274 matches
-
pe care o propune în Istoria... sa N. Manolescu este canonul, un concept mai mult din domeniul teologic, dar implementat în cultură cu pretenții de revoluționarizare a ei. Există la intelectualii români (ca și la politicieni), comentează Th. Codreanu, o necurmată sete de a introduce forme fără fond, după cum bat vânturile istoriei. La fel se întâmplă, sub ochii noștri, cu termenul canon. E vorba de o flagrantă denaturare a conceptului lansat îndeobște de cartea lui Harold Bloom, carte care n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la sfârșitul celui de-al doilea trieniu al său, a lăsat acolo un preot de-al locului, fratele Antonio Franceschi, dar din păcate a murit înainte să-i poată ajunge succesorul, iar acesta nu a putut să intre datorită războaielor necurmate din acea provincie. Procuratorul nostru nu a crezut necesar să mai aducă și alte documente, pentru că erau oricum destule în arhiva Sf. Congregații a Episcopilor și a Regularilor (Călugărilor), unde aceiași cauză a fost dezbătută și definitivată în 1646. În ciuda
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile sale angrenaje specifice de determinații stilistice, a căror acțiune concertată este responsabilă de unitatea stilistică a culturilor respective. Atât omul, cât și întregi colectivități umane, "trăiesc necurmate în cadru stilistic", fiind prizonierii culturali ai unui stil bine individualizat, pe care îl poartă "ca un jug suprem" (Blaga, 1969, p. 4). Blaga avansează teza "imposibilității vidului stilistic", subliniind apăsat că existența socioumană nu se poate desfășura decât într-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sovieto-centriste. Realizarea lui Mihai Viteazul este reevaluată într-o notă și mai naționalistă, iar Unirea din 1918 este prezentată ca "îndeplinirea unui vis străvechi al poporului român. În tot cursul istoriei, de la zămislirea lui, poporul român a dus o luptă necurmată pentru libertate și unire" (Almaș și Fotescu, 1976, p. 133). Seria manualelor de istorie din generația 1964-1971 a fost înlocuită în bloc după tezele din iulie 1971 cu un angrenaj intertextual care a definitivat tranziția de la internaționalismul proletar la naționalismul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a trecut munții în Țara Moldovei, unde oamenii locului și cnezii lor l-au ales Voievod al Țării, după ce l-au alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș, un supus fidel al regelui maghiar. Iată cum consemnează documentele acelor vremuri lupta necurmată purtată de românii moldoveni împotriva maghiarilor, pentru apărarea credinței lor strămoșești și a gliei străbune: „Regii maghiari au încercat să oprească năvălirile tătare asupra Transilvaniei, printr-o serie de expediții împotriva acestora, la care au participat și românii din Maramureș
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
din cei cinci bătrâni înființători ai satului Ipatie (de unde Ipoteștii) care ar fi făcut bisericuța, mai târziu a familiei Eminovici 8. Trecută în documente când Ipotești când Epotești, moșia a constituit obiectul râvnei multora, din moment ce răzeșii ipoteșteni sunt într-o necurmată luptă cu vecinii. Ca rezultat al acestor neînțelegeri au rămas până astăzi numeroase informații, nici una de neglijat: nume ale proprietarilor, vânzări-cumpărări, date și ani. Se știe astfel că la Iordache Murguleț era casa documentelor Ipoteștilor; mai mult, că în 1835
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
marmure, unul inocent: Ca visul pe-un copil 235. Mai mult decât atât, proiectat în urmă, trecutul nu este nimic altceva decât Visuri trecute, uscate flori/ Ce-ați fost viața vieții mele236, așa încât erotica eminesciană, în întregul ei, e o necurmată țesere și destrămare de visuri 237. Dar ce e, în ultimă instanță, visul eminescian? Un instrument al evadării din realitate, al fanteziei atotputernice? Un drum spre miezul realității? O realitate în sine și pentru sine? Desigur, e pe rând fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca și moartea metalelor trece prin proba focului, forma filosofică a spiritului. Îți dă lumină, unul, Fire, Un altul doliul lui de-nfrânt Ce pentru unul e Mormânt! La altu-i viață-n strălucire! O, Hermes neștiut ce-mi iști În suflet necurmată teamă, Cu Midas tu mă faci de-o seamă, Cu cel mai truist dintre-alchimiști; Prin tine, fier din aur fac Și iad din rai, din înger drac; Când giulgiul norilor se trage, Un scump cadavru-ntrezăresc, Iar pe întinsul șărm
