2,581 matches
-
închisă a marilor scriitori universali". Ceea ce e pierdut nu e un roman de ficțiune, ci o poveste adevărată, transformată în literatură prin metoda inaugurată de Truman Capote și Norman Mailer dar adusă, zice-se, de Mendelsohn pe o culme încă neatinsă pînă la el. Busnel prevede cărții nu doar un succes mondial de vînzări, ci și perenitate ("se vor scrie zeci și zeci de teze de doctorat despre ea"), căci " Ceea ce e pierdut va reconcilia pe aceia care se îndoiesc încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
ne gândim o clipă: cenotaful e monumentul ridicat în amintirea războinicilor al căror trup nu e de găsit. Sau al căror mormânt se află altundeva. Dispăruți fără urme, dar dispăruți în sens propriu, ei se salvează într-o aureolă de neatins, de cu totul alt calibru decât li se întâmplă eroilor necunoscuți. Iată-i, glorioși și înnobilați, reușind să-și păstreze intactă discreția, pe cei care au murit mai departe de noi. Măcar un pic mai departe... Am făcut această întreagă
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
prin grădinile minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp. 334-335). În 1957, Leonid Dimov le părăsește pe Lucia și Tatiana. Începe procedura de divorț, pronunțat un an mai târziu.
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
-l pe Herodot, scrie că atunci când Xerses, regele perșilor, "trecea cu oștirea sa prin Tracia și Macedonia, ca să supună Grecia, mai multe cârduri de lei, coborându-se din munți, se aruncară noaptea asupra cămilelor ce transportau bagajele trupelor, lăsând însă neatinși pe oameni și pe celelalte animale de transport". în sprijinul acestei atestări, Taloș citează studii de paleontologie și zoologie, semnate de străini: C. A. W. Guggisberg, A. Eliez și români, între alții Neculai Macarovici, cu Geologia cuaternarului (1968), pe baza
Colinde cu lei by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8951_a_10276]
-
către mai-mult-decât-realitate în chiar realitatea" (Poezia ca o Cale). Magda Cârneci nu se sfiește, prin urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
volumul, gazda i-a spus: "N-aș da un rînd din cartea asta pentru tot restul cărților din această încăpere." (p. 13)" Exemplul acesta ne spune că, deși occidentalizat și perfect adaptat la normele europene de viață, irakianul își păstra neatinse reperele livrești ale religiei sale. Pe dinafară era un occidental fără cusur, pe dinăuntru era un șiit trăindu-și cu fervoare credința. Asupra ierarhiei sale interioare criteriile culturale ale Londrei nu exercitau nici o înrîurire: el știa că este musulman și
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
gata să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim prin ochii de acum ca și cum, desprins de noi, sufletul ca polenul ni-l risipim, așteptând ca altcineva să ni-l strângă. Cuprins alb ucigaș 7 îndoiala 8 boală 10 atâta sunt 11 vocea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și independent față de influențele exogene; nimeni care să crească rezistența, respectiv să mențină reziliența sistemului, nimeni care să crească plăcinta și să transfome jocul colectiv într-unul de sumă pozitivă. Temerea adâncă față de tiranie și dorința de a-și păstra neatins statutul de oameni liberi au exclus alegerea de lideri dintre metodele autoguvernării. O existență permanentă a nivelului confederal ar fi permis poate acumularea resurselor necesare formării unei minime rezistențe pentru următoarele perioade. La nivel tipologic, aceasta este diferența fundamentală dintre
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
deceniu și numai de la volumul al doilea la al treilea au trecut patru ani. Timp în care autorul, cu o tinerețe de elixir, a atins totuși 51 de ani, a trecut, în viața personală, prin schimbări care nu te lasă neatins, a publicat cărți care au atras, mereu, alt public, a trecut din secolul XX în secolul XXI, cu toate zguduirile lui, și a ajuns la altă perspectivă asupra istoriei mari și mici. Scrisul lui a avut mereu de câștigat din
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare: Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am schimbat pînă și numele: așa s-a născut Absurdul." O formă de rîs, în fond, în fața neînțelesurilor. Sau formule învecinate, în elipsa lor, cu poezia: "Shakespeare: loc
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
de ani de la Revoluție (sau evenimentele din decembrie 1989, cu o sintagmă mai evazivă), s-au realizat adesea asemenea retrospective, întotdeauna însă parțiale. Nici eu nu voi putea alcătui aici o listă completă a scriitorilor români care au rămas demni, neatinși în biografia și în opera lor, de-a lungul celor 45 de ani de comunism românesc. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au evidențiat în comentariile de la microfonul "Europei libere", în publicistica lor de exil, de câte ori au avut prilejul, actele de
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
vedere, speculativ, faptul că nu se citește literatură în general este determinat de acest inacceptabil deficit - de eficiență, în primul rând - al tomurilor de consum. Făcute pentru a se vinde și pentru a se devora, ele zac de multe ori neatinse într-o masă omogenă, împărțindu-și statutul cu plachetele subțiri de poezie. Se prea poate ca acestea să fi fost premisele care l-au determinat pe Gelu Negrea (cunoscut pentru subtilele sale eseuri despre I.L.Caragiale sau Marin Preda) să
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
