1,139 matches
-
-i glezna, pe care și-o mișca permanent, ca de obicei. Privi în jos și zări o șopâliță mică și drăguță. Când era mic, Jănel și frații săi se jucau în casa părintească cu șobolanii, luându-i de coadă și necăjindu-i. Lui Jănel i se păru că Șopârla ar fi un animal de companie de lux simpatic și se gândi să o aducă cadou băiețelului său Ronaldo. O introduse rapid în buzunar. Și o luă cu el în avion, a
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
armata și moartea. M-am întrebat ce curaj trebuie să fi avut acel copil, într-o împrejurare în care oamenii maturi tremurau și pe care autorul a descris-o astfel: „Priveliștea era înfiorătoare și plină de farmec. Gavroche, ținta, îi necăjea pe țintași. Părea că petrece grozav. Era ca o vrabie care ar ciuguli vânătorii. Răspundea cu un cuplet fiecărei descărcări de armă. Îl ocheau întruna și dădeau greș de fiecare dată. Gărzile naționale și soldații râdeau ochindu-l. El se
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
sperietură”, spuse de băieți. Erau teribili băieții cu poveștile lor de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Nu reuși. Cu greu își strânse energiile pentru a demara spre un alt moment al terapiei intenționate. Tocmai când voia să creioneze un alt episod ce ar fi putut-o bucura pe mătuși-sa, se auzi telefonul. Stridența soneriei o necăji pe Marieta, care începu să clipească des-des și să-și agite mâinile încercând, parcă, o defensivă... Noroc că telefonul tăcuse. Totuși, Mira nu putu să nu observe precipitarea asta; nu înțelegea reacția asta la telefon... Avea să afle odată și
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Dacă la nuntă eu veneam!” „Te cred cumetre, da’ apoi, / Nu e așa precum vrem noi, Ci după cum bine s-a spus: / „E cum voiește Cel de Sus”. Capra pornește-apoi plângând, / Iar lupul după ea mergând Se prefăcea că-i necăjit / Plângând și el, neostoit. „Doamne, cumetre” - capra zise / După ce se mai potolise - „Să nu ai parte-n lumea asta / De ce ți-e drag. Asta-i năpasta...” „Așa-i cumătră. Bine spui!” Răspunse lupul. „Altfel nu-i! Că de-ar ști
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
mă rog, domnișoară cu ei (am numit-o pe Cosetteî, băgară de seamă doar într-un târziu că afară se înserase și „roiuri de țânțari cu trompele însetate de sânge”, cum bine spunea cineva, soseau din înflăcărarea asfințitului să-i necăjească. Deci, cum dormim? - glăsui spătarul Vulture, abandonând gâlceava existenței sau nonexistenței sufletului la pești și consacrându-se cu totul problemei care începea să plutească în aer. — Socot că nu mi-o veți lua în nume de rău - începu Barzovie-Vodă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arma. Am încercat-o pe drum și nimeresc o piatră de la trei sute de pași. - Zâmbi fericit și adăugă: Și pe deasupra mai avem și un binoclu pentru întuneric... - Se înclină și abia atinse cu buzele obrazul maică-sii. - Nu te mai necăji - o rugă. O să trecem noi și peste asta, dar ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Examinându-mă, acesta făcu ochii mari, exact cum făcea profesorul de literatură când primea un răspuns bun de la un elev slab. Bătându-mă pe umăr, doctorul adăugă - fără compasiune, care m-ar fi indispus, ci cu liniștită încredere: - Nu te necăji, tinere, într-o lună ne facem bine. După ce-și spălă mâinile și-mi scrise rețeta, după ce-mi dădu câteva sfaturi, cu ochii la rubla pe care am pus-o pe masă neîndemânatic și care zăngăni multă vreme până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întrerupse Cristi, e firesc să fie așa. Nu se comportă deloc diferit de felul în care o fac alți tați de fete. Am totuși aproape treizeci de ani. Oh, o vârstă respectabilă, de-a dreptul matusalemică. Hai, nu mă mai necăji! Se apropiau de locul unde Cristian Toma se oprise cu o zi în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
