738 matches
-
într-o floare. Clipirea-i splendoare... Iar lacrima-l doare. Până-n zenit... Lumina îi surâde Chiar și-n asfințit. Cu brațe de floare Raze cuprinde A vieții ninsoare Iubirea aprinde. De-mbrățișarea Ți-e vie dorința, Zarea albastră A-nvins necredința... Și-n sunet de rouă Ce picură-n zori, Va fi împlinită, Iubirea în noi. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Alinare Suavă pe brațe se-așază dorința Și iar penelul scrie un destin... O harfă de aur îmi e azi voința
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
cu seninătate și iubire în fața lui Ponțiu Pilat, și mucenicul vorbește judecătorului său ca unui prieten, fără să-l urască. Cuvintele lui sunt ale Duhului Sfânt, de aceea el propu¬ne semenilor săi un limbaj nou, în stare să vindece necredința, boala și suferința cauzată și generată de păcat. De asemenea, vorbele sale determină spre o viață nouă și ajută pe cel care se hotărăște să se convertească și să-l ur¬meze pe Iisus Hristos. De cele mai multe ori martirii cântă
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
să fie folosite de către istorici. Unele amănunte din cărțile mele scrise, cred că pot ajuta istoria. Credința, adânc înrădăcinată în sufletul românesc, asigură respectarea legilor morale, dă stabilitate atât individului cât și societății. Am trăit într-un timp istoric al necredinței, un timp în care nu au contat legile morale. Existența Divinității ar fi trebuit mai mult intuită și mai puțin explicată. Mulți încercând să explice, s-au încurcat, s-au izbit de limitele cunoașterii noastre sau ale înțelegerii și nu
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
de tensiune interioară un străin li s-a alăturat pe drum întrebându-i despre ce vorbeau, interesant că știau că mormântul era gol femeile ce fuseseră acolo le aduseseră minunată veste că Hristos a înviat și totuși ei rămâneau în necredința. Iar Iisus recurge la scripturi începând cu Moise și purtandu-i prin toate profețiile importante din Vechiul Testament referitoare la Mesia. Orizontul cunoașterii lor începe ușor ușor să se deschidă tot mai mult iar speranța începe să ia locul descurajării. Apoi
DRUMUL VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354122_a_355451]
-
sârguință poruncile Tatălui Luminate de râvna milostivă a Fiului. Intinde Doamne bratul Tău apărător Peste întreg pământul, peste acest popor Îndură-te de suferinzii ce-n orice loc oftează Cu Puterea Spiritului Sfânt îi luminează! Sunt oameni buni căzuți în necredință Singuri și-au deschis porțile spre suferință Fii pentru înrăiți și păcătoși - speranță Tu iubire veșniă, trezește-i la viață! Avut-au străbuni cu credință, luptători cu drag Din viță de martiri și de eroi poate se trag Adă-ți
RUGĂ PENTRU SUFERINZI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354631_a_355960]
-
trei luni mi-au spus ăștia că am fost dincolo ................ ... Toată viața mea mi se pare un vis,un vis așa cum este de obicei viața ,cu puține clipe de iubire ,cu puține clipe frumoase amestecate printre banalități ,tragedii trădări ,boli ,necredință ,permanente cicatrici ,doruri ,fioruri de parcă sufletul nostru nu e altceva decăt carne înfiorată ,doar o serie de răni și cicatrici Viața mea a fost un vis ,în loc să trăiesc eu mi-am visat viața ddar nu așa cu țara mea și
PARCĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347138_a_348467]
-
bine în Egipt, acolo cu spinările inconvoiate sub biciul egiptenilor. Uitând că Moise era doar un om că și ei cu o singura diferență. El are credință că într-o situație de criză Dumnezeu poate aduce izbăvirea. Evreii plini de necredința și neputința de pe malul mării roșii ne reprezintă pe noi. Cum suntem în situatile de criză? (indiferent de natură crizei) ,, Domnul a zis lui Moise: ,, Ce rost au strigătele astea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridica-ti
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
în fața mării roșii de ce tremuram de frica? Unde ne este credința? Trebuie să înțelegem că marea roșie din fața noastră se va despica doar prin credință. Iar dacă uneori simțim înlăuntrul nostru această teribilă lupta dintre firesc și duhovnicesc, credința și necredința. Avem speranța și în asemenea situații ne asemănam cu acel om care într-o situație grea a strigat: ,, Cred Doamne ajuta necredinței mele. Acel om a simțit că credea dar nu avea suficientă putere să își exercite credință. Iar pe
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
doar prin credință. Iar dacă uneori simțim înlăuntrul nostru această teribilă lupta dintre firesc și duhovnicesc, credința și necredința. Avem speranța și în asemenea situații ne asemănam cu acel om care într-o situație grea a strigat: ,, Cred Doamne ajuta necredinței mele. Acel om a simțit că credea dar nu avea suficientă putere să își exercite credință. Iar pe de altă parte există necredința în el. Ce îl sufocă numai putea respira așa că a strigat, a izbucnit, a dat drumul la
