910 matches
-
Mănăstirea este una dintre puținele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Faptul este consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre călugări: „"scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredincioșii mănăstirea de la Rîmet și cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru"”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, (1785), biserica este
Mănăstirea Râmeț () [Corola-website/Science/310073_a_311402]
-
anul 1225 a fost întemeiat primul ordin (al teutonilor) de călugări germani, prin ordinul regelui Boemiei Ottokar II, ce a cucerit cetatea existentă de lemn, înlocuind-o cu o cetate construită din piatră ,"Königsberg", ce folosea călugărilor ca fortăreață împotriva necredincioșilor "pruți". În regiunea cetății apar trei orașe germane Altsstadt, Löbenicht, Kneiphof, fiecare cu o administrație proprie. După distrugerea cetății de către pruți, în 1263, comunitatea germană din jurul cetății a fost refăcută. În anul 1286 comunitatea aparținea de Hansa, cu drepturi depline
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
cu dreapta strânge sacul cu talanții trădării. Pe când toți se reped spre dânsul, el singur își retrage trupul, ca trăznit de cuvintele Mântuitorului. După gesturile respective se poate recunoaște caracterul fiecăruia dintre apostoli: întrebarea, prin degetul ridicat al lui Toma necredinciosul, resemnarea lui Ion, indignarea lui Iacob cu brațele deschise și așa mai departe. Dar nu numai libertatea gesturilor mâinilor, pe lângă care nu trebuie uitate mișcările expresive ale feței, asigură superioritate vorbirii libere față de aceea din cușca izolată de la Radio. O
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
să dea curs cererii de ajutor, formulată cu câțiva ani înainte de împăratul bizantin, și aceasta cu atât mai mult cu cât aflase de proiectul de alianță dintre cei doi împărați. Colaborarea trebuia oprită cu orice preț. O expediție generală împotriva ,necredincioșilor’’, având eliberarea Ierusalimului ca scop final, era binevenită. Urmarea ar fi fost o creștinătate unită sub conducerea aceluiași papă, recunoscut ca șef spiritual și politic atât în Occident, cât și în Orient, unde era așteptat de împărat și patriarhul Ierusalimului
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
se întrunea la Piacenzza un conciliu, având ca scop aducerea în ascultare a prelaților refractari față de autoritatea papală. La conciliu participa și o delegație bizantină, ceea ce a făcut multă impresie, iar prezența ei avea să readucă în discuție lupta împotriva ,necredincioșilor’’. Cronicarul Bernold de Constance relatează că: ambasada împăratului de la Constantinopol a venit la acest conciliu și a implorat pe papă și pe toți creștinii să vină în ajutorul bisericii din Răsărit pe care idolatrii aproape au distrus-o în aceste
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Constantinopol, Clermont, capitala regiunii franceze Auvergne, la un conciliu al Bisericii apusene, papa Urban II i-a chemat pe toți creștinii apți să poarte arme să participe la o mare expediție în Orient (numită, ulterior, cruciadă), pentru a redobândi de la "necredincioșii" musulmani Ierusalimul și Sfântul Mormânt. Despre conciliul de la Clermont avea să se vorbească mai bine de o sută de ani ca despre o mare minune, istoriei adăugându-i-se legenda și fantezia cronicarilor. Ce s-a spus la conciliu în legătură cu
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
să fie legată amintirea unor pogromuri ale evreilor din Europa, cunoscute sub numele ebraic de gzerot al anului 4856. Trecând Rinul cruciații în zdrențe au întâlnit comunitățile bogate ale evreilor din orașele Köln și Mainz. Pretextul religios al luptei cu necredincioșii, a fost o justificare suficientă pentru gloata flămândă ca să se năpustească asupra lor și să-i jefuiască. Ei i s-au alăturat orășenii avizi de a-și spori capitalul peste noapte și cavalerii burgunzi cu imaginație aprinsă, dar mai ales
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
este greu să admită secularismul, adică să asculte de legi ne-inspirate din religie. Pe de altă parte, religia musulmană admite ca Șaria să le fie aplicată numai musulmanilor sau celor care au păgubit un musulman, pe când ceilalți credincioși, sau necredincioșii, pot, într-o oarecare măsură, trăi după propriile lor legi, separat de Uma (conform principiului despărțirii denumit "miliet", evreii și creștinii având, pe deasupra, statutul de dhimmi, adică de minoritate ocrotită, deoarece au ca și musulmanii, "Cărți sfinte"). Șaria acoperă toate
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
