794 matches
-
ce a jurat în fața părinților mei, a prietenilor mei, la primărie și în biserică că va fi cinstit și credincios familiei pe care o întemeiază. Mulțumesc colegilor de serviciu care mi-au verificat lucrările atunci când eu eram nedormita, nemâncata și neatenta, mulțumesc șefului că a închis ochii la oboseală și incapacitatea mea de muncă temporară. Copilul să mă respecte pentru ceea ce sunt și ceea ce fac: îl cresc. Și credeți-mă, un copil nu crește precum ciupercă după ploaie, adică singur. Alergi
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
dovedii nevinovăția, se agață de putere suspicionând astfel vinovăția. Se merită oare? Toate-s bune și la locul lor. Cerșim la propriu într-o țară bogată. Hoții nu mai fură „boul” ci pădurile țării. Punga însușită, subtilizată de la brâul bogătașului neatent, nu mai cuprinde câțiva galbeni ci câteva procente din avuția națională. Milionul folosit în vechiul sistem monetar măsoară astăzi Euro în gestiunile hoților dovediți cu acte. Și câți or mai fi, negustori cinstiși încă nedovediți ca hoți de drumul mare
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
elevi mai slabi la învățătură. Unii doar atât puteau, alții erau mai leneși. Niciodată părinții noștri nu veneau la școală să reproșeze dascălilor sau să le ceară socoteală pentru o notă mică, ori că ne-au urecheat că am fost neatenți la lecții! Iar dacă ar trebui să vă dau câteva nume de dascăli ce și-au lăsat amprenta în inima mea de școlar, îl amintesc pe domnul învățător, (tovarășul, cum era în acea perioadă) Aurel Spiță. Îi port o amintire
REVISTA ,, CRONICI MOVILENE”- INTERVIU CU MOVILENI DE SUCCES de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352903_a_354232]
-
și băutură. Vorbea cu măsură în serios, dar făcea risipă de glume și râdea cel mai mult. Rupea șirul conversației cu scurte întrebări menite a declanșa ilaritate și nu pierdea nicio ocazie să admire pieptul Ancăi la fiecare mișcare mai neatentă ori deloc întâmplătoare a acesteia. După aperitive, cu paharul în mână a ținut un scurt toast care a declanșat hohote de râs. A felicitat familia Nicolae pentru cei douăzecișișapte de ani de căsnicie! Probabil în acel moment tocmai aprecia vârsta
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
nea Costică, mai e puțin și vin alegerile. Se schimbă Guvernul. Vin alții și sistemul se zdruncină. Nici chestorul nostru nu va rămâne. Deci, să rezolve până la schimbare. Altfel... Fănel nu reușea să întrețină o atmosferă plăcută. Era încordat, îngrijorat, neatent. Avea momente în care nu auzea și nu vedea nimic. Gândul că reclamația era pe biroul unui procuror pe care nu-l cunoaște îl paralizase. Salvarea lui a fost doamna Mihaela. În mare vervă, intuind de altfel ce se întâmplă
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
1986. Noi tocmai îndepărtam zăpada de pe acoperiș. Momente emoționante ca acesta au fost destule. Dar am avut parte și de evenimente tragice. Nu doar o dată am asistat neputincioși la căutările înfrigurate ale salvamontiștilor, finalizate cu recuperarea rămășițelor câte unui turist neatent, rătăcit prin Custura Sărății. Venea retur la cabană, într-un sac de plastic. Una peste alta, cu toții ne purtam la munte neobișnuit de responsabili. Dacă la Sibiu eram doar simpli elevi, pe crestele Făgărașilor deveneam maturi. Învățam cât de importantă
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
-nvingă zorii zilei! Admiră dar apusul și prinde-te in zori! Când raza te îndeamnă, de-i știi chemarea ei, Să intri in Lumină în zori, în sori și-n flori! Nicicând nu poate noaptea să biruie Lumina Din gândul neatent în clipa lui de somn! Când soarele răsare și-ți mângâie grădina, Să intri în Lumină în zori, în sori și-n flori! Nicicând nu poate timpul să mistuie uitarea Prin freamătul de raze, ce te - atinge-n zori! Când
SĂ INTRI IN LUMINĂ! de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353940_a_355269]
-