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
asemenea situații ne asemănam cu acel om care într-o situație grea a strigat: ,, Cred Doamne ajuta necredinței mele. Acel om a simțit că credea dar nu avea suficientă putere să își exercite credință. Iar pe de altă parte există necredința în el. Ce îl sufocă numai putea respira așa că a strigat, a izbucnit, a dat drumul la tot ce avea pe inimă. Înțelepciunea infinită l-a acceptat așa cum era. Cum putea el să își exercite credință. De aceea dacă simțim
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
acela primește într-ade �văr Trupul și Sângele lui Iisus Hristos. Cel care le primește cu nevrednicie, acela într-adevăr reneagă Trupul și Sângele lui Iisus Hristos; oricum, Trapul și Sângele lui Iisus Hristos sunt acelea care, în credință sau în necredință, sfințesc sau osândesc. Dar această Taină se săvârșește în Biserică și pentru Biserică, ea nefiind nici pentru lumea exterioară, nici pentru foc, nici pentru un animal irațional, nici pentru stricăciune și nici pentru omul care nu a auzit de legea
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
Încă de la naștere purtăm în noi o Lumină care ne călăuzește. Lumina ne arată Calea pe care am uitat-o la naștere. Fiecare trebuie să-și descopere originea sa divină. Când Lumina abia mai pâlpâie... din prea multă tristețe sau necredință ...este nevoie de cineva sau ceva care s-o reaprindă. Poate fi o iubire, un cântec, o melodie, un apus de soare...poate fi tot ceea ce ne încarcă de energie. Ne furișăm printre anotimpuri și... când mai adăugăm câte unul
TOAMNĂ TÂRZIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357289_a_358618]
-
rapid, în curând noi nu vom mai avea oameni care să muncească. În „Curentul” chiar am văzut un titlu de genul: „Femeile sărace și neinformate fac copii mulți”. - În orice discuție pe care o avem, expunem cauzele avortului ca fiind necredința și comoditatea. Discuția întotdeauna se deschide, afirmându-se faptul că se fac avorturi din cauza problemelor sociale: lipsuri financiare, lipsuri materiale. Dar să știți că cei mai mulți patroni nu au deloc sau au unul-doi copii. De ce? Ori e vorba de necredință, ori
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
fiind necredința și comoditatea. Discuția întotdeauna se deschide, afirmându-se faptul că se fac avorturi din cauza problemelor sociale: lipsuri financiare, lipsuri materiale. Dar să știți că cei mai mulți patroni nu au deloc sau au unul-doi copii. De ce? Ori e vorba de necredință, ori de comoditate și dorința de a progresa. Problema este că au bani, dar, totuși, copii nu fac. O familie - tata, mama - pot da copilului școală, bani, mașină, casă, facultate, masterat, cont în bancă etc. Nimeni, însă, nu-i poate
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
să-l slujim și-n trup cutremur Urgia Lui mă face azi să tremur Din orice rugă îmi fac mereu avânt Pe calea cea dreaptă urcă gândul meu În cuget hrănit cu lumina de-apoi Să nu-mi cioplesc din necredință altoi Ca să crească roadele unui ateu Doar prin Tine Doamne calea cea dreaptă Fericit voi fi pe ultima treaptă PSALMUL 3 Între bine și rău crește risipa Din orice păcat nimic nu rămâne Doar materia vrea moartea s-amâne Numai
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
unde ne vom întâlni, vom socializa și ne vom organiza, se vor simți onorați doar cei care iubesc cultura, care crează cultura, care promovează cultura și înfierează incultura, ignoranța, suficiența, ipocrizia, indecența, intoleranța, superioritatea, demagogia, împricinarea, dușmănia, ura, răutatea, blasfemia, necredința, dizarmonia ... Rostul grupului nou înființat este acela de fondator al unei mișcări de unificare și purificare prin cultură, prin spirit, prin artă, prin credința în Om și Dumnezeu, prin lupta binelui împotriva răului din noi și dinafara noastră, prin descoperirea
S-A NĂSCUT MIŞCAREA CULTURALĂ NAŢIONALISMUL ŞI ARTA – MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358286_a_359615]
-
gândului pentru a-l înlocui cu o celebrare a unui erou sau supraom. Tendința contemporană de a face din Iisus Hristos un erou și din procesul și răstignirea Lui un fel de "afacere Dreifus" este un pericol mai mare decât necredința. Se încearcă înlocuirea Adevărului cu un mit. Iar oamenii sunt mari amatori de mituri, cu atât mai mult cu cât sunt mai cultivați. Patimile, moartea, răstignirea și învierea nu sunt simboluri, ci fapte. Ele nu înseamnă, ci sunt, fiindcă Paștele
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