este incompatibil cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, care stipulează, printre multe alte precizări contrare Șariei, libertatea deplină de a crede sau de a nu crede într-o divinitate, egalitatea între toți credincioșii de orice religie, precum și între credincioși și necredincioși, egalitatea între bărbați și femei, ș.a. Această incompatibilitate aste fățiș exprimată în "Declarația de la Cairo" care afirmă lămurit că "islamul este unica religie adevărată" și că "în principiu nimeni nu are dreptul să suspende sau să-i ignore poruncile, întrucât
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
martori la sfârșitul Narniei.Aslan a chemat pe toți locuitorii la el.Cei care i-au fost credincioși i-a luat pe tărâmul său unde i-au întâlnit pe cei care trăiseră și muriseră în Narnia.Cei care îi fuseseră necredincioși au fost lăsați la intrare.Tărâmul lui Aslan era mai mare și mai bun decât vechea Narnie,cei care muriseră se găseau în ea pentru că era “cea reală”,pe când vechea Narnie nu fusese decât o copie.” Acela a fost visul
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
în epopeea fiind regina ilelelor, Gloriana) care a dat nume epocii Renașterii engleze, epoca elisabetană. Epopeea este o alegorie fantastică a Angliei, a reginei și a Casei Tudor, și o celebrare a moralei creștine, a nașionalismului protestant, unde papiștii și necredincioșii sunt personajele negative, regele Artur eroul și puritatea căsniciei cel mai înaltă virtute. Epopeea combină alegoria Evului Mediu cu eposul romantic italian. Cu toate că Edmund Spenser este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă poeți englezi, Sir Thomas Wyatt
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
că prin gestul său ar fi „aprins o făclie lui Christos”, și că ar fi devenit astfel „goi”, termen popular derivat din "goyim", cuvânt care în limba idiș desemnează un om care nu face parte din poporul evreu, sau un „necredincios, din punctul de vedere al evreilor”. Temele explorate în nuvelă includ frica și starea psihologică de demență indusă de aceasta, precum și condiția omului străin de societatea în care trăiește. Discriminarea rasială / religioasă devine astfel un motiv pentru cedarea psihică a
O făclie de Paște () [Corola-website/Science/298996_a_300325]
-
islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului. Conducători musulmani extremiști din regiune, ca de pildă fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, și organizații paramilitare fanatice ca Al-Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mâinile „necredincioșilor” uneori și ca pretext sau lozincă de luptă pentru inițiative militare sau teroriste având cu obiective diferite sau cu mult mai largi. În prezent orașul are o populație de 850.000 de locuitori (estimare din 2016); aglomerarea urbană totalizează aproximativ
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
asupra lor); și Muhammad este adevărat, precum și ziua Învierii este adevărată. O, Dumnezeule! Mă predau (voința mea) Ție, eu cred în Tine și depind de Tine. Și mă pocăiasc pentru tine, si cu ajutorul Tău mă voi lupta (cu adversarii mei, necredincioși). Te iau pe că un judecător (să judeci între noi). Te rog, iartă-mi mie păcatele anterioare precum și pe cele viitoare; Și orice am ascuns sau dezvălui pentru că Tu ești cel care face ca (unii oameni) să meargă înainte sau
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
din Creta din anii tinereții lui Venizelos a fost foarte schimbătoare. Guvernul de la Constantinopol submina reformele, care erau făcute făcute sub presiunile internaționale, în vreme ce cretanii nu-și doreau decât ca sultanul Abdul Hamid al II-lea să le acorde libertatea „"necredincioșilor nerecunoscători"”. Venizelos a intrat în bătălia politică în aceste condiții de instabilitate la alegerile electorale din 2 aprilie 1889 din partea partidului liberal. După ce a fost ales deputat, s-a distins pentru elocventă și opinii radicale. Numeroasele rebeliuni din Creta din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
acestor reguli în viața politică, au trebuit veacuri de lupte politice, câteodată violente. Lupta politică împotriva conservatorilor, a fost lungă și durează încă, pentru a ajunge la neutralitatea statului față de religii ("laicitatea", necesară libertății de conștiință pentru orice credincios sau necredincios, indiferent de convingerile sale), la egalitatea de drepturi între bărbați și femei, între oamenii sănătoși și cei handicapați, între heterosexuali și homosexuali, între albi, negri și orice alte neamuri, între diferitele clase sociale. Conservatorii nu admit astfel de reforme, fie
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
despre ideea că, fără intervenția providențială, ea nu ar înclina către bine. Există două niveluri ale grației: a) grația virtuților naturale, darul universal al providenței, care pregătește motivațiile eficiente ale voinței; aceasta este grația acordată tuturor oamenilor, chiar și celor necredincioși ("gratia filii concubinarum"); b) grația virtuților supranaturale, dată odată cu credința. Aceasta din urmă este grația fiilor ("gratia filiorum"), adică a oamenilor lui Dumnezeu. În al doilea rând, Augustin afirmă că libertatea oamenilor rămâne intactă. Augustin nu renunță niciodată la principiul