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e cald. A mai trecut o zi fericită. („Ce naiba ai să faci acolo?“ mă întrebau toți.) Într-un fel domol, ascuns, mă simt foarte mulțumit de mine însumi. Altă zi. Am hotărât să nu scriu datele pentru că ar știrbi curgerea necurmată a unei meditații continue. Am recitit paginile de început ale autobiografiei mele. Ce oribilă rezonanță au frazele scrise, cel puțin pentru mine, fraze despre copilăria mea, impregnate de un bizar și neașteptat aer de importanță. Niciodată n-aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorbește și se scrie altfel în limba română, vocabularul e mai profund și mai complet, mai frumos, mai expresiv, mai corect, iar cuvântul se încarcă de o muzică intrinsecă. El este simbolul geniului creativ al neamului nostru, al luptei sale necurmate ca să poată dura prin vreme, peste toate amărăciunile vieții și împotrivirile istoriei. Poeziile sale au cântat sentimentul etern omenesc al iubirii care a rămas, rămâne și va rămâne un adevărat giuvaer, de aceea majoritatea colegilor din generația adolescenței mele recitau
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
apărut dintr-o dată ("subit, totul laolaltă"), așa încît l-a putut vedea integral, de parcă ar fi fost un tablou sau o operă de sculptură. Conceperea problemei culturii de către Rousseau prezintă trăsături similare. Un al treilea exemplu: după o îndelungată și necurmată chibzuință, am luat o decizie într-o chestiune importantă. Toată ființa mea, adică toată gîndirea, simțirea și străduința se adună într-un punct, într-o dorință, care e totuși mai mult decît o dorință, pentru că văd de pe acum că sînt
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cred eu -, o întrebare, una singură îmi revine acum în minte: până când, până când, deasupra lor, atotputernicia protectoare a obișnuinței? Trandafirii galbeni Es ist Nichts Schrecklicker, als eine tätige Unwissenheit (Goethe) Primăvara sosise cu un soi de alai adus de voioșia necurmată a copiilor, deși vremea era când bună pentru plimbări și jocul de fotbal, când mai nestatornică, cu vânturi iuți și înnorări temporare. Bărbații mergeau uneori pe stadioane la meciurile de campionat sau admirau voleiul feminin în încăperi largi și înalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stereotipe, fără adâncire personală, fără trecerea ei prin intimitatea sufletească a teologului, de unde să se îmbrace în dogoarea convingerilor, în noutatea cuceritoare a unor prezentări care trădează o nouă descoperire a evidențelor adevărului etern, fulgerată pe rând în focul tensiunilor necurmate ale spiritului său. Tocmai acest caracter viu, trăit, îl are teologia lui Nichifor Crainic. E semnificativ în această privință că dânsul a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la Dumnezeu prin "evlavie și cucernicie (rugăciune, post, umilință și fapte bune), săvârșite în Biserică, adică în comunitatea viilor și morților mărturisitori ai aceleiași credințe, la fel rugători, săvârșind aceeași jertfă și ascultând de aceeași autoritate, pe temeiul tradiției apostolice necurmate, universale și neschimbate, care a dat Scripturile și care le garantează și unitatea de înțeles"18. Filosoful român ajunge astfel la ultima deosebire fundamentală între Luther și catolici, deosebire care implică spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Pentru Luther, rânduiala apostolică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
însuși un produs al provinciei, născut la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate ambele tabere de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor părți. Să vedem perspectiva deformată a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați și ceva mai puțin vii și flexibili ca
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
valorii provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la cinematograf. Îi privesc pe sub ochi și-i scrutează fără entusiasm. Complexul de inferioritate din sufletul provincialului de acest fel se vădește
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
