, unde o clasă plină de copii urma să le cânte colinde. Pentru a-l găsi pe băiatul neastâmpărat, unul dintre barcagii a luat-o Într-o direcție, iar el În cealaltă. Câteva minute mai târziu, barcagiul a alergat spre el spunând că i s-a părut că-l vede pe băiat, dar că s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
decât lucrurile petrecute în jurul meu. Nici nu s-ar fi putut altfel. Lumea mea de atunci era așa de redusă; școala cu disciplina și datoriile ei, internatul cu zidurile lui de mănăstire, deși totuși atât de imensă, grație acelei fantezii neastâmpărate, care mi-a purtat sufletul dincolo de toate disciplinele și de toate zidurile... Voi trece astfel mai repede peste primii trei sau patru ani de liceu, din amintirea cărora, despre Iașul de atunci, n-aș găsi decât prea puține elemente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
natural de altfel, întrucât pe timpurile acele Iașul se bucura de spectacolele cele mai variate și mai alese. Opereta nu era genul nostru preferat; dar o apreciam îndeajuns, atât din cauza rezonanței pe care o avea în sufletele noastre de adolescenți neastâmpărați, cât și din cauza condițiunilor excepționale în care ne era dat s-o cunoaștem, căci în anii aceia incomparabili, scenele Iașului au adăpostit cele mai bune trupe și cei mai buni artiști de operetă, pe care ni i-a trimis vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure și murdară, curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai un fel de repulziune, dar o adevărată indignare, amestecată de revoltă. În mintea mea evocam Bistrița limpede, albastră, neastâmpărată, luptând cu stâncile pe care le întâlnea în cale, rupând adesea poduri, dislocând case, smulgând bucăți de pădure, cărând astfel spre țara de jos toate bogățiile munților. Atâta merita Iașul? Bahluiul acesta infect. (Mai târziu, când am știut ce mincinos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
superioară și unică, a operei lui Homer, de a căror existență, vai!, atâți muritori pe pământul acesta n-au nici o cunoștință. De bună seamă noi nu ne-am mărginit la atât. Nici n-ar fi fost cu putință. Curiozitatea noastră neastâmpărată ne-a purtat câte puțin pe atâtea drumuri, în atâtea domenii diverse, încât, în stare de a ne aventura în ori ce fel de cercetări și speculațiuni, cu pașii siguri și cu încredere în propriile noastre forțe și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un culoar de făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați ca noaptea. La capătul acelui culoar se ivea un om. Omul se apropia Încet, mergând pe jos, dar ținându-și calul de dârlogi. Era un cal murg, neastâmpărat, care fornăia nemulțumit. Nu-i plăcea, pare-se, că stăpânul lui mergea pe jos. Dar nici nu se Îndura să-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și băile înainte de a pleca de acasă. Măcar odată, frica atavică a românilor de curent se dovedește întemeiată. Când scriu aceste rânduri, visez cu ochii deschiși grădini în plină vară, pline de flori, doamne cu rochii lungi și albe, copii neastâmpărați și domni fumând trabuc în grădină, bând coniac de culoarea gemului de nuci verzi. (Pasaj adăugat ulterior: astăzi, 25 august 2008, când am transcris aceste notițe scrise de mână în Canada, temperatura aerului a urcat în orele după-amiezii la 38
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ștampilă-timbru sec, spre a nu putea fi falsificată și care, acest cartonaș, s-a tăiat dintr-un registru după o linie ondulată în același scop Clement Horeanu, feciorul de țăran din Hudești, Dorohoi, cunoscut din studenție pentru firea sa iscoditoare, neastâmpărată, îndrăzneață, prin a-i spune oricui ce-i în gușă și-n căpușă, încearcă să-și exprime nemulțumirea pentru "calitatea și precaritatea hârtiei" ce ni s-a înmânat: Domnule prorector, definiția ca definiția, o fi, n-o fi potrivită, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
copiii din fața blocului se hârjoneau, făceau gălăgie, Stransky devenea ursuz, nătâng. Ieșea în fața scărilor. Avea o jordie lungă de alun, pe care o lua de după ușă, și-i amenința și alunga de sub geamul garsonierei sale, strigându-le: Măi, împielițaților și neastâmpăraților, mergeți și vă vedeți de joaca voastră peste drum, pe maidanul școlii! Ori mai la vale, pe Stadion, că e liber! Nu vi-i vouă milă, că unii dintre oamenii din bloc au fost în tura de noapte, vor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de anatomie, Chișinău, 1995; Doi lei, Chișinău, 1996; Ploaie la plus infinit, Chișinău, 1996; Cântec de-nceput, Chișinău, 1997; Contur, Chișinău, 1997; Fulgul fermecat, Chișinău, 1997; Motanul navigator, Chișinău, 1997; Alfabetul vesel, Chișinău, 1998; Insula Madagascar, Chișinău, 1999; Zece frați neastâmpărați, Chișinău, 1999; Cioburi de cristal, Chișinău, 2000; Desprindere inutilă, Timișoara, 2000; Songuri de buzunar, Chișinău, 2000; Animale sentimentale, Timișoara, 2001; Apropo, Chișinău, 2001; Iepurașul Timică, Chișinău, 2001; Măscărici și Măzgălici, Chișinău, 2001; Priviri în oglindă, Chișinău, 2001; Și atât, Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290304_a_291633]
-
eventualități nu are probabilitate mai mare, încît trebuie să ne așteptăm la prelungirea campaniei în vreme de iarnă. Dar un război care prin sosirea iernei se împarte în două campanii deosebite cîstigă un caracter cu totul altul. În locul războirii pripite, neastâmpărate și îndrăznețe, care era întrucîtva întemeiată prin intenția de-a mântui războiul într-o singură campanie, vine astăzi o războire mai liniștită, mai luătoare de samă, mai răzgândită, care nu voiește să siluiască evenimentele într-o bucată de vreme mărginită
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu reușeau să se desprindă de ea și până și ochii li se încețoșau de o peliculă lăptoasă. Uneori Thea lua forcepsul ca să îi ajute sau îi acoperea cu cârpe umede ca să înmoaie pielea, sau îi ducea pe ăia mai neastâmpărați în apă și în apă era o bucată mare de lemn care plutea astfel încât jivina să-și poată odihni căpșorul când obosea de atâta înotat. Dar apoi venea o zi când ieșeau strălucitori, iar prospețimea podoabelor lor mă încânta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dea Domnul să ai parte de adevăr,“ mi-a spus bătrâna pitică, spălătoarea de parbrize. A plecat spre umbrele și răcoarea cavernei sale cu bere. Iar eu am oftat din plin și m-am trezit fără să vreau. Stelele erau neastâmpărate și febrile. Basteshaw dormea în capul oaselor, transversal. Am regretat că nu era treaz ca să încep să vorbesc pe loc cu el. Dar în loc de fraternitate a doua zi a avut loc o bătălie. Basteshaw susținea că ne apropiem de uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]