494 matches
-
abia puteau fi identificate ca umane. Totuși, acest om fusese un copil, un copil născut pe Gorgzid. Și atât de tare era această legătură încât această planetă ajunsese capitala Celui Mai Mare Imperiu. Un om ca el nu ar deveni necuviincios așa de ușor față de dogmele unei religii în care a fost crescut. Gosseyn constată că descifrase corect starea de spirit a lui Enro care se înclină sarcastic spre Patricia. - Sora mea, zise, vă cer umil iertare. Se întoarse brusc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu mere galbene, cu lumânări roșii și-un înger în vârf, atât, beteală n-am pus) și, cum îi juca lumina flăcărilor pe față, iar eu eram așezată mai într-o parte, l-am putut privi în voie, deși e necuviincios să privești cu atâta insistență un musafir. Noroc că nu se uita mama la mine, altfel m-ar fi mustrat. Și eu cred că-i mai tânăr decât se zice sau decât zice că e. La început figura lui nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri extrem de necuviincioase. Eu una am învățat că trebuie să spui mulțumesc pentru masă și să te declari încîntat de orice ți se pune înainte. Se instalară amândoi în fotoliu. Melania scoase dintr-un ghem roșu două andrele, înfășură firul de lână pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a-și mai face uneori nevoile în aer liber; dar accidentul, m-a lăsat să înțeleg Domnul Andrei, nu fusese de fapt un accident. Cel care scăpase în copcă primise înainte câteva avertismente, fiindcă își permisese să vorbească prea liber, necuviincios despre taina Bătrânului; omul găsise în cameră, pe pat, scrisori de amenințare, compuse cu litere tăiate din ziar prin care era anunțat că dacă nu-și ținea gura și-și permitea în continuare să etc. etc. va trage consecințele. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tatăl lui avea șaizeci și trei de ani. Mama, cincizeci și nouă. Frații analizaseră finanțele, de față cu ei. Doar nu vorbești serios, îi spuse ea. — Ba da, zise el și o strânse de braț. — Ellis Jacob Levine, te porți necuviincios. — Mamă, tata și-a pierdut slujba. — Știu, dar avem o grămadă ... — Iar pensia lui e reținută. — Este doar ceva temporar. — Nu, mamă, nu este temporar. — Dar întotdeauna am avut o grămadă de... — Nu mai aveți. Gata. Nu mai aveți. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lăsase în jurul casei, dar îl reținea ceva, dacă am vorbi despre sentimente de oameni, n-am ezita să vorbim de scrupule sau delicatețe de maniere. Dacă i-au pus alimentele într-o farfurie, dacă n-au vrut să le adune necuviincios din noroiul de pe jos, atunci și apa ar trebui băută din recipient propriu. Trebuie să-i fie sete, spuse Marta, câinii au nevoie de multă apă, Are aici o mulțime de bălți, răspunse tatăl, nu bea pentru că nu vrea, Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a-și mai face uneori nevoile în aer liber; dar accidentul, m-a lăsat să înțeleg Domnul Andrei, nu fusese de fapt un accident. Cel care scăpase în copcă primise înainte câteva avertismente, fiindcă își permisese să vorbească prea liber, necuviincios despre taina Bătrânului; omul găsise în cameră, pe pat, scrisori de amenințare, compuse cu litere tăiate din ziar prin care era anunțat că dacă nu-și ținea gura și-și permitea în continuare să etc. etc. va trage consecințele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
discutasem înainte: "O iubire poate fi risipită în lucruri fără valoare." " Nimic nu e fără valoare din ce iubești", am contrazis-o, și, după ce am văzut-o plecând fără să spună nimic, m-am întrebat dacă nu cumva am fost necuviincios. ― Nu cumva te-ai îndrăgostit? ― De cine? ― De ea. ― Doamne, ce-ți trece prin minte... Ana e întocmai ca vântul. Și n-ai înțeles că iubirea e pentru mine ceea ce se opune spaimelor? Ajunge să văd cerul, chiparoșii, iarba însorită
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
