951 matches
-
păcatul", 2) După titlu, urmează cuvintele: Actul I și apoi dedesubt cu petit: ŤHolul unei mari curți boierești, la țarăť. În loc de hol, eu aș fi crezut că merge Ťantreulť, dar am văzut că cei de la București se făceau că sunt nedumeriți, așa că las la aprecierea dșumneațvșoațsștrăț între aceste două cuvinte. 3) Urmează, apoi, după cum e pe manuscris, coloană cu coloană, dar greșelile de ortografie nu mă privesc pe mine, ci pe dșumneațvșoațsștrăț. Manuscrisul ce vi l-am dat e o transcriere
O scrisoare necunscută a lui Gib. I Mihăescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/12378_a_13703]
-
a cumpăra ieftin, pământuri și ape, și de a le revinde cu milioane de dolari. În spatele acestei afaceri se află Noah Cross, tatăl lui Evelyn și fostul partener de afaceri al lui Hollis. Jake se implică din ce în ce mai mult fiind însă nedumerit de interesul manifestat de către Evelyn și Noah Cross pentru fata cu care fusese văzut Hollis. Nimic nu părea fi ceea ce este, nici soția, nici afacerea și nici măcar sinuciderea. Premii: 1975 - Filmul câștigă premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu, dar
Chinatown (film) () [Corola-website/Science/315258_a_316587]
-
motan prima dată în bucătăria Ducesei, iar mai apoi afară pe una dintre crengile unui copac, apărând și dispărând. Acesta discută cu Alice într-o manieră amuzantă dar și vexantă. Uneori motanul ridică probleme filosofice care o enervează sau o nedumeresc pe Alice. Totuși, se pare că acestea o și binedispun în momentul în care apare pe terenul de crochet al Reginei de Inima Roșie, iar când este condamnat la moarte îi buimacește pe toți cand își arată doar capul, fără
Motanul Cheshire () [Corola-website/Science/318958_a_320287]
-
în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet. Politicianul nu a rămas în închisoarea din Sighet decât până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei. Nedumerit asupra motivelor pentru care fusese adus de la Sighet la București, Tătărescu încearcă să aducă din proprie inițiativă un supliment de informații despre activitatea sa politică trecută, întocmind un foarte lung memoriu referitor la istoria politică a României în care a
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Nu există nici o dovadă științifică că universul nostru se află într-o stare de rotație. Cu toate acestea, rezultatul obținut de Gödel a arătat că teoria relativității nu exclude o mișcare înapoi în timp. Într-adevăr, Einstein însuși, a fost nedumerit de acest fapt. Un univers rotativ este o idee care amintește de astrologia antică, care a imaginat observatori grupați pe pământ și sfera celestă rotindu-se în jurul lor. Dar, în concepția lui Gödel, galaxiile nu sunt singurele lucruri aflate în
Mașina timpului () [Corola-website/Science/318627_a_319956]
-
regăsesc perfect în prezent. Autorul își imaginează realitatea viitoare și o prezintă cititorilor printr-o cuvântare asemănătoare celebrei cuvântări ciceroniene rostite împotriva lui L. Sergius Catilina, după descoperirea conspirației acestuia împotriva republicii. Intriga o constituie momentul deschiderii parantezei istorice care nedumerește cititorul, îl face să-și pună întrebări, deoarece autorul, deși afirmă că a deschis o paranteză explicativă, intervine într-un mod contradictoriu, adresîndu-se în mod direct cititorilor:"- Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu." Cititorilor li se
Cronica fantastică () [Corola-website/Science/300015_a_301344]
-
bucura ca fratele lui să îl viziteze. Fratele său, care folosește numele "Spider" (Păianjen), îl vizitează în dimineața următoare și este șocat de aflarea veștii morții tatălui lor. Imediat, el pășește într-o fotografie a casei copilăriei lor, iar Charlie - nedumerit de brusca dispariție - merge la serviciu. Spider revine în aceeași noapte, măcinat de regretul că Anansi a murit, iar el a fost atât de nepăsător încât nu a observat asta. Pentru a-și alina tristețea, ce doi se îneacă (la
Anansi boys () [Corola-website/Science/320469_a_321798]
-
parc Safari, printre alții -, în timp ce amenințarea războiului între Wachati și Wachootoo este în creștere. Acest lucru se dovedește dificil, mai ales că vor avea loc încercări de ucidere a lui Ace și tentative de seducere a sa de către prințesa Wachati. Nedumerit de mister, Ace îl consultă pe marele stareț prin proiecția astrală. Sfătuit de stareț, Ace deduce că Vincent Cadby a luat liliacul și l-a angajat pe Ace pentru a elimina suspiciunile implicării sale. El a plănuit să permită distrugerea
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
Mihu a romanului lui Marin Preda. În acest sens, Eva Sârbu scria următoarele: "„«Marele singuratic» este, fără îndoială, o adâncă plecăciune pe care cinematograful o face în fața literaturii. Ca film, el poate să placă, să displacă, să încânte sau să nedumerească, în nici un fel și în nici un chip nu poate trăi indiferența. Pentru că literatura în fața căreia se înclină poartă semnătura lui Marin Preda, dar și pentru că cel care face această plecăciune este Iulian Mihu. Un regizor cu ale cărui filme poți
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
întâmplări. Astfel, inginerului francez Bernard venit în Moldova pentru exploatarea lemnului îi dispar rapid și inexplicabil unele obiecte de valoare valoroase din cabana construită în apropierea unui sălaș de țigani lingurari, considerați ca urmași ai unor imigranți pecenegi. