570 matches
-
mai putu rămâne pe poziție. — Retragerea! țipară patru sau cinci comandanți călări, trăgându-și caii înapoi, în timp ce, cu toată panica, reușeau cumva să-și smulgă ordinul din piept. Unul căzu, scăldat în sânge, pe când altul fu azvârlit de pe calul ce necheza, care căzu sub o rafală de gloanțe. Oricât de rău fuseseră bătuți, însă, curajul nu-i părăsi. Pierduseră aproape o treime din oameni în prima șarjă, dar în momentul retragerii, o forță proaspătă se grăbi din nou spre palisadă. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cartierul general al lui Katsuyori se prăbuși în acest atac. Clanul Tokugawa presa din stânga. Oda răzbi prin avangarda clanului Takeda, dezlănțuind un asalt feroce asupra armatei din centru. Prinse la mijloc, numeroasele drapele, stindarde ale comandanților, fanioane de semnalizare, cai nechezând, armuri străucitoare și lănci și spade care scânteiau ca niște constelații în jurul lui Katsuyori erau învăluite acum în sânge și panică. Numai forțele lui Baba Nobufusa, care rămăseseră la Maruyama, erau încă intacte. Baba trimise la Katsuyori un samurai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
curajos, dar acum îi pierise graiul ca unui surdo-mut. Întreaga suprafață a Shidaragaharei era înroșită - de un roșu închis - în timp ce soarele cobora spre asfințit. Marea bătălie din acea zi începuse în preajma zorilor și luase sfârșit spre seară. Nici un cal nu necheza; nu striga nici un soldat. Câmpia întinsă se cufunda rapid în întunecime, într-o pustiire desăvârșită. Roua nopții se depuse înainte ca morții să fi putut fi luați de-acolo. Se spunea că numai cadavrele din clanul Takeda numărau peste zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? întrebă un servitor, privind din nou înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Domnule Măscărici! Îți crește părul afară din urechi! — Una, două. — Trei, patru. Cântând numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu'! Fă pe căluțu' și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și câd strănută dintr-o dată, băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg. În regulă! Treceți! răcni el, mânându-i înainte. Se dăduse ordin să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo de auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră în sfârșit boxele și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră la galop în mijlocul forțelor clanului Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură loviți și căzură împreună. Până și grăjdarii, care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mult, sosi un grup de oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu fremătul tuturor acelor care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era ascunsă temporar de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar în fața porții templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, azvârlind în graba lor cu cocoloașe de țărână și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a transforma perioada de odihnă și masă în pregătire de luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebuneascăde gloanțe și săgeți, drept asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe cal, mai zări o ultimă oară cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, eroicul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul favorit al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau în mare grabă spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
explice. Dar avui în aceeași clipă o senzație bizară, pe care n-o avusesem decât când eram mic, sub șapte ani, o nedumerire. Mă jucam în stradă cu alți copii, de-a caii; cu o sfoară în gură trebuia să nechezi, să alergi și să țopăi, în timp ce călărețul din urmă ținea frâul și din când în când te atingea cu o nuia dacă nu făceai toate astea cu ardoare. După un timp rolurile se schimbau, dar după cât timp? M-am pomenit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la șapte luni m-au tot bătut; după șapte luni de sarcină, nu m-au bătut, dar își băteau joc tare, mă puneau să rag ca vaca, să latru ca cîinele, să cînt ca cocoșul, să zbier ca oaia, să nechez ca caii, să orăcăiesc ca broasca, dar nici n-au scos nimic din gura mea contra soțului pe care l-am iubit așa mult..." Primul grup lichidat va fi cel condus de Vladimir Macoveiciuc. Primele arestări au loc în septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ingenioasă tehnică poetică fără liant în realitatea istorică, poezia lui Nichita Danilov înfățișează, în scenete, lieduri sau elegii, personaje și acțiuni insolite. ,Bunicul meu Ferapont/ a fost înmormântat în cutia unui/ foarte vechi orologiu". Ferapont avea patru cai albi care nechezau dumnezeiește, avea o brișcă ușoară, o barbă neagră și cizme de fier. Domnul Ferapont este acel personaj de basm, care a trăit în a fost odată ca niciodată al fiecăruia, este Bătrânul și Copilul, înțeleptul din noi care ghidează sufletul
