387 matches
-
ce-i al lui Dumnezeu”. „Sfinții închisorilor” i-au dat aproape totul lui Dumnezeu, iar clericii colaboraționiști i-au dat prea mult sau aproape totul Cezarului. Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare în mod public de la toți necreștinii pentru acțiunile reprobabile comise de creștini de-a lungul secolelor. A fost un gest esențial. Dar Ioan Paul al II-lea a fost pontiful providențial al secolului XX. Nu îl văd pe patriarhul Teoctist cerându-și scuze poporului român pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
folosească pentru a dobîndi perfecțiunea. Ambii autori invocă imaginea paulină a laptelui cu care sînt hrăniți pruncii și a hranei vîrtoase, potrivite adultului. Exprimate în termenii alimentației, ai creșterii biologice, destinul și libertatea omului apar aici, ca și la autorii necreștini, ca o dezvoltare intelectuală, un traseu complet de cunoaștere. Prin vîrsta lui reală, Adam era doar un copil și de aceea nu putea primi știința cum se cuvine. în zilele noastre, cînd se naște un copil, el nu poate mînca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pozitive ale trupului. A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care ea îl construiește în L'Enracinement să fie inteligibil și convingător pentru oricine acordă atenție statutului său de om, indiferent de apartenența sau neapartenența lui religioasă. Din aceeași perspectivă, Adam Michnik face analiza rezistenței poloneze împotriva totalitarismului. Creștini și necreștini s-au unit atunci nu numai pentru o luptă socială, ci în hotărîrea de a nu accepta desfigurarea umanului. Unii membri ai intelighenției laice au privit în acea perioadă Biserica drept un azil pentru întrebările despre valorile absolute și adevărurile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
viața” sa, Mitologie română a fost elaborată inițial în trei variante, „deosebite structural și ideativ”, fiecare deschizând alte perspective și solicitând alte soluții. În varianta finală, mitologia românească nu este văzută ca una creștină, arhaică (daco-romană), nici ca o mitologie necreștină (tracică sau latină), ci ca „sinteză integratoare a celor două straturi mitologice - dac și roman - cu zestrea lor și influențele mitice alogene, ponderea căzând însă pe structura, viziunea și tematica remodelate în perioada medievală”. Cartea urmărește să demonstreze capacitatea „de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
altul arată cât de întunecată poate fi mintea omului de păcat. Istoria Bisericii ne zugrăvește în culori luminoase și cu cuvinte alese chipurile ilustrelor mame creștine, ca modele de urmat cu vrednicie. Femeile și mamele creștine se deosebeau de femeile necreștine prin cuvioșia și înțelepciunea lor. Preocuparea și idealul permanent pentru femeia creștină este și a fost educația morală, formarea intelectuală a fiului (fiilor). Sfântul Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa au fost crescuți și educați
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
orfelinatele sau Orfanotrofiile. Orfelinatele nu au fost cunoscute în lumea veche păgână. Ele au rămas un model de dragoste pentru aproapele având continuitate până în zilele noastre. Aceste orfelinate erau case speciale unde erau îngrijiți orfani ai creștinilor dar și ai necreștinilor. La început orfelinatele erau mixte adăpostind și băieți și fete, dar mai apoi s-au separat în cele două categorii. Cel mai important orfelinat, făcând parte dintr-un complex de asistență socială a fost al Sfântului Zotic întemeiat în timpul lui
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
de... hârciog... sau de... ploșniță? — Astea sunt simple imagini. Adevărul se găsește dincolo de ele. — Mie mi se pare o doctrină sinistră. — Religiile altor popoare ni se par adeseori sinistre. Gândește-te cât de sinistru poate să pară creștinismul pentru un necreștin. — Așa mi se pare și mie, am răspuns, deși niciodată până atunci nu mă gândisem la acest lucru. Budiștii cred în viața de apoi? — Depinde... — În regulă! — Unii tibetani, urmă James, cred... Se opri și se corectă - acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Saturnaliile și celebrarea medievală a Crăciunului nu conțin rațiunea ultimă a unui ritual altminteri inexplicabil și lipsit de semnificație, dar ele furnizează un material comparativ util pentru degajarea sensului profund al unor instituții recurente. Nu e de mirare că aspectele necreștine ale sărbătorii Crăciunului seamănă cu Saturnaliile, de vreme ce avem motive întemeiate să presupunem că Biserica a stabilit data nașterii lui Iisus pe 25 decembrie (în loc de