exprimându-și îndoiala în privința povestirilor lor. Se arăta neîncrezător cu privire la faptul că munții din jur sunt atât de bogați în zăcăminte aurifere. Minerii, care se încălziseră, se întreceau care mai de care să-l convingă de contrariu. Deși oamenii erau necăjiți că rămăseseră pe drumuri odată cu închiderea minelor, cel mai tare îi durea faptul că nu erau lăsați să caute singuri metalul prețios. Târziu, într-o noapte, după ce plecase de la cârciumă, Vlad se dusese direct la biroul său. Îl chemase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
La biserică, îl căutase din priviri peste tot. La fel făcuse la și la petrecerea de după ceremonia religioasă, dar Calistrat nu era nicăieri. Inspectorul se cam supărase văzând că prietenul său nu venise să se bucure împreună cu ei. Nu fi necăjit! încercase Ileana să-l îmbuneze. Întotdeauna el a fost mai retras. Dacă ar fi venit, nu s-ar fi simțit bine, moșul e un tip ciudat și nici ceilalți nuntași nu-l plac de loc. Cristian dăduse din cap fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tare pe dna Stroeve: — Parcă ți-ar plăcea să te faci de râs, zise ea. Ochii lui rotunzi se făcură și mai rotunzi și fruntea i se încruntă de mirare și spaimă că ea s-a supărat: — Iubito, te-am necăjit cumva? Nu mai iau alte purgative. Am luat doar pentru că mă supăra bila. Duc o viață sedentară, nu fac destulă mișcare. De trei zile nu mai avusesem... — Pentru numele lui Dumnezeu, ține-ți gura o dată! îl întrerupse ea, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dea afară. O știam capabilă de izbucniri violente, în pofida calmului manierelor ei. Și dacă Stroeve continuase să refuze, e ușor de presupus că a ieșit din atelier jurându-se să nu se mai întoarcă niciodată. Dar omulețul era atât de necăjit încât n-aș fi putut să zâmbesc. Dragul meu, nu fi așa de nefericit. O să se întoarcă. Nu trebuie să iei prea în serios ce spun femeile la mânie. — Tu nu înțelegi. E îndrăgostită de Strickland. — Cum?! M-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o, ci pentru că era o gâscă dezechilibrată. Dar am vorbit destul despre ea. Era o persoană absolut insignifiantă. Haide, vino să-ți arăt tablourile mele. Mi-a vorbit de parcă aș fi fost un copil care trebuie să fie distrat. Eram necăjit, dar nu atât pe el, cât pe mine însumi. Mă gândeam la viața fericită pe care o duseseră Stroeve și cu nevastă-sa pe vremea când îi cunoscusem, în atelierul lor confortabil și cochet din Montmartre. Mă gândeam la simplitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Scrisoarea pierdută și, după spectacol, suntem așteptați la Ambasadă la un cocktail. Mâncare strașnică, băutură. Marcela vine către mine și mă întreabă - chiar m-am mirat, căci era pentru prima oară după bătaie că îmi vorbea - mă întreabă de ce sunt necăjit. Nu știu de ce eram, ceva nu mergea în viața mea, simțeam că se duc anii și eu nu fac nimic serios, așa că îi spun fără să clipesc că aș vrea să fac o bursă la Marcel Marceau. Și care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
probasem calitățile și nu-mi făcusem de râs blazonul. Eram actor cotat, aplaudau o mie de oameni de trei ori pe un monolog tâmpit, eram cineva. Dacă ei voiau ca pe vremea lui Finți, treaba lor, rămânem prieteni. ― Te-ai necăjit? mă întreabă după câteva zile Beligan. ― Nu, mint eu eroic. ― Ai priceput ceva? ― Cred că da. ― Asta e important, restul sunt daraveri de clopotniță, mormăie bosul și pleacă mai departe, lăsându-mă baltă destinului meu, de vreme ce declarasem că am priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce, Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu. Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce, C-un sac de somn pe capră: ghebosul vizitiu. În limba țării tale mă necăjeam a spune Că ești supremul bine, înaltul meu regat, Că nu cuprinde altă dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
