5,468 matches
-
a doua nu a mai așteptat viza pentru intrarea în țara vecină l În seara zilei de 28 august, o persoană se deplasa spre casă. Pe strada Victor Hugo, colț cu strada Chișodei din Timișoara, a fost atacată de un necunoscut, care i-a smuls un lănțișor din aur de 15 grame. Victima a început să strige după ajutor. Un echipaj de la Siguranță Publică a intervenit și a pus mâna pe făptaș. Era vorba despre Dumitru Flavius G. , de 24 ani
Agenda2004-36-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282846_a_284175]
-
cotidiene pe seama vreunui mal psihologic, căutînd, ca atare, vindecarea în ședințe de terapie psihiatrică. Și de cîte ori nu ne întrebăm, fiecare dintre noi cei trăitori într-o lume mai degrabă dedata confesiunilor adresate fie la întîmplare, vecinului sau vreunui necunoscut oarecare, fie reprimate pe veci în sine, daca nu cumva ne-ar prinde și nouă bine un shrink. Însă nu răspunsul la această dilemă mă preocupă acum, cît o posibilă legătură pe care o sugerează prezenta psihiatriei, a psihanalizei (cărțile
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
așa cum face tânără scriitoare. Imagini ale decrepitudinii, sunete dizarmonice, mirosuri dezagreabile - nimic nu-i scăpa acestei martore incomode. Mirosurile, în special, îi rămân cu o precizie dureroasă în memorie: "Primul meu contact cu orașul fusese marcat de mirosul de clor, necunoscut mie până la venirea la liceu. Când am intrat prima oara în WC-ul căminului, mirosul de gaz otrăvit mi-a îmbolnăvit pentru totdeauna simțurile. Pe jos se află un strat gros, alb de clor. De usturime am inceput sa strănut
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
necruțătoare a morții. La mai puțin de un an, în aceeași biserică, propriul său trup, chinuit de o îndelungată suferință, primea el însuși acele semne de rămas bun de la cei apropiați, de la prieteni, de la cunoștințe și de la o mulțime de necunoscuți. Dincolo de cruzimea faptelor și de revoltă noastră neputincioasa în fața acestora, cei doi mari artiști, care au dus în mormînt atîta vitalitate necheltuită și atîtea lumi neexprimate, au întărit și prin moarte ceea ce au arătat cu atîta splendoare în timpul vieții: adevărul
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
Alex. Ștefănescu Cărțile n-aduc fericirea Cei mai valoroși prozatori apăruți după 1989 sunt Mircea Cărtărescu și Dan Stâncă. Primul, cunoscut dinainte că poet, a făcut senzație cu românul Orbitor. Al doilea, practic un necunoscut, ar fi putut și el să facă senzație - dar n-a făcut, pentru că nu i s-a dat suficientă atenție - cu opt române: Vântul sau țipatul altuia, Aripile arhanghelului Mihail, Apocalips amânat, Ultima biserică, Muntele viu, Ritualul nopții, Ultimul om
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
și în perioada imediat postcomunistă. Biografia lui Matei Popa este nu o biografie exemplara, ci o sinteză de biografii. Intens, răscolitor, extenuant Pe parcursul lungii sale spovedanii - stimulată de prezența unei ascultătoare comprehensive -, Matei Popa primește scrisori de amenințare din partea unor necunoscuți, despre care ne dam seama că sunt securiștii de altădată, incomodați de articolele incisive ale ziaristului. Ei îi atrag atenția că i-ar putea distruge reputația dezvăluind publicului pretinse fapte compromițătoare din biografia să. În cele din urmă, un odios
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
e Ion Caraion, mai ales după ce i-a citit postumele, Marin Mincu e convins că e Nichita Stănescu, "orice ar spune toate grupulețele sau găștile sau grupările", Mihail Gălătanu spune că "desigur, Eminescu", Alex. Ștefănescu optează cu îndrăzneala pentru un necunoscut care se numeste Mircea Bîrsilă, Simona-Grazia Dima iubește poezia lui Adrian Popescu, Dan-Silviu Boerescu se eschivează într-un nume generic, nouăzecistul, Gheorghe Izbăsescu spune de trei ori mai multe nume decît i s-au cerut: Gellu Naum, Nichita Stănescu, Marin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
