439 matches
-
ale cărămidarilor era acela de „a lega ploile” pe toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și incantații își au originea formulele recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă moale [necoaptă], Dă, Doamne, soare ; sau Cărămidă arzătoare [care trebuie arsă], Dă, Doamne, să iasă soare ; sau cele de „legare” a ploii : Cărămidă rea [necoaptă], Dă, Doamne, să stea [ploaia] ; Cărămidă veche, Dă, Doamne, să-ncete ; Cărămidă rece, Dă, Doamne, să plece
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă moale [necoaptă], Dă, Doamne, soare ; sau Cărămidă arzătoare [care trebuie arsă], Dă, Doamne, să iasă soare ; sau cele de „legare” a ploii : Cărămidă rea [necoaptă], Dă, Doamne, să stea [ploaia] ; Cărămidă veche, Dă, Doamne, să-ncete ; Cărămidă rece, Dă, Doamne, să plece ș.a.m.d. (11, p. 144 ; 13, p. 98 ; 40, p. 90). îndată ce procesul de coacere a chirpicilor era încheiat, ploaia putea fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-lea se interzicea consumul de pâine de grâu amestecat cu secară sau cu neghină. În 1831, de pildă, în urma unei mari epidemii de holeră, Episcopia Ortodoxă din Vârșeț (Banatul de Sud) cerea românilor, printr-o circulară, să nu mănânce „pâne necoaptă bine”, făcută din „bucate [= grâne] crude, cu săcară și cu neghină amestecate” (55). Nu numai consumul involuntar de neghină și de măselariță produce ceartă și nervozitate în cadrul comunității, ci și consumul de mătrăgună. Într-o scrisoare din 1973, cunoscutul istoric
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru a nu risca să întîlnim acolo cine știe ce armă teribilă împotriva noastră. - Da, și a fost o decizie grozav de înțeleaptă. - Așa este. Dar noi nu am făcut decât să astupăm atunci butoiul cu murături, să lăsăm toate fructele acelea necoapte ale istoriei să fermenteze.... - Ce vorbe folosești! Ce imagini! hohoti Johansson. - Vezi!? Dar se potrivește, nu-i așa? se însufleți Barna fără să țină seama de ușoara ironie din vocea celuilalt. Acum mergem să vedem dacă după atâția ani s-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Să li se încredințeze femeilor sarcini mai ușoare decât cele ale bărbaților, privitoare la acele îndatoriri, din pricina slăbiciunii sexului lor. Iar bărbatul ce râde la vederea femeilor goale, care se antrenează pentru atingerea celui mai frumos scop, acel bărbat tăind necopt fructul unei științe ridicole, nu știe, pe cât se pare, de ce râde și ce face. Căci e bună vorba și bună va fi ea, / când va fi fost rostită/, cum că frumos e folositorul - urât e vătămătorul. 20. Relațiile sexuale între
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
obiectiv al împrumutului de instituții și capital străin, în virtutea legii orbitării societăților întârziate în sfera de influență a celor dezvoltate. La Dobrogeanu-Gherea starea societății românești nu mai este concepută în termeni psihosociali, ca o excepție nefericită produsă de o elită necoaptă și incompetentă, cum credeau maiorescienii, ci ca o expresie a unei evoluții legice a capitalismului european. Modelul neoiobăgiei a adus câteva inovații teoretice și metodologice în cercetarea procesului de modernizare a societăți românești: Prin identificarea regimului neoiobag ca invariant structural
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul conștient al insuficienței personale». Veninul strâns în mine nu atinsese concentrația necesară pentru a deveni leac. Eram pur și simplu necopt. A trebuit să cunosc spaima cărnii și lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părți din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluție și să am șocul întâlnirii cu poporul meu, să
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
externă, dar care să se Înțeleagă bine cu toți vecinii <ref id="22">22 Ibidem, p. 237. </ref>. România trebuie să aștepte, deoarece nu se dorește tulburarea păcii și redeschiderea „problemei orientale”. Este bine să nu culeagă „ea Însăși fructe necoapte”, căci „o astfel de acțiune unilaterală <independența și regatul - n.n.> ar fi cea mai colosală imprudență; puterea evenimentelor va provoca acest fapt, nu Însă voința națiunii române” <ref id="23"> 23 Ibidem.</ref>. Așadar, observăm că regândirea poziției României ca
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
sădită în nămol”, lumina lunii zămislește o „noapte, noapte fără de hotare”, „nicăieri vreo stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea: flautul „e umplut cu țărână”) -, „vântul spre mocirle
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Să le răspundem copiilor la întrebările puse de ei simplu și cu onestitate. Trebuie să le fim alături pentru ca ei să nu descopere prea brutal unele lucruri, care în necunoștință de cauză pot deveni pericole mai ales atunci când mințile sunt necoapte, pentru a se feri. Cât sunt mici confidența este necesară dar, pe parcurs, aceasta își schimbă sensul. De exemplu adolescenților le place să păstreze în secret anumite lucruri față de noi, adulții, pentru că le este mai greu să vorbească despre problemele
OPTIMIZAREA RELAŢIEI PĂRINTE-COPIL. In: Arta de a fi părinte by Rita Burduja () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1422]
-
nu era un avocat al libertății infantile neghidate de educatori adulți. Totuși pleda pentru un învățământ vocațional, centrat pe trebuințele de dezvoltare și de formare ale copilului. El scria: Nimic nu se naște din nimic; dar nimic din ceea ce este necopt nu se poate dezvolta fără ceea ce este copt - și, desigur, așa se întâmplă când azvârlim copilul înapoia sinelui său, ca finalitate, și când îl îndemnăm să recadă în starea naturală 1. În lucrarea The School and Society (1899), a susținut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