nici îngropate" (aș spune mereu). întrucît în "lucrurile mici" laolaltă cu capacitatea lor de-a constitui ambasada celor "mari", stăruie totuși o neîmplinire endemică, o taină ai cărei "martori" pot fi "îngerii", străbătută de "puterea sfintelor petreceri", precum o "obsedant, neatinsă stea", spre a relua cuvintele importantei poete Constanța Buzea a cărei producție conștiința noastră de cititor o primește cu o pururi confirmată satisfacție. n P.S.: în privința versiunii în limba franceză a poeziilor Constanței Buzea, înfăptuită de Miron Kiropol, el însuși
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
plutonierul așeză stratul de pământ, apoi frunzele uscate iar deasupra lor realiză un covor din pale de frunze uscate luate din locuri diferite. Maiorul inspectă cu lanterna și constată că subordonatul și cumătrul său lucrase ca la carte, totul arăta neatins În ultimul an. Mașina Securității porni către orașul reședință de județ, cei doi erau cu gândurile În lumi diferite și Îndreptate către familiile lor care prin reprezentanți se aflau acum la majoratul Rozinei. Maiorul voia să-și Îmbrățișeze iubita lui
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în urmă, căci peste pietrele căzute la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind îndelung prin spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora în pantă spre râu și ulmii de pe mal. Pentru el casa era un lucru pe care-l stăpânești, iar lucrurile pe care le stăpânești stau sub blestemul schimbării. Cele care nu-ți aparțin rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o să mă descurc eu. Vă rog măcar să acceptați să fiți oaspetele nostru în această seară. Mai doriți un coniac, Monsieur Chavel? —Mulțumesc, Jules. Iată că încercarea a dat rezultate, se gândi el, punguța era inepuizabilă: „Cele trei sute de franci sunt neatinse în buzunarul meu“. —Jules, crezi în existența diavolului? Firește, Monsieur Chavel. Era tentat să acționeze nechibzuit. —N-ai aflat, Jules, că îmi vând casa din Brinac? Luați un preț bun pe ea, Monsieur Chavel? Pe Charlot îl cuprinse deodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mâine ne așteaptă o zi grea, n-o să mă credeți. Așa că, gata cu poveștile. Fuguța la culcare! a poruncit moș Dumitru... A nins toată noaptea. Ninsoare bogată...Când se crăpa de ziuă, șirul de sănii rupea deja omătul înalt și neatins.. După sfatul lui Hliboceanu, din timp în timp sania din față rămânea la coada șirului... Așa mai merge, Hlibocene. Altfel nu era chip - a remarcat moș Dumitru. Ba eu spun că așa mai...lunecă - a făcut Pâcu precizarea. Pe măsură ce se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu! In urma mea călca ușor, sau mai degrabă plutea, o femeie. Dar ce femeie! Fața îi era albă ca spuma laptelui, ochii ca două picături de cer, rochia părea țesută din razele soarelui, iar părul cum îi mătasea păpușoiului neatinsă de soare. Am rămas mut! In fața mea se găsea chiar zâna florilor! Da’ de unde ți-ai dat seama, moș Pâcule, că îi o zână adevărată și încă zâna florilor? a întrebat înfiorat Mitruță Ogaș. Dacă ai avea răbdare, ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
2 pentru optimiști E luni, 14 mai, ora 5.59. Lionel sare în capul oaselor, ca un arc. Se uită spre masă: vede că buchetul de flori e tot în vază. Se ridică puțin mai sus: vede că tortul e neatins. Se întoarce spre balcon: își vede lămâiul - de un verde strălucitor - purtând o unică lămâie, mare și galbenă. Se gândește: cu o singură lămâie nu se face limoncello. Coboară din pat și execută seria de cincizeci de flotări. Se duce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pleca în liniște... Costăchel a tăiat-o de-a dreptul peste un maidan și peste câteva clipe se afla în ușa dughenii. Bună ziua, jupâne! Bine ați venit. Ce doriți? Întâi vreau să te întreb cum de ai scăpat cu prăvălia neatinsă? Am avut noroc. Sunt un amărât de invalid din război, rănit la Mărășești, unde mi-am lăsat un picior... La ce armă ai fost, camarade? Petrache Tunar. Servant la obuziere. Da’ de ce îmi spui camarade? Ești mult mai tânăr ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu veți putea rupe inima târgului, glumi ea, dar când veți avea timp, reveniți. Doinei numai de glume nu-i ardea. Cu pas zorit, pe drumul cel mai scurt, ajunse acasă. Pustiu. Domnul ei nu venise la masă. Mâncarea era neatinsă în frigider. Dădu un telefon la spital și află că are niște urgențe. Îl așteptă până seara, clocotind toată, dând în foc ca o oală sub presiune. Veștile de la coafor puseseră capac. Bănuielile ei aveau acum un suport pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit dintre toți - ce dintotdeauna nutrise pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum se hotărâse să și-l exprime -, punându-și o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o gură de apă, era mai mult moartă decât vie... Tata o ruga plângând să fie tare și arătând spre noi îi zicea mamei: - Cu cine îi lași pe ăștia, Irinuțo? Gândește-te și la ei! Cine oare ar rămânea neatins de această priveliște? Cum se putea rezista? Niciun ochi, din cei care priveau, nu rezista, fără a scoate lacrimi. Această întâmplare zgudui mult sufletele părinților mei. Dacă până atunci, mama își plângea des durerea și suferința ei, după această întâmplare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu rămase nici un semn din ceea ce fusese mai înainte pe acele locuri. Anume, în acea parte a satului, se găsea fântâna care avea apa cea mai bună din tot satul. Era numită „fântâna bulgarului”. Prin voia lui Dumnezeu, fântâna rămase neatinsă de alunecările de teren. Oamenii, când se duceau la muncă pe câmp și treceau pe lânga ea, își potoleau setea și își umpleau cu apă vasele pe care le luau cu ei. Seara, când se întorceau de la câmp, făceau același
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]