de nici un fel. Ce resort lăuntric credeți că-l împinge pe om spre compromis? - Prudență excesivă, de pildă, poate fi uneori cheia compromisurilor. O prudență excesivă, care încă mai continua. Am fost indignat de un telefon recent, la care un necunoscut mă laudă grozav. L-am intrebat de unde vorbește. Se află la München și tocmai se întorcea în țară. L-am întrebat cum îl cheamă și nu mi-a răspuns. Am crezut că nu m-a auzit și am insistat. Mi-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
se întorcea în țară. L-am întrebat cum îl cheamă și nu mi-a răspuns. Am crezut că nu m-a auzit și am insistat. Mi-a spus: "ei, dumneavoastră nu știți ce e în țară..." și...a rămas un necunoscut. Vă mărturisesc că mi-a fost jenă să-i spun că mă insultă, ca în timp ce el știe cu cine vorbește, eu nu. Că implicit mă face turnător etc... Alții merg cu mine la berărie și tot timpul privesc în spate
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
îngenuncherea ta. Demnitatea în suferință te face să te simți bine, să fii sigur pe tine și să nu-ți fie rușine cu tine însuți. - Cele mai palpitante pagini în cartea dumneavoastră sînt cele în care povestiți evadarea, mersul prin necunoscut, cele o sută de zile de libertate. V-a fost frică? - Sigur că mi-a fost frică. Era normal. Frică îți este tot timpul și în pușcărie, pentru că te simți la cheremul abuzului în orice moment. Dar te înveți să
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
urmează peste tot unde-mi îndrept pașii așa cum face reflectorul cu actorii care evoluează pe scenă?". Sau confundată cu o trăire interminabilă, precum o iluzie ce abia scoate în relief realitatea vieții finite: "Mă aflu la masă cu mai mulți necunoscuți. E frig și unul dintre ei are un deget lipsă. Alți doi schimbă cuvinte vagi într-o limbă ce-mi pare inventată. Un rîcîit se-aude cînd și cînd prin pereți. Mi se face dintr-o dată frică și-mi dau
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Atît de surprinzătoare e o asemnea conștiință a libertății, încît se ivesc normale griji față de "greșelile" ce ar putea rezulta din aplicarea puterii astfel dobîndite: "Un gest, unul singur/ al mîinii mele/ în viitor -/ istoria explodată/ voi mutila un chip/ necunoscut/ dorința mea este/ să nu mișc un deget/ să nu chem/ din greșeală, dezastrul/ ce mă provoacă, istoria" (Mutilare). Cum poate fi folosită, practic, libertatea poetului? Prin tranziția făpturii în cuvînt (cuvîntul fiind o esență, însă și o inexorabilă margine
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
în 1982, într-o cronică literară entuziast cumpănită. Dar, de fapt, pe debutant nu-l văzuse la față niciodată. Evenimentul s-a petrecut la începutul toamnei 1982 după ce, din 1976, tot corespondau prietenește. Uimitoare situație și uimitor devotament pentru un necunoscut fizic. Corespondența se oprește, brusc, prin 1986, trei ani mai tîrziu prozatorul dispărînd în exitul tuturor durerilor și neputințelor sale. Dl Simuț n-a uitat gestul extraordinar al lui Paul Georgescu. I-a publicat, sobru adnotat, într-o succintă ediție
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
soție înșelată (tenebros glaciala Geraldine Fitzgerald) are ideea de a se sluji de puterea obscură a unei statuete chinezești-adevărat totem pentru a dobîndi banii care - crede ea - ar putea să-i aducă înapoi soțul și își asociază la întîmplare doi necunoscuți, aleși pe stradă. Un bilet de loterie la o cursă hipică devine pariul-provocare pentru cei trei inși care, pînă în clipa deznodămîntului, continuă să-și ducă existența individual. Încercînd fără succes să-și determine bărbatul să nu o părăsească, femeia
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
și se vor organiza colocvii. * Întrebat de Leonard Oprea dacă, fiind adolescent în condițiile de azi, și-ar mai părăsi locurile natale, pentru "a pleca în lume", scriitorul american de origine română afirmă: Cînd ai 16 ani ești intoxicat de necunoscut. Aș pleca, sigur c-aș pleca, da nu în condițiile din1965. Aș pleca să văd, să vagabondez, să învăț, și după aia m-aș întoarce. Ceea ce a fost rău în 1965 era că nu puteam să mă-ntorc: comuniștii erau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui ritm alert curge imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca lava de ghiață"). În liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul epic al