face, însă, ca necazurile și durerile noastre să se înmulțească și să se amplifice. Ava Dorotei arată că purtarea cu răbdare, smerenie și nădejde a încercărilor îl ajută pe cel încercat să treacă prin ele nevătămat. Iar dacă acesta se necăjește și se tulbură, se chinuie pe sine însuși și se vatămă, îgreunându-și suferința. Mai mult chiar. Potrivit Sfântului Isaac Sirul „toate greutățile și necazurile ce nu sunt răbdate, au în ele un chin îndoit. Căci răbdarea micșorează apăsarea lor”78
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
fluieri mai târziu a pagubă cum văd că fluieri tu acum. Fii optimist și poate se va întoarce Dumnezeu cu fața spre tine, să-ți meargă ceva mai bine în viitor. - Se întoarce pe dracu’. - Iartă-l, Doamne, că-i necăjit și nu știe ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
sufletești decât între celelalte surori. Ana fu luată sub aripa protectoare a surorii mai mare cu patru ani, pentru că a văzut-o mai nebăgată în seamă de ceilalți copii. Câți băieți au primit ghionturi sub coaste pentru ea când o necăjeau sau câte fete au fost ciufulite, dacă se legau de ea. Ana era discretă, nu spunea nimănui ce năzdrăvănii făcea sora ei prin pădure, că de, băieții din sat nu erau mai deosebiți decât alții, știau și ei să pupe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
mai îndrăznețe și mai adolescentine. Nu ar fi crezut vreodată că un bărbat se poate căsători de câteva zeci de ori, poate de sute de ori cu aceeași femeie! De aceea lui Sinu îi plăcea când și când s-o necăjească pe Sara vorbindu-i mereu mai tentant despre prima lui nevastă, despre a doua, despre a treia, despre a 15-a și așa mai departe până la douăzecea. Și de fiecare dată ca despre o altă soție. Parcă de fiecare dată
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
găsea apoi tot felul de scuze: ba că a avut ședință cu părinții la școală, ba că trebuia să ajungă într-un loc, sau că nu se află în momentele cele mai indicate pentru o întâlnire amoroasă, scuze care îl necăjea și-l supăra pe amorezul ei tomnatic. El se afla la dispoziția fetei, așa că ce putea face decât să-i suporte capriciile? Era singur, nu avea familie și unicul om pe care îl avea apropiat era doar ea, de aceea
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
revină la Viață. Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lor Să-i șteargă rănile sângerânde, Să-i stingă craterele fumegânde, Să-nmugurească frunze plăpânde. Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilor Ce-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?... Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi ... Citește mai mult Hei, Prieteni!...Hei, Prieteni,Să spunem „Bună-dimineața!” de cum apar zorii,Să culegem razele după petalele florii...Să râdem în hohot, pentru că... e
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Pământul să revină la Viață.Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lorSă-i șteargă rănile sângerânde,Să-i stingă craterele fumegânde,Să-nmugurească frunze plăpânde.Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilorCe-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?...Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi... XXI. ÎNGER ȘI SUFLET - VERSURI, de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012. INCERTITUDINE Nu știu ce să-ți spun! Târziu e în
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
bătătura. Rățuștele Două rate șugubețe Vor la scoala, să învețe! Bine dragelor, veniți, Vă învăț ca să citiți! Zice dascălul din sat Privindu-le cam mirat. Parcurgând abecedarul Îl cuprinse însă-amarul Că la orice întrebare Mâcâiau în gura mare. Dascălul e necăjit Crede că nu știu nimic. Stăpân fiind, vreau să le-ajut, Mă ofer să îi traduc. Cum rățuștele-s istețe Carnețelu-i plin de zece. Cărticica cea isteața Cărticica am, isteața! Să citesc, să scriu, mă-nvață. Literele, ia aminte! Se
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]