s-o fac, eventual, altădată. Atunci ți-aș fi spus că în viața lui Giordano Bruno sunt multe lucruri ciudate. Acum, orice aș zice sună rău. Nu-mi cere să am o părere în privința asta. Aș fi ori nesincer, ori necuviincios. Cel mult, pot să recunosc că n-am avut ambițiile lui. ― Adică? ― Probabil, știi că a studiat retorica, logica și dialectica, înainte de a intra într-o mănăstire dominicană. Se zice că era atras mai mult de studiu decât de rugăciune
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
găoază. Mi-a zis așa cam până la doisprezece ani, și din când în când înțelegeam după expresia feței ce înțeles voia să dea de fiecare dată când rostea acel cuvânt. A fost mereu zburdalnic și mai e și-acum, câteodată necuviincios și violent, mereu cu ochii după muieri și gata să le dea poalele peste cap. Două seri la rând a trebuit să-mi relatez călătoria, mai ales Gailei, care dorea să știe amănunte despre Bizanț, despre moravurile și modelele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
despre Târgoviște ori despre prăvăliile din Sighișoara. În viața ei de ființă răsfățată exista totuși cineva care îi punea bețe-n roate și-i frângea elanurile. Iar acesta era Mașcatu, vătaful curții. Nu putea să spună despre el că e necuviincios ori că se poartă rău cu ea. În fond, el era șeful general al curții. Punea în mișcare toată lumea. De dimineață până seara se auzea, de la grajduri și până sus, în odăile cele mari ale casei, vocea lui puțin răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a făcut numărul cu torța umană. Marie avu iarăși acel dureros sentiment de trădare a cărui intensitate n-o putea nicidecum Înțelege. - Și eu, care eram sigură că-și dăduse viața pentru mine. 24 Scrîșnetul strident al șurubelniței electrice - sunet necuviincios În acel loc Închinat liniștii - Îl făcu pe pescărușul cocoțat pe cavoul familiei Kersaint să-și ia zborul. Armelle Îi aruncă o privire Îngrijată socrului ei, căruia pălăria neagră Îi accentua și mai mult paloarea. - Ar fi fost bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că într-adevăr CĂLĂTORUL ar putea pleca; se regrupează în jurul lui, perfide.) CASIERUL: O, nu, domnule! Să nu faceți una ca asta! N-are nici un rost să plecați... HAMALUL (Devenind alt om.): Domnule... e adevărat că ne-am purtat cam necuviincios... dar... (Repede, triumfător.) Ați putea lua masa cu noi! CASIERUL: Da! Ioana face niște... niște... salată grozavă! N-o cunoașteți pe Ioana... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pare jignit.): Eu nu mănânc niciodată, domnilor! HAMALUL (Pare că își dă seama de gafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Thomas ar fi putut să trăiască plăcerea Îndoită, dacă s-ar fi Împreunat, concomitent, cu Ingrid ori cu alta, iar prin partea lui femeiască, c-un bărbat, cu Jesper, de pildă, care ținea mult la el, și nu din porniri necuviincioase, ci pentru că În sufletul său de legionar exista un spirit de camaraderie aparte ce trebuia consumat; spre Thomas s-ar fi Îndreptat un asemenea sentiment; Thomas găsea, ipotetic, potrivită o asemenea Împreunare; nici urmă de stricăciune din partea vreunuia dintre ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cameră nu găsi nimic trebuitor. Scoase atunci din valiză puțină apă de Colonia cu care-și dădu pe față și pe păr. Acum nu știa ce să facă. Să stea în odaie cum îl îndemna ascuns timiditatea, ar fi fost necuviincios; să iasă, se temea să nu nimerească unde nu se cade, necunoscând casa. Aruncă o clipă privirile pe fereastra cea mică și constată că dădea într-o curte vecină. De altfel, era o fereastră condamnată, care ar fi urmat să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în care și impertinențele deveneau calități. Simpla prezență a unui bărbat, mai cu seamă tânăr și necăsătorit, o emoționa. - Maman, vine Pascalopol!... Maman, trece Filipescu! A fi acostată de un individ mai