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
și omul neprovincial constituie, probabil, cea mai temeinică cercetare a rolului jucat, în cultura română, de Asociația de arte, litere și filosofie "Criterion", din cîte avem pînă azi. Liviu Antonesei e, se vede, pasionat de acest subiect complex, ca și necunoscut publicului (chiar și specialiștilor), scotocește sistematic presa și (în)scrisurile vremii, atent la mișcarea ideilor, la diferențele specifice și, în egală măsură, la ceea ce va fi constituit paradigma culturală a deceniului patru, cu atîtea efecte astăzi, după refacerea punților de
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
țesut cu minuție, întreținut cu surprizele imagistice ale sarcasmului: "Cunoașteți imaginea: poetul lîngă zidul orașului./ Ne-a fost strecurată în toate cărțile. Toate ne-au/ spus asta: el e acolo./ (Vax! Cine nu mă crede să se oprească lîngă primul/ necunoscut rezemat de ziduri: se va trezi cu un/ scuipat între ochi sau cu un pumn în plex!)// Nu-mi face plăcere să scriu. Ca și cum ai schimba scutecele/ veacului. Ca și cum ai extrage măselele cariate. Poemul/ devine un post de prim ajutor
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
nu avea niciunul." Inteligența și tenacitatea, "fiicele Legii", precum și simțul comun ("Poți fi oare Fiul lui Dumnezeu dacă nu ești în stare să ieși dintr-o încurcătură și te lași luat drept un răufăcător?") trădează frica de oameni și de necunoscut ("Pentru ce mă tem? Ce pot să-mi facă oamenii?... Ce pot să-mi facă trădătorii?"). Interesat de cazurile de flagrant delict, acest personaj trăiește într-o sete acută de evidențe și se refugiază în lege și ordine cu conștiința
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
perioadă de suferință? "La Maica Tereza. Am avut, tot timpul, la mine, un mic talisman, o medalie, pe care mi-a trimis-o pe vremuri"... Un serios sprijin moral i-au fost scrisorile de încurajare, primite de la o mulțime de necunoscuți: "Pur și simplu m-au amețit... Era ca și cînd aș fi băut ceva. E o senzație plăcută să știi că există oameni care se gîndesc la tine... Am obiceiul să dramatizez, să fac din țînțar armăsar; apoi, după ce m-
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație, a unui spirit contemplativ, care se lasă impregnat de imagini, cu acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
lui și publicate în acest număr adaugă fiecare alte nuanțe portretului psihologic al unui om de mare calitate, din toate punctele de vedere. * Dar cea mai neașteptată surpriză a acestui număr din Jurnalul literar este descoperirea romancierului N.I.Herescu, rămas necunoscut pînă acum. În 1960, la editură pariziana "Le Mont Saint-Clair", apărea un roman intitulat L^Agonie sans mort, semnat de un necunoscut, Ch. Séverin. N.I. Herescu a recomandat prietenilor și cunoștințelor sale această carte (care avea printre personaje și români
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
vedere. * Dar cea mai neașteptată surpriză a acestui număr din Jurnalul literar este descoperirea romancierului N.I.Herescu, rămas necunoscut pînă acum. În 1960, la editură pariziana "Le Mont Saint-Clair", apărea un roman intitulat L^Agonie sans mort, semnat de un necunoscut, Ch. Séverin. N.I. Herescu a recomandat prietenilor și cunoștințelor sale această carte (care avea printre personaje și români exilați la Paris), trecînd cu discreție peste identitatea autorului. Nimeni nu a bănuit atunci că sub pseudonimul Ch. Séverin se ascunde cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
datorită modelul francez, ea e întărită astăzi și prin cel caracteristic spațiului anglofon. O mărturie recentă asupra percepției acestor diferențe sociolingvistice o oferă Monica Lovinescu, într-un pasaj în care povestește cum a recunoscut apartenența românească (și securistica!) a unui necunoscut în momentul în care acesta i s-a adresat cu "Madame Monique". Pe de altă parte, în sistemul onomastic tradițional de la noi - tipul "Nica a lui Ștefan a Petrei Ciubotariul", date fiind cvasi-absenta numelui de familie și rolul esențial al
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]