urmă, iar picioarele, da, picioarele?! Nu erau de văzut. De fapt, retezate de sub genunchi, erau într-o straiță pe umărul aducătorului... le adunase de la locul în care urgia de tren îl răpusese pe moș Anghel ce se grăbea spre casă, neatent la pericolul de pe șine... Aici, femeia își trase oleacă sufletul, își privi omul de prinse curaj, începând iar: -Și, cum sta fiu-meu însulițat de păreri de rău, tresare zguduit de-o părere. Intră în odaia-i și găsește alături de
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
altar!" Mergea Aricel pe cale Ca-ntr-o zi de sărbătoare, C-o mână pe cingătoare, Când o zbughi pe furiș, Dintr-o tufă de măcriș, Strâns de-urechi cu un bariș, Cu blanița-catifea, Iepurililă ce plângea De durere de măsea. Neatent și speriat, Imprudentul a intrat Cu dintele cariat În potcoava nou găsită Ce-l scăpă într-o clipită De durerea cea cumplită. ,,Aricel, ce bine-mi pare C-am găsit, iată, scăpare, Într-o astfel de-ntâmplare!" Și-au pornit
ARICEL -DOCTOR FĂRĂ VOIE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353733_a_355062]
-
nu s-a produs efectiv. A căzut din picioare pe caldarâm, speriat, dar nu lovit, agățat ori împins, după cum afirmă martorii oculari... Știți foarte bine că o simplă cădere putea să survină și într-un joc ori din cauza unui mers neatent, al împiedicării piciorului de o piatră sau bordură etc. Ce doresc să spun? Șocul suportat a fost mult mai ușor decât cel din urmă cu trei ani și nu putea avea urmări la fel de grave... Imaginile sunt clare și vorbesc de la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
cine este acea persoană, Tinule! Știe acea persoană ce ți s-a întâmplat? Îți amintești cu cine ai vorbit la telefon? Cu acea persoană care te-a supărat ai vorbit?... Cineva ți-a acroșat ușor autoturismul sau tu ai condus neatent, cu prea mare viteză? Este foarte important să-ți amintești și să-mi spui... Da? Vreau să-ți recapeți vederea. Ai nevoie de ea. Ești tânăr, Tinu. Ai multe de făcut în viața aceasta. Te așteaptă rocile, te așteaptă peșterile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
în ordine alfabetică să ne facem înțeleși de cei din jur care jură să asculte vorbitorul si să dea răspunsul la întrebări fără castravetele lui Bulă. Încăperea în acest caz ar trebui să aibă multe colțuri la care să vorbitorii neatenți să-și ispășească greșeala că a răspuns folosind vocabula CONSTITUȚIE sau alt castravete Bulă. Oare vom apuca timpurile când oameni de omenie pot spune liber ce gândesc și gândesc logic punând interesul colectiv înaintea ordinului șefului de grup de față
URAAA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354152_a_355481]
-
avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
sunt însoțite de simțirea celor veșnice, ele se simt seci. Sunt „corecte”, dar sunt seci. Vă aduceți aminte, Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul povestește despre întâlnirea cu preotul acela care făcea icoane, lipea litografii pe lemn și, ca să se lipească bine, neatent, se punea cu fundul pe ele. Este o grozăvie! Că el nu le simțea că sunt vii. Omul care are evlavie adevărată simte că sunt vii, nu sunt un obiect pentru el, ci simte ceva viu în ele, adică simte
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
câteva miligrame într-un pahar cu apă sau în mâncare, ca să-ți dai obștescul sfârșit în mai puțin de două săptămâni printr-un atac de cord și care, resorbindu-se, nu mai lasă urme. Un fel de pudră pe care neatent fiind și în necunoștință de cauză, lipindu-ți-se numai de degete ca un praf obișnuit, e suficient să-ți otrăvească lent și iremediabil sângele și care rămâne activ oricâte transfuzii totale ți-ar asigura medicina noastră modernă. Iradiatoare nu
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
mai atent. Dacă dai satisfacție și te orientezi cum trebuie, poate te iau la cabinetul meu și te recomand mai departe. Să vezi ce bine îți va fi! Ce ziceți, domnule director? - Da, sigur că da! a îngăimat directorul firmei neatent ori surprins de ideea avocatului, trecând un pix elegant dintr-o mână în alta. Cât ar fi fost de bucuroasă de șansa angajării, Adriana nu putea scăpa sclipirea pofticioasă a avocatului, care-i fixa genunchii în acele momente, după ce zăbovise
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu ușurința amestecării unor poțiuni, pentru satisfacția celor vizibile manifestări în care ne pierdem neatenți, avizi de senzații dincolo de noi. Puterea unui suspin poate fi auzită, poate înfricoșa, dar și pătrunde în tainițe din care va alunga tot. Tot ce ... Citește mai mult Când taina iubirii visează,cerurile își cer potop de tăceri.E scris
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
devine flacără. Din el voi crea mii de clipe fericite care vor lumina geamătul din tine, cel ce m-a chemat. Slava deșartă poate fi atinsă cu ușurința amestecării unor poțiuni, pentru satisfacția celor vizibile manifestări în care ne pierdem neatenți, avizi de senzații dincolo de noi. Puterea unui suspin poate fi auzită, poate înfricoșa, dar și pătrunde în tainițe din care va alunga tot. Tot ce ... II. DANAELA - TAINA SCRISULUI (14) - ROSTINDU-MĂ PRIN SCRIS, de Dor Danaela , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
coasta, Descompuși,diformi și parcă moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți și goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul clipelor letale Prizonieri ai propriilor noastre teorii. Captivi ai iluziilor moi ,reale. Inexorabile buldozere care împing Totul din calea lor. Inclusiv Adevărul cel mare Care ne scăpa mereu. Referință Bibliografica: INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
colectivului de specialiști și de conducere a C.A.P.-ului se făceau tot felul de supoziții asupra accidentului Săndicăi. Exista ceva care îi făcea să nu creadă varianta povestită de Viorel. Cum să te împiedici așa din senin oricât de neatent ai fi? Și chiar dacă te-ai fi împiedicat, tot poți să te ferești în cădere sau să previi o cădere și o lovire violentă de pardoseală. Viorel era conștient că nimeni nu era convins sută la sută de cele povestite
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
mic se revoltă, amenință, susține convins, se agită, că taxa lui trebuie să fie mai mică. Cel mare, supărat, nu se dorește discriminat, consumul fiindu-i mare, este oricum prejudiciat. Gâlceava aflându-se-n toi, o stea căzătoare, cam zuză, neatentă, proastă, în lumina difuză, se împiedică de un dinte de lună, căzut de, să tot fie vreo săptămână. Și nici una, nici nu zici bine alta, o vezi spânzurând de cer, inutil, precum e plosca agățată la chimir. Pe cer toate
MISTER de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359793_a_361122]
-
copil, cu toate defectele lui, trebuie să fie iubit de mamă. Protejat. Chiar dacă pentru unii e frumos, dar cam prostuț; pentru alții, inteligent, dar cam urâțel; frumos, deștept, dar prea vanitos; prea slab, prea gras, blond-spălăcit, prea țigănos, neglijent, dezordonat...neatent, împrăștiat, arogant, nemotivat... Poate fi câte puțin din toate acestea, dar e copilul meu și are dreptul la viață. Iar eu mă bucur că l-am adus pe lume.” Copleșită de dor și de emoție, o invocă pe Gena, adresându
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359700_a_361029]
-
câteva miligrame într-un pahar cu apă sau în mâncare, ca să-ți dai obștescul sfârșit în mai puțin de două săptămâni printr-un atac de cord și care, resorbindu-se, nu mai lasă urme. Un fel de pudră pe care neatent fiind și în necunoștință de cauză, lipindu-ți-se numai de degete ca un praf obișnuit, e suficient să-ți otrăvească lent și iremediabil sângele și care rămâne activ oricâte transfuzii totale ți-ar asigura medicina noastră modernă. Iradiatoare nu
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359117_a_360446]
-
pe jumătate sălbatecă, timpul părea să nu mai aibă nicio grabă. În fiecare vacanță, o regăsea cu aceleași dune, încremenite parcă pe vecie în același loc, regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se așteptau mai puțin, regăsea neliniștea vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și sărat ca de vietate marină și totuși... privirile-i continuau să caute ceva și senzația de gol ca
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]