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
am rămas pe scaun, cu o atitudine echilibrată și arogantă, încercând să eman calm, armonie și normalitate psihică. Într-un final, Adam m-a observat. Eu mi-am ținut respirația. Am așteptat să-l văd dând un pas înapoi și nechezând ca un armăsar speriat, după care s-o ia la goană spre ieșire de parcă niște dulăi infernali ar fi fost pe urmele lui. Mă așteptam să fugă ca un iepure prin cafenea, răsturnând peste martorii fără vină mese și scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu și mai cum?“ „Nu, să trăiți!“ „Deci, domnu’ Robe, nimic ieșit din comun, nici un detaliu așa, mai deosebit?“ „Nu, absolut nimic. Am băut vin și-am stat la povești.“ „Da?“, și-a țuguiat Rapotan buzele, parcă se pregătea să necheze, „Atunci ce ziceți de povestea asta?“ Mi-a întins o foaie de hârtie, genul A4, pe care-l scoți la imprimantă. Textul era cules mărunt, cu corp 8, trebuia să te chinui să-l descifrezi. „Citiți.“ Am citit: 2010. Oleoductul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo, căci se putea Întâmpla ca mânia stăpânului său să-i aducă moarte năprasnică acolo, În divanul de taină. Căpitanul Petru se retrase dincolo de spătărie și dădu ordine scurte. Afară se auziră pași repezi, zgomot de scuturi și de zale, nechezat de cai. Un grup de călăreți ieși din cetate la posturile de veghe din jurul târgului. Se auzi zornăit de arme pe scări, la donjoane și la creneluri. Apoi, zgomotele se apropiară. Ștefan deschise larg ușa spătăriei și văzu cum oșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
când cei cincizeci se Întoarseră la cai. La prima geană a zorilor, coborâră Încet panta dealului, trecând printre corturile adormite. Patru dintre ei se duseră la uia1, mângâiară caii pe bot și le șoptiră ceva. Caii rămaseră tăcuți, fără să necheze. O lumină tulbure coborî Încet asupra celor cincizeci care ajunseseră În dreptul cortului lui Toktao. Erau Îmbrăcați În zale fine de Samarkand, purtau la centuri săbii late de Toledo și aveau la spate arcuri puternice, cu dublă curbură. Cumpărăturile lui Nogodar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arcurile Încordate. Cele două săgeți porniră deodată, dar nici una nu-și atinse ținta. Amir se lăsă pe partea stângă a crupei calului, iar săgeata lui Pietro se Înfipse În șa. Pietro cabră armăsarul, care se ridică pe picioarele din spate, nechezând. Săgeata lui Amir străpunse pieptul animalului, care se prăbuși cu tot cu călăreț. Pietro se rostogoli cu repeziciune ca să nu fie prins sub calul rănit, se ridică Într-un genunchi și Încordă din nou arcul. Dar dușmanul său dispăruse. Îl văzu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Jos măștile, Gianluca! La drum! Carnavalul s-a terminat! 10 noiembrie 1474, muntele Iga, Japonia Apropierea uriașei armate era simțită ca vuietul unei mări care se apropia vertiginos. O mare de metal. O mare de clinchete de săbii, de cai nechezând, de ordine răstite, date cu voci guturale, cu sclipiri ale valurilor de armuri. Yamana strânsese peste o sută de mii de oameni, cărora li se alăturaseră clanurile Ninja Hattori și Rokaku. Atacul fusese fulgerător, iar marșul samurailor fusese executat noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ceață. De undeva din față, ca dintr-o mare depărtare, Începu să se deslușească un zgomot continuu, crescând. Era un zgomot ciudat, alcătuit din mii de sunete fără identitate. Treptat, acel zgomot se transformă Într-o rumoare de voci, cai nechezând, clinchete de săbii. Ca un animal uriaș, târându-se prin negura dimineții, urdia otomană Își Începuse Înaintarea spre podul peste Bârlad. Era o Înaintare vastă, care cuprindea parcă Întinderi nesfârșite. - Ambuscadă la pod! ordonă voievodul, Îmbrăcat cu cămașă de zale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gândul care mi-a dat curaj s-o Înfrunt pe mama, să plec În plină iarnă spre Moldova, dar mai ales să pregătesc totul mai bine de patru ani. E vorba despre Drumul Mătăsii... Căpitanul tresări, strânse frâul calului, care necheză nedumerit, dar așteptă mai departe. - Am la mine toate hărțile, am Învățat limbile turcă, mongolă și arabă. Știu chiar și termenii de bază din chineză, dar ideogramele sunt mai greu de stăpânit, Învățarea lor ia ani Întregi. Am studiat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
văzu zâmbetul Erinei. - Ce? Ce-am spus? N-am spus decât să... - Am Înțeles, răspunse Erina, râzând de-a binelea. În mintea ta, călătoria a Început deja! La galop, căpitane! Să vedem cine ajunge primul la ziduri! Cei trei cai nechezară deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că aceasta nu e o pedeapsă, ci o dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme. S-a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voci alarmate, și apoi șuierul săgeților. Doi din caii din apropierea ei se prăbușiră cu un nechezat dureros. - Hai, Murguleț... șopti tânăra, lipindu-se de coama calului și de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]