491 matches
-
râurilor, raze de lună, punți de suflet, geana zorilor, a stelelor cunună, mirific cântec etc., poeta face un salt către esențializarea trăirilor, către adâncirea în propria cunoaștere și explorarea tainițelor necunoscute ale sufletului smerit în adorarea Supremului Cântec al Luminii Necreate. Astfel lirica sa devine: „Un câmp de flori de suflet nesfârșit” (Aș vrea ... Acest demers liric grăbește cristalizarea Crezului poezic, care este subsumat în versurile următoare: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_o_preoteasa_a_cuvantului_si_odiseea_ei_su_none_1327654101.html [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
a îndatoririlor. Tânărul credincios ortodox se raportează la Harul Divin, adică la permanenta căutare a acestuia; - Întâietatea și preponderența inimii, nu ca un centru de sentimente, ci ca un loc al existenței, în care se realizează comuniunea cu Harul Dumnezeiesc necreat din care izvorăște viața în Hristos - după cum afirmă Sf. Ap. Pavel în Epistola sa către Galateni la cap. 5, vers. 22. Pentru ca toate acestea să fie inteligibile, este necesar ca cineva să fi fost botezat în întregime, cu alte cuvinte
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_folosul_participarea_si_impactul_tinerilor_crestini_romani_ortodocsi_in_uniunea_europeana.html [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
creștină, adică civilizația vechii Uniuni Europene, comună atât Apusului cât și Răsăritului din primul mileniu, este o civilizație theonomă și theocentrică. Toate manifestările creștinului ortodox poartă amprenta tinereții spirituale și a luptei omului spre desăvârșirea existenței sale lui dumnezeiescul Har necreat, izvorâtor și lucrător de îndumnezeire. Scopul civilizației creștin-ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbunătățirea etică a omului, mai ales a tânărului ci depășirea faptului de a fi o creatură zidită, prin schimbarea omului în dumnezeu - om, după Har. De aceea
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_folosul_participarea_si_impactul_tinerilor_crestini_romani_ortodocsi_in_uniunea_europeana.html [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
nu urmărește o întâlnire parohială convențională care înlocuiește cunoscutele întruniri lumești privind reglementarea nesemnificativelor oportunități zilnice, cotidiene. Biserica Ortodoxă își fundamentează slujirea socială față de aproapele pe spiritualitatea ei, adică pe legătura continuă cu sfântul și dumnezeiescul Har cu Energiile Divine necreate, în parametrii ascezei, a misticii și a comuniunii tainice. În consecință, responsabilizarea acțiunilor personale, instituționale și comunitare la nivelul persoanei, a familiei, a poporului dreptcredincios și - în final - a eclesiei, este o cerință a situației, a locului și a momentului
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_folosul_participarea_si_impactul_tinerilor_crestini_romani_ortodocsi_in_uniunea_europeana.html [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin ortodox de netăgăduit. A fost teologul care a mers la izvoarele dătătoare de binecuvântare și energie necreată, de unde s-a adăpat și a devenit el însuși izvorul, căci viața lui s-a desfășurat ca pe o scenă deschisă. Tot ceea ce el a avut ca dar - talanții și talentul oferit lui de Dumnezeu - le-a arătat tuturor, făcând
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
afecțiunea dăruitoare a Tatălui către noi cei uniși cu Fiul și de voința Fiului de a ne avea uniși cu Sine în veșnica iubire față de Tatăl, de la care primim împreună cu Fiul toate, Fiul ființa, iar noi toate darurile create și necreate. Dacă Treimea este binele desăvârșit din veci și până în veci, ea nu ne creează numai pentru o existență temporală, ci pentru o existență spre fericirea veșnică, în împărtășirea de binele sau de iubirea care este Ea” . Relația de comuniune desăvârșită
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_dumnezeu_tatal_in_viziunea_parintelui_staniloae_.html [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
a fi o esență a vieții, a luminii și a frumuseții. De la ce oare să se fi aprins? De la focul inimii, de la lumina soarelui, de la părul auriu al unei zâne, să fi fost adus de mâna zeilor, să fie lumina necreată care este vie, dar nu arde? Aș vrea să îl ating cu mâna, să mă contopesc cu el și să devin lumină galben-roșiatică cu care să dau vedere nevăzătorilor, să aprind toate cuptoarele, să pornesc toate centralele, să transform tristețea
FOCUL MÂNGÂIETOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1447174825.html [Corola-blog/BlogPost/369381_a_370710]
-
elenist (grecesc) și ortodoxia creștină, adică civilizația vechii Uniuni Europene, comună atât Apusului cât și Răsăritului din primul mileniu, este o civilizație theonomă și theocentrică. Toate manifestările creștinului ortodox poartă amprenta luptei omului spre desăvârșirea existenței lui prin dumnezeiescul Har necreat, și lucrător de îndumnezeire. Scopul civilizației creștin-ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbunătățirea etică a omului, ci depășirea faptului de a fi o creatură zidită, prin schimbarea omului în dumnezeu - om, după Har. De aceea, modelul antropologic al Ortodoxiei nu
DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT AL MOLDOVEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_stefan_cel_mare_si_sfant_al_moldovei_.html [Corola-blog/BlogPost/360936_a_362265]
-
bucurie... Ars poetica Cufundare subită în terme, Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne. Terme vechi, de sorginte latină, Vor imperiul de gânduri să-mi țină. Amorțire cu fața spre viață, De un gând rătăcit se agață. Ca un nor necreat să răsfire Adieri din fioruri de mire. Dimineața Turturea de la fereastră, Rupi lumina mea măiastră În petale evantai, Dimineții îi dai grai. Nopțile de-argint stropite Le sfărâmi, le culci topite De o boare de salcâm, Ce venea din alt
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1436780728.html [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
ascunse în complexiatea profundă și uneori deconcertantă a cultului ortodox. Inspirat de Sfântul Dionisie Pseudo - Areopagitul și Sfântul Maxim Mărturisitorul, Părintele Dumitru Stăniloae a evocat, în comentariile sale, constituția ascetică a darului euharistic și rațiunile liturghiei cosmice - unificate în Cuvântul necreat al lui Dumnezeu. Atent fiind la rădăcinile sale protocreștine, Părintele Alexander Schmeman a subliniat dimensiunea eshatologică a liturghiei, al cărei act central este nu predica și nici rememorarea unui trecut sacru, ci comuniunea euharistică în prezentul Celui care „iarăși va
PARINTELE ANDRE SCRIMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_andre_scrima_.html [Corola-blog/BlogPost/367335_a_368664]
-
și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau din cer neîncetat - de-a valma peste om și vite - urgii, pornite sau oprite la semnu-n mine germinat de voia-Ți-faptă-n necreat, și-n tot Egiptul se-auzea cum bate vântul nimicirii, când peste trupul său slăbit de faraonica-ndârjire, s-au abătut în ritm sporit actori haini din piesa groazei: ba broaște, muște și lăcuste, ba piatră, foc, epidemii și-alte
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_meditatiile_lui_moise_george_petrovai_1342195001.html [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
o putere creatoare unică... - Da, nu e o presupunere, ci este o percepție. E clar că la baza creației Universului stă o singură energie creatoare, o energie universală care guvernează tot ceea ce se întâmplă în Univers. Oricum, este o energie necreată pe care eu am perceput-o ca fiind una pozitivă, pacificatoare, armonioasă. Ea m-a însoțit și m-a înconjurat în timpul misiunii. Cât am fost în spațiul cosmic, am simțit că Cineva mă are în grijă, că o mâna ocrotitore
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/jurnalul-unei-misiuni-spatiale/ [Corola-blog/BlogPost/92471_a_93763]
-
ale culorilor și convenția cromatică a artei medievale, precum și în erminii - manuale bizantine pentru uzul zugravilor care precizau cromatica veșmintelor, decorului, părului sau bărbii personajelor Istoriei Sacre. În tradiția creștină, culoarea este o participare a luminii create și a celei necreate. Unele considerații asupra divinității și luminii au ajuns (evolutiv) până la a asimila (fără o regulă absolută) culoarea albă Tatălui, culoarea albastră Fiului, culoarea roșie Sfântului Duh. De aici au apărut și unele interpretari de asimilare tehnică, cum ar fi: verdele
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
Acest stadiu este numit "păzirea minții" și reprezintă scopul practic al isihastului, condiția de posibilitate pentru contemplarea lui Dumnezeu cu ajutorul Harului, o "stare de pregătire" care trebuie păstrată permanent. Isihaștii spun că vederea lui Dumnezeu are loc sub forma Luminii Necreate. Această stare de extaz este temporară, isihastul nu rămâne în ea ci se întoarce printre oameni, continuând să practice păzirea minții. Lumina Necreată a isihasmului este vederea Duhului Sfânt. Pe de altă parte, Isihasmul ca set de practici ascetice înglobate
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
de pregătire" care trebuie păstrată permanent. Isihaștii spun că vederea lui Dumnezeu are loc sub forma Luminii Necreate. Această stare de extaz este temporară, isihastul nu rămâne în ea ci se întoarce printre oameni, continuând să practice păzirea minții. Lumina Necreată a isihasmului este vederea Duhului Sfânt. Pe de altă parte, Isihasmul ca set de practici ascetice înglobate în doctrina și programul liturgic ortodox nu este o căutare a extazului ca scop în sine. Scopul isihasmului este de a purifica ascetul
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Aristotel "homeomeri", iar deosebirile dintre lucruri se datorau numai proporțiilor diferite în care astfel de particule intrau în componența lucrurilor. Empedocle (c. 490 î.Hr. - c. 430 î.Hr.) încearcă să explice diveristatea materiei identificând 4 elemente ca substanțe primordiale imuabile, eterne, necreate și indestructibile: focul, apa, pământul și aerul. Aristotel ia în considerare și două perechi de calități complementare: cald - rece și umed - uscat și asociază combinația a câte două din acestea celor patru elemente astfel: Concepția atomistă a fost reprezentată inițial