epure a imaginii. Felul în care ceva începe, apare și se dă semnificării vorbește de la sine despre faptul că "orice-nceput se vrea fecund", procesând din "obârșiile-izvoare18". Ceea ce izvorăște nesecat "între floare și poamă" face posibil peisajul transparent al unei necurmate faceri 19. Creația înseamnă ascensiune, relief ce se înalță în adânc ridicând întregul poem: "florile/ spre alte foarte înalte poieni tânjind/ mai invocă și-acum/ lumina ta fără de nume20". Între ceea ce se dă ca început al nepătrunsului ascuns - sămânță mirabilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă vederii ceea ce în esență nu se arată, făcând vizibil ceea ce este inaparent în ființare. În cazul poemelor barbiene: increatul ce iese din ascundere ca potență a creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea unică a totului ce le cuprinde pe toate, sufletul poemului este forma care focalizează multiplele oglindiri ale tuturor celor ce, căutând să exprime esența, se nasc în locul de așezare în care se întipăresc, hrănindu-și ființarea din armonia acestei necurmate treceri. Cerul, formă a inaparentului Poemul Aripile absente 31 aduce în prim plan, pe de o parte, contemplarea priveliștilor invizibilului de către sufletul dionysiac, "chipul din undă setos de splendida sa realitate, chipul care-și caută modelul, chipul care-i întinde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dă de văzut nu se dă spre revedere, ci redă forma nevăzutului pe care e chemată să o aducă la vedere. Imaginea apare și ia forma chemării înseși în care modelul se arată pentru a se pune în perspectiva unei necurmate rechemări. "Formele căderii" nu sunt prin urmare imaginile de-formate, figurile desfigurate ale unei diferențe de nerecunoscut. Căderea în formă - și nu în inform - este rechemarea de sine a modelului care se autorevelează în și prin imagine; ea cuprinde în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adâncul insondabil al inimaginabilului? Căci "înainte ca văzul care vede totul să vadă/ se întâmplă această aventură-n eter"40. Iar ceea ce se întâmplă nu se vede dar este, chemarea veșnică a ființei, a ceea ce vine, ad-vine în chemarea unei necurmate aventuri (adventurus). "Ce este acum, ce-a fost, și ce are să fie" vin împreună, neauzite și nevăzute, aluvionând în calea ființei. E mult, e puțin această quidditate nepieritoare, miracolul unui aproape- nimic ce anunță un "cu-totul-alt-ordin" (Vl. Jankélévitch), al veșniciei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inaparentul intuit pe verticala trans-ascendenței, la altitudinea unui alt nivel de structurare a realului. Esența poeziei este, prin excelență, verticalitatea", rupturile de nivel, "treceri fulgerătoare de la un palier al realului la altul"16. O trecere prin spațiul imaginal al unei necurmate restructurări, de la Același la Altul, al unei prefaceri în care lucrurile sunt văzute ca lucrări, în formare, prevăzute în posibila lor ființare. "Arta nu se poate socoti cu adevărat justificată decât tocmai printr-o astfel de ontologie a posibilului" (s. n
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca strălucire și semnificație". De aceea, în uitarea timpului, "dragostea caută ceea ce nu are structură de ființare, ci viitorul la modul infinit, ceea ce trebuie să se nască", reînceperea la infinit, dincolo de timp și totodată origine a timpului, "ca un început necurmat și, prin aceasta, ca infinit" (Totalitate și Infinit. Eseu despre exterioritate, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 236, 238, 243). Altfel spus, fidelitatea trecătorului față de netrecătorul în care se pierde, se uită pentru a se regăsi veșnic în trecerea reîncepută. Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu laser și-ale ei nesfinte puteri de redefinire. Tatăl îi explicase că, în legendă, Olandezul putea fi salvat numai de-o iubire neclintit de fidelă ieșită lui în întâmpinare, ceea ce ei îi trezise sentimente contrarii. Desigur, o mișca suferința necurmată a damnatului, dar în același timp o și înspăimânta ideea salvării unei voințe umane atât de inflexibile. Personajul o fascina mai ales cu tenacitatea revenirilor lui, pe care le găsea provocator de incomode: Tot nu e nimeni gata?" îi părea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe un pârâu de apă încât îl poate păși omul; Și pentru multa apropiere a ei de târg ne-a făcut pe toți a fi supuși unei pătimiri primejdioasă.Întâi cu îngrijire de foc și al doilea cu suferire unei necurmate putori aducătoare de toată necurăție și boală. Încât dacă mila lui Dumnezeu n-ar fi vrut a ne păzi despre aceste aceste do(uăă rele am fi fost supuși ce(leiă cumplite pătimiri și primejdii. După care toate aceste pătimiri
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]