Și dacă, în astă viață nu, măcar a doua oară! Deși, ce-i sfânt în viața asta, în alta, poate nu-i, Eu cred să poată fi adevărat comoara să existe, De-aceea este bine să nu dăm nimănui Din necredința noastră și ceasurile triste! Afară e frumos chiar dacă ninge răzvrătit Sunt bucuros că viața e frumoasă, și-s fericit ca încă mai exist!... florentina crăciun fabyola 27.01.2013 Referință Bibliografică: GANDURI / Florentina Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GANDURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358490_a_359819]
-
De la primele generații creștine, nedespărțite în mireni și monahi, și care în însingurarea lor de păgânătate aveau conștiința că ceea ce este sufletul în trup, aceea sunt creștinii în mijlocul lumii (Epistola către Diognet), și până la creștinii însingurați de azi, pierduți în necredința de acum și pe care, uneori, trebuie să fii duhovnic ca să-i descoperi, această predanie a însingurării stăruie vie. Există în predania răsăriteană un amănunt de antropologie, un fel anumit de a vedea pe om, care ne pare a fi
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
a reprezentat doar asaltul bestial împotriva tronului și altarului, ci și asaltul dement împotriva cerului, coborât prin credință la nivel uman și așezat la temelia rosturilor umane. Și astfel s-a născut omul modern, adică liber-cugetătorul mândru nevoie mare de necredința lui și disprețuitor cu cei care se înverșunau să creadă în cele veșnice și nevăzute... Ideologiile asasine ale secolului 20 (integral cele bolșevico-comuniste, parțial cele fasciste) și-au însușit prototipul omului necredincios în adevărul nemuritor, însă pătruns de credință și
MIZERABILISMUL OMULUI MODERN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358044_a_359373]
-
și „democrațiilor” Europei Occidentale și ale Americii. Guvernul își alege calea de a guverna fie prin harul lui Dumnezeu, prin autoritate, fie prin voința poporului, prin Revoluție, prin totalitarism. Acest lucru îl dovedește cu prisosință istoria ultimelor două veacuri. Catehismul necredinței liberale își exprimă credința prin cele două confesiuni: protestantismul și umanismul. Prin concepția liberal-protestantă se exercită „o profesiune de credință minimă care maschează o credință reală în nimic” ( Părintele Serafim Rose, op. cit., p. 58-59), iar umanismul este și mai convingător
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
vitalist s-a intensificat în căutarea furibundă de a găsi un „urmaș” dumnezeului din inimile lor, care murise. Exacerbarea acestei neliniști „metafizice” s-a concretizat în politică, artă, media, violență, crime, „cultul naturii”, al „trupului și sexului”, al corupției și necredinței, precum și „vivificarea” criticii contemporane în domeniile religiei, filosofiei, artei, literaturii, științei. Dacă în liberalism și în realism ispita nihilistă este de nuanță filosofică, exercitată în cerc restrâns, în vitalism, precum și în marxism plaga nihilistă se întinde aproape peste toți oamenii
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
religiei, filosofiei, artei, literaturii, științei. Dacă în liberalism și în realism ispita nihilistă este de nuanță filosofică, exercitată în cerc restrâns, în vitalism, precum și în marxism plaga nihilistă se întinde aproape peste toți oamenii. „Evoluția nihilismului a fost concomitentă răspândirii necredinței în timpurile moderne”...Regimurile fascist și național-socialist au fost cele mai abile în exploatarea acestei stări de neliniște și incertitudine a maselor și în utilizarea ei în vederea anumitor interese politice” (Părintele Serafim Rose, op. cit.,p.84). Revoltător este faptul că
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
extazul”, „individualismul”, „integralismul”, „autenticitatea”, „senzualismul”, „misticismul”, obscurantismul, șarlatania, ecletismul trivial, etc. Formele de vitalism s-au făcut remarcate mai ales în sfera politică având o largă răspândire în cultul activismului, al violenței, al sângelui, al pământului natal, al corupției, al necredinței, al cuceririi altor pământuri, un cult pseudo-păgân al naturii, cu zeificarea pământului, a trupului, a sexului, etc. Vitalismul se asumă ca o formă superioară realismului reducând totul la experiența și senzația subiectivă. Unii au văzut în nazism și fascism o
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
este o victorie prin care nimicim divinitatea...Umanitatea trebuie determinată să vadă că Dumnezeu ,, dacă există un Dumnezeu, este dușmanul ei” (System of Economical Contradictions: or, The Philosophy of Misery, Boston, 1888, vol. 1, p. 16). Albert Camus alege în locul necredinței, răzvrătirea ca principiu prim adaptată „spiritului veacului”. Ateismul bolșevic s-a erijat în „antiteism” afirmând că „viața modernă trebuie să continue fără Dumnezeu” ( Părintele Serafim Rose, op. cit., p. 104). În flancul antiteiștilor a intrat și o ramură a așa-zișilor
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]