martie sau ianuarie) pentru a substitui comemorarea sa sărbătorilor păgîne care se desfășurau la început pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Bulgaria a devenit un stat autonom, dar Între limite sensibil mai Înguste decât În prima variantă. Austro-Ungaria a obținut spre administrare Bosnia și Herțegovina, iar Anglia, Ciprul. Independența României s-a recunoscut condiționat (sub rezerva recunoașterii dreptului la cetățenie al necreștinilor, al evreilor În particular). România primea Dobrogea, un important câștig teritorial: gurile Dunării și ieșirea la mare aveau să-i consolideze considerabil poziția geostrategică și economică În regiune. În schimb, rușii (În pofida angajamentelor privind respectarea integrității teritoriale a aliatului lor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
propus În 1936 să facă „un studiu al comunităților religioase” din satele românești. Comunitățile confesionale nominalizate erau „ortodocși, catolici, protestanți, sectanți, evrei etc.”. În căutările mele prin arhive, nu am găsit vreun astfel de studiu referitor la imaginea evreului (străinului, necreștinului) În cultura populară românească. Chiar dacă răspunsurile informato rilor populari nu au fost Înregistrate (sau nu s-au găsit), Întrebările pregătite pentru această cercetare spun ele Înseși multe despre subiect : „Cum sunt priviți străinii ? Evreii, țiganii etc. ?”, „Au ei puterea să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etc. ?”, „Au ei puterea să mânuiască unele puteri ascunse ?”, „Se obișnuiesc treceri de la o religie la alta ? Se fac aceste treceri În mulțime sau În parte ?”, „Au luat oare diavolii forme omenești ? Evreii, țiganii etc. ?”, „Ar trebui [evreii și alți necreștini] să fie botezați cu forța ? De ce ?”, „Cum sunt privite celelalte religii și confesiuni ? Cum sunt organi- zate ? Convertiții cum sunt priviți de ceilalți ?”, „Păgânii care nu o cunosc [sfânta lege creștină] vor fi pedepsiți ?”, „Ierarhia neamurilor. Țiganul, evreul, ungurul, sasul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copiii, ci până și Alianța izraelită, căreia nu-i place a-l ști. E dar curat zadarnic de a repeta acest adevăr pentru a suta oară. Catolici, protestanți, calvini, armeni, lipoveni, turci și În fine evrei, toate confesiile creștine și necreștine, posibile și imposibile, s-au bucurat pururea de cea mai mare toleranță religioasă pe pământul nostru” <endnote id="(285, p. 57)"/>. De altfel, aceasta era și poziția oficială a României. Prim- -ministrului, Ion C. Brătianu, declara următoarele Într-un interviu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rasiste - „un mai Înalt ideal românesc de umanitate”. În epoca interbelică, ideea de „omenie”, de „toleranță româ- nească” a fost redefinită conform noului context socio-politic. Prin noua Constituție, cea din 1923, li s-au recunoscut evreilor (ca și celorlalți minoritari necreștini) drepturi civile și politice depline. Dar fantoma xenofobiei și a intoleranței etnice Începuse să bântuie prin Europa (inclusiv prin România) cu o forță necu- noscută până atunci. Pe de altă parte, prin Încorporarea noilor teritorii În cadrul României Mari, numărul minoritarilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să devină boieri și să ocupe funcții publice, pentru că ei erau doar „suferiți [= tolerați] a trăi și a locui aice, În pământul țării” <endnote id="(395, p. 174)"/>. Într-un articol din 1876, Eminescu scria că, fiind „străini de rit necreștin”, evreii din România „nu pot pretinde mai mult decât de a fi suferiți” și că „n-au nici o cauză de a se plânge de toleranța noastră” <endnote id="(285, p. 139)"/>. În fine, În 1867, când evreii din Iași s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dublate de cele oficiale. Atât Codul Calimachi (promulgat În Moldova În 1817), cât și Codul Caragea (adoptat În Țara Românească În 1818) interziceau căsătoriile Între oameni „de altă lege” : „Nu este slobod a se face alcătuirea căsătoriei Între creștini și necreștini” <endnote id="(535, p. 400)"/>. Prevederile acestor două Codice - adaptate sau Întărite de diverse ofisuri - au acționat până În 1865, când a intrat În vigoare Codul civil. În 1850, un ofis emis de Sfatul domnesc și aprobat de Alexandru Ghica Vodă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege” (Descriptio Moldaviae, XVII). Pe la 1780, consulul austriac Ign. St. Raicevich scria la rândul lui că românii nu consideră un păcat jefuirea unui necreștin sau chiar a unui creștin neortodox <endnote id="(378, p. 36)"/>. Această forma mentis a supraviețuit și În secolul al XIX-lea și chiar În secolul XX <endnote id="(266)"/> : „Bandiții - scria Iuliu Barasch În urma traversării Moldovei În 1841 - credeau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