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
mai vestit domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare. De la primele povești copiii foarte numeroși ai Cajvanei, află că la umbra stejarului multisecular din localitate a poposit Ștefan de Mare, trecând pe aici într-o vară când țara era cotropită de necredincioși, probabil prin 1476. A fost surprins să audă sunete de trâmbiță, de parcă cineva se pregătea să-l atace. S-a oprit cu ostașii ce-l însoțeau sub acest stejar, gata să facă față unui eventual atac dușman. Nu erau însă
Cajvana () [Corola-website/Science/299254_a_300583]
-
fost pus în aplicare cu mijloace violente de către bărbați și femei musulmani precum și de cete de tineri care îi băteau pe evrei în stradă. În alte timpuri, mase de oameni ieșeau în procesiuni cerând califilor să ia măsuri coercitive împotriva „necredincioșilor”, iar califii se conformau acestor cereri. După mai multe mutări alternative ale frontierelor, Mesopotamia inclusiv Irakul au ajuns sub dominația turcilor otomani. În anul 1534 sultanul Soliman Magnificul a cucerit Tabrizul (orașul principal din Azerbaidjan) și Bagdadul din mâinile Persiei
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
va odihni până la Ziua Judecății. Persoana ori este recompensată în următorul domeniu de existență prin intrarea în Rai dacă au ascultat poruncile lui Allah sau pedepsită dacă nu l-au ascultat. (Coran 66:8, 39:20,). Pentru că aceasta este starea necredincioșilor, când moartea vine la unul din ei și spune: "Doamne, trimite-mă înapoi. Pentru a face drept în lucrurile ce le-am neglijat". Niciodată, nu este un cuvânt ce îl spune. După toate acestea este Barzakh până în ziua în care
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
la răsturnarea regimului șahului Reza Pahlavi. Conflictul cu tabăra ayatollahului Khomeini nu a întârziat, dat fiindcă MEK era în esență o organizație secularistă. Ayatollahul Khomeini i-a acuzat public pe mujahedini că ar fi "eclectici, contaminați de occident, ipocriți și necredincioși". Partizanii lui Khomeini, numiți hezbollahi, au început atacuri contra adunărilor MEK, asupra publicațiilor și sediilor acestora. Tensiunile au ajuns la apogeu în iunie 1981, atunci când în Teheran au început lupte de stradă între Gărzile Revoluționare și membri ai aripii radicale
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
la New York. În Statele Unite a condus un fel de Asociație a Scriitorilor, numită "ar-răbița al-qalamiyya". al cărei secretar era prietenul său Mikha’il Nu‘ayme. A publicat romane cu tentă socială despre umiliți și obidiți, printre care: "Spirite rebele", "Khalili, necredinciosul" sau "Aripi frânte". Gibran a publicat în arabă și în engleză cărți care s-au bucurat de succes, mai ales în Egipt și în Occident, precum "Profetul", publicată în limba engleză. Gibran Khalil Gibran nu a fost un reprezentant tipic
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
răceală, ca fiind fără gust vestimentar, fără conversație, fără famec. Maria a fost mama a opt copii. Aceste sarcini au ținut-o departe de viața de la curte. Deși țarul a tratat-o întotdeauna bine, Maria știa că Alexandru îi era necredincios și avea multe metrese. El avea deja trei copii cu metresa sa, prințesa Caterina Dolgoruki, când a mutat-o pe ea împreună cu copii în Palatul imperial. La mai puțin de o lună de la moartea Mariei, Alexandru a făcut o căsătorie
Maria de Hessa () [Corola-website/Science/315348_a_316677]
-
fost fixată la 1 octombrie, zi care a devenit 14 octombrie. La acea vreme, arhimandritul Galaction Cordun s-a făcut remarcat ca un protestatar aprig față de schimbarea calendarului, el publicând în colaborare cu protopopul Ioan Țincoca din Iași lucrarea "Catchevmul necredinciosului de P. Nilkes" (București, 1926). El a declarat că "Va fi firesc lucru, ca viitorul istoric al Bisericii Ortodoxe să indice și să considere această hotărâre ca pe cea mai tristă pildă a decăderii înțelegerii teologhicești și a disciplinei Bisericești
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
a stat adjectivul grecesc "atheos", format din particula privativă ἀ- "a-" (fără) și θεός "theos" (zeu), care însemna inițial "fără zei" sau "fără credință în zei", pentru ca începând din seculul al V-lea î.Hr. să capete conotația „care neagă zeii”, "necredincios", "păcătos". Karen Armstrong scria: "În timpul secolelor XVI și XVII, cuvântul 'ateu', era rezervat exclusiv pentru polemici...Termenul de 'ateu' era o insultă. Nimeni nu visa să se considere un ateu." În secolul XX, globalizarea a contribuit la clarificarea termenului, acesta
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]