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
perechi de calități complementare: cald - rece și umed - uscat și asociază combinația a câte două din acestea celor patru elemente astfel: Concepția atomistă a fost reprezentată inițial de Leucip și de discipolul acestuia, Democrit. Acesta considera atomii ca niște particule necreate, indestructibile și imuabile, care se mișcă continuu în vid. Atomismul grec a fost continuat de Epicur care susținea că mișcarea atomilor nu are nici început, nici sfârșit, cauza acesteia aflându-se în ei înșiși. Mai târziu, poetul latin Lucrețiu reușește
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The Greek Orthodox Theological Review, 41, No. 4, 1996, p. 344. 2 Îndumnezeirea apare ca treapta cea mai înaltă a iconomiei mântuirii, adică starea în care energiile necreate și darurile Sfântului Duh devin însușite de credincios, care devine trup și suflet „templul lui Dumnezeu” (I Cor. 5, 19-20), simțind că „Hristos trăiește în el” (cf. Gal. 2, 20), iar prin Hristos, întreaga Sfânta Treime. Deificarea omului credincios este
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
asemenea anvergură, pe care Silviu Oravitzan a făcut-o la Nicula, la intrarea în capela din reședința mea din această mănăstire. În opinia mea, Silviu Oravitzan aparține Orientului ortodox; el este un pictor, un artist, un adevărat poet al luminii necreate. Este lumina care, la origini, a emanat de la Dumnezeu, din însuși ființa Sa. Lumina s-a arătat privirii pe Muntele Thabor, în momentul Schimbării la Față a Mântuitorului, moment când fața Sa a strălucit asemenea soarelui iar hainele-I au
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
Dumnezeu, din însuși ființa Sa. Lumina s-a arătat privirii pe Muntele Thabor, în momentul Schimbării la Față a Mântuitorului, moment când fața Sa a strălucit asemenea soarelui iar hainele-I au devenit de un alb orbitor, asemănător luminii. Lumina necreată, din momentul Schimbării la Față, a fost mai târziu experimentată de Isihasm. Acesta este un curent mistic al călugărilor isihaști de pe muntele Athos (doctrinarul cel mai important fiind Grigore Palama) care s-au dedicat unei rugăciuni neîncetate pentru a ajunge
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
Palama) care s-au dedicat unei rugăciuni neîncetate pentru a ajunge la uniunea cu Dumnezeu. Isihasmul este o experiență mistică specifică lumii ortodoxe. După părerea mea, arta lui Silviu Oravitzan încearcă să surprindă și să conțină în sine această lumină necreată”. (Bartolomeu Anania) „Peretele de lumină cruciformă care îi întâmpină pe închinătorii ce intră în biserica ortodoxă «Schimbarea la Față» din Cluj nu este «iconostasul lui Oravitzan», ci darul pe care marele artist îl face, sub forma unui iconostas, Celui dincolo de acesta. Un
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
limbaj, pentru că nu sunt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradisiac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capte în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele câmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără sfârșit. Vezi
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
este egală cu cea a Fiului. Astfel, pentru bizantini era importantă, în context, afirmarea divinității Duhului. În Constantinopol, unul din marii oponenți ai lui "Filioque" a fost Fotie (810-892). Sf. Grigore Palamas avea o poziție nuanțată. În contextul doctrinei energiilor necreate, el afirma că Duhul purcede doar de la Tatăl, dar își capătă consubstanțialitatea și de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
of the Eastern Church: The Modern Critical Fonction of a Traditional Theory”, în The Greek Orthodox Theological Review, 41, No. 4, 1996, p. 344. 2 Îndumnezeirea apare ca treapta cea mai înaltă a iconomiei mântuirii, adică starea în care energiile necreate și darurile Sfântului Duh devin însușite de credincios, care devine trup și suflet „templul lui Dumnezeu” (I Cor. 5, 19-20), simțind că „Hristos trăiește în el” (cf. Gal. 2, 20), iar prin Hristos, întreaga Sfânta Treime. Deificarea omului credincios este
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
mai rudimentar. Deși gruparea a luat naștere înaintea apariției discuțiilor stârnite de școlile de drept canonic, ei au fost de acord, în mai multe probleme, cu soluțiile și ideile muʽtazilite. Refuză, de pildă, să accepte că textul Coranului ar fi necreat, așa cum nu sunt de acord să rezerve nemusulmanilor chinurile veșnice ale iadului. Ei acceptă că păcatul grav este incompatibil cu calitatea de credincios, că minciuna, blestemul etc. întrerup curățenia rituală și obligă la repetarea abluțiunii. Interzic cultul sfinților, pelerinajele locale
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]