49) - Închide În el esența unei Întregi mentalități. Și nu este Întâmplător faptul că În 1876, În preajma Războiului de Independență, atunci când unii evrei din România au acordat ajutoare românilor, Mihai Eminescu a considerat că „aceste daruri ale neromânilor de rit necreștin [sic ! ] samănă mult cu cele ale danailor” <endnote id="(285, p. 202)"/>. „Jidanul tot jidan rămâne” Revenind la imaginea evreului În cultura tradițională din estul și centrul Europei, trebuie spus că neîncrederea În bunătatea sau În onestitatea acestuia este Întărită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
marile”. Acolo, ea vede „un râu de foc și Întuneric mare, și viermii neadurmiți și smoala clocotind ca focul”, În care sunt chinuiți „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se află și alți necreștini („toți ceia ce n-au crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menționați - ca etnie sau confesiune - printre păcătoșii care sunt „munciți” În flăcările Iadului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că prezența altor grupuri etnice (sau confesionale), În afară de evrei, În cadrul scenei „Judecata de apoi” este o inovație ce aparține iconografiei moldovenești <endnote id=" (12, II, p. 145)"/>. În stânga tronului pregătit pentru judecată (hetimasia) sunt zugrăvite, după caz, următoarele grupuri de necreștini sau de creștini neortodocși : „evrei”, „turci”, „tătari”, „armeni” (considerați sectanți), „latini” (catolici), „etiopieni” (creștini copți), „arabi” (sau „sarazini”) <endnote id="(12, I, pp. 258-264, și II, pp. 133- 145)"/>. Deasupra tuturor este scrisă Înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus - la Judecata
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă „Râul de foc”, și nu chiar Înăuntrul lui, precum cei din urmă. În acest caz, creștinii păcătoși sunt considerați mai periculoși pentru stabilitatea morală și spirituală a comunității autohtone decât evreii și ceilalți necreștini. Maramureșul este o zonă În care o bună parte dintre locuitori sunt greco-catolici, care nu au o viziune bipartită asupra „lumii de dincolo”, ca ortodocșii, ci tripartită : Raiul, Iadul și Purgatoriul. Unii maramureșeni cred că, după moarte, evreii ar avea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru că nu cred În Isus, ci și pentru că nu au voie să mănânce carne de porc. Dar și pentru că ei consumă carne de vacă. A mânca astfel de carne e „mare păcat” și o fac doar cei „de liftă rea” (necreștini), cred țăranii moldoveni, care „au greață de carne de vită ; mai bine postesc” <endnote id="(259, p. 236)"/>. Dezgustul moldovenilor de a consuma carne de vită, și mai ales „carne de la evrei”, este atestat Într-un act redactat la Fălticeni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Început - prin apariția evreului - cu un semn de bun augur <endnote id="(3, p. 14)"/>. Această explicație răspunde logicii mentalității magice. De regulă, demonii și duhurile rele aleg ca adăpost ființele „mai slabe”, mai puțin protejate, dintr-o colectivitate : străinul necreștin, animalul negru <endnote id="(137, p. 24)"/>, copilul nebotezat <endnote id="137, p. 28)"/>( etc. : „Copilul mic [= nebotezat] nu-i bine a-l lăsa singur În casă, că intră Necuratul În el” <endnote id="(229, p. 52)"/>. Astfel privite lucrurile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că intră Necuratul În el” <endnote id="(229, p. 52)"/>. Astfel privite lucrurile, se poate Înțelege de ce, În unele variante (mai vechi) ale superstiției, rolul de „piază bună” al evreului poate fi jucat, așa cum am văzut, și de alți străini necreștini, cum ar fi turcul sau țiganul („Țiganii, măcar că sunt botezați, ei tot nu sunt de legea noastră” - spune o credință populară bucovineană ; <endnote id="cf. 259, p. 317"/>). Chiar și evreii aveau, se pare, o credință similară. De data aceasta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vestul Rusiei au fost răspândite manifeste prin care oamenii erau ațâțați să participe la pogromuri, pentru că evreii „au devastat o mănăstire de maici și au legat cruci la gâtul câinilor” <endnote id="(100, p. 127 ; vezi și nota 292)"/>. Dintre necreștini, nu numai evreul, ci și islamicul sau păgânul putea juca un astfel de rol. Un voievod al Moldovei, Ilie II Rareș (1546-1551), după ce „de obiceiele creștinești s-a depărtat” (Grigore Ureche), convertindu-se la mahomedanism, pentru a-i convinge pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]