băsmăluță îi umbrea cu reflexe roșii obrajii fragezi și negricioși. Trupul mlădiu, strâns la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la prima ramificație, se oprește îngândurată și încearcă să se întindă după mere, ajunge vreo două, dar ei îi trebuie mai multe, strigă ceva către cea de jos, care îi aruncă coarda... cea grăsuță pocnește cu coarda merele mici și necoapte, mai cade câte unu, care nu e înfipt ca lumea în vârful crengii. Între timp cea slăbuță de jos ca să nu stea nici ea degeaba, începe să arunce cu mingea după fructe, dar nu cade niciun măr. Explorarea mea continuă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dispus să se apere? Să acuze chiar? Oftează. Nici asta n-ar fi bine. Își coboară ne fericit fruntea. Din ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în toți Iuliii și Claudiii. Femeie bătrână, însă tot necoaptă la minte! Vocea lui Trio îl smulge din gânduri. — Sunt versuri șugubețe... Înalță mirat ochii spre el, apoi dă plictisit din umeri. Și ce-i cu asta? Mai greu este de înțeles ce o mână pe Livia de la spate. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iată toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și sgîrcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntîlnești lipită-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne-nțelese Vârstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. {EminescuOpI 109} E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
care am fost pedepsită atât de aspru?“ se plângea ea În timp ce se umplea de pete roșii. „Nu am avut parte de copii, doar resturile altora“ (adică eu și frații mei). De câte ori Înghițea ceva ce nu-i pria, de la kumquat 1 necopt la insulte ascunse, fața i se umplea de pete enervante care semănau cu hărțile unor țări străine. „Știi unde e India?“ Întrebam noi Înghițindu-ne chicotelile. Ca să se aline, se scărpina și se plângea Încontinuu, iar când nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un coleg, vecinul meu, Ce stâlpi de telegraf el număra mereu, Să știe-n sat cam câți sunt în total Și niciodată nu ajunse la final! Eram cu toți copii cuminți Mușcând cu sete din copilărie, Cu râs și cu necoapte minți, Era război, era și armonie. Cu pași ușori ca de copil Ea s-a desprins tiptil-tiptil Lăsând un gust de dulce-amar Și amintirea-i felinar Copilăria noastră nu se șterge Și multe bucurii mereu promite, Oferă clipe calde, fericite
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
gust dar, unii o sorbiră pe nerăsuflate, În timp ce alții sperau ca masa de prânz să compeseze renunțarea la imposibila cafea. Masa de prânz, o altă tragedie...! În loc de pâine li se distribuiră turtoi un fel de tărâțe amestecate cu incerte impurități, necopt suficient, iar coaja turtoiului care era oarecum coaptă nu putea fi consumata având un miros neidentificat Întrucât deținuții la Liber ce pregăteau mâncarea Închisorii ungeau tăvile cu vaselină industrială iar uleiul natural Îl doseau pentru a-l consuma ori Îl
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oțel din ușă pentru ridicări. Și mobila de marmură rece, cu metal cromat, benzile de piele și șezlongurile ofițerești britanice, objets d’art op și pop, lumina indirectă și prevalența oglinzilor. Horricker era frumos. Sammler era de acord. Vesel, oarecum necopt Încă, Horricker era probabil lăsat de la natură cu intenția ștrengăriei. (La ce bun toți mușchii ăia? Sănătate? Nu banditism?) „Și cum se Îmbracă!“ zicea Angela cu Încîntare seducătoare, de actriță de comedie. Cu picioare lungi de California, șolduri mici, păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
transformi măi copile? mă întrebă privindu-mă adânc până în suflet. Într-un om, i-am răspuns... Și de ce o spui cu frică? Fiindcă nu am văzut niciodată coaja oului din care am ieșit. Evitând să escaladeze cu mine prin gânduri necoapte, îmi șopti ca să aud numai eu: Cred ca a stat cam multișor oul tău pe la soare... și râdea, dar n-o făcea cu răutate. Ținea foarte mult la mine și cred că și la alții. Îi eram ca un frate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-i spună lui Titi că e așteptat. Ce prostie să creadă că Titi ar putea semăna cu Gonzales doar fiindcă de la distanță siluetele lor arătau cam la fel. Obosise să caute în acel om ceva ce nu exista. Era prea necopt și nici măcar nu știa cu ce se mănâncă viața asta. Nu-i spusese mai nimic despre povestea sa și despre vasta experiență căpătată alături de fel de fel de golani, fiindcă nu-l simțea capabil să o înțeleagă. Titi nu știa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-și revină. Răsuflă adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o poznă că uitasem să spun unde plec. Era o regulă printre ciobani să se știe de fiecare unde e dus și ce face, dar eu eram încă necopt și nu mă deprindeam cu toate deodată. Am ieșit din pădure cărând după noi tăcerea care ne apăsa ca o pedeapsă. Acu’... ai să te duci cu el la mine acasă, a zis Baci către Badea Vasile. Nu mai poate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că nu-i vorba despre iluminatu’ public, ci despre luminism, așa e corect. Nu știu dacă ai priceput. Te-ai luminat sau te-ai iluminat? Nu-ți spuneam, dar vreau să-i atrag atenția colegului mai tânăr, care e încă necopt la minte, să nu repete și el greșeala”, și-și lua catalogul și pleca râzând pe coridor. Ne-a apropiat, într-o după-masă târzie de toamnă, cu soarele ca un ochi galben și obosit, Iuda. Eram amândoi într-o „fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i așa, Babaji? La început, fructul de chikoo e necopt, spuse Sampath, dar dacă nu îl culegi și nu-l mănânci repede, se strică imediat și se face alcool. Ce voia să spună? Că vremea perfecțiunii trece, că trebuie să mănânci fructul de chikoo doar la momentul potrivit, că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]