bine îmbrăcat pe drum nu i se părea necuviincios. Nu răspundea, firește, dar iuțea pașii, cu o mare surpriză pe față, în așteptarea unei asiduități mai flagrante. Aurica vorbea despre căsătorie cu un interes tehnic, ca și când ar fi fost unicul scop serios în viață. O căsătorie, oricât de banală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cunosc (era, la început, aproape o școlăriță), n-am ridicat niciodată la dânsa glasul ori mâna... ...O vedeam că e schimbată, că n-o mai interesam nici dacă mi-aș fi îmbrăcat pantalonii pe dos, încercam să-nvăț niște poezii necuviincioase ale băiatului ăla, Cărtărescu, s-o mai distrez, s-o mai ambetez, cum scrie acolo, dar ea își dădea cu plânsul pe față, mă asculta și apoi mă trimitea la culcare. Într-o seară, să fie acum șase luni, mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
profesoară de română și de engleză, era și țicnită, însă atât de tare o zdruncinase vestea că el va deveni poet, încît i s-ar fi părut necuvincios să-i strice o așa mare bucurie din prima. El nu era necuviincios. Se răsuci prin pat și își îmbrăcă, în fața portiței, pe dedesubt, un maieu vernil și-o izmană culoarea oului de rață, cu cracii prea lungi, căreia îi îndoi, de două ori, manșetele. Perfect. Îi va strica totuși bucuria dintr-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în dreptul meu să șed la masa mea. El răsări oleacă, dar nu spuse nimic. Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți... Era o necuviință... dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară... era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de [o] palmă și, pe o vioară cât cojița
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
totuși celei mai mari părți a matale îi pare bine să fie egală cu mine, adică egale între sine, pentru că și eu fac parte din partea cea mare a matale, care parte voiește suspomenitul lucru, după părerea unora din ai matale, necuviincios. {EminescuOpVII 319} Salut însă pe toți acei copii buni cari, încercîndu-se de mine, vor saluta cu părere de bine această scrisoare a mea; însă, fiindcă sălutări aeriane și necunoscute sunt imposibile și fiindcă nu voi să dau sinet în loc de bani
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ar putea gândi că trageți la preț tocmai la bunurile pe care le vrea el; ducându-se la altă prăvălie, ar vedea că nu este chiar așa și, probabil, s-ar Întoarce și altă dată; Însă, dacă sunteți arțăgos și necuviincios, clientul nu se va mai Întoarce nicicând. Străduiți-vă să nu vă pierdeți cinstea: e cea mai bună cale de a vă spori bunul renume, afacerile și averea. Nu vă lăsați pradă nimicniciei, ci puneți Într-o lumină favorabilă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și actualmente discuțiile pe astfel de teme se situează mai mult în zona faptului divers și a legii, foarte puține victime acceptând să își facă publice experiențele, atât din teamă de consecințe, cât și pentru că discutarea lor publică trece drept „necuviincioasă”. Din acest motiv, continuă să domine încă ideea că victima este vinovată, a făcut ea ceva să își provoace agresorul. Victima este culpabilizată și redusă la tăcere. De exemplu, datele Barometrului de gen, 2000, arată că, în România, 53% dintre
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
acestei urîte defăimări, desființează „pravilnic” pe fiul neascultător, nelăsîndu-i nici o moștenire. Și, pentru că fiul Îl Înjură grozav și se bucură cînd află că tatăl e bolnav, Pann lasă cu limbă de moarte să nu vină la Înmormîntarea lui. În spatele fiului necuviincios stă, desigur, mama: femeia diabolică. Pann nu uită, nici În pragul morții, jignirea ce i-a fost adusă În tinerețe. În adiata citată, poetul laudă pe Catinca, ultima nevastă: „Comoară mi-a fost soția, Care foarte m-a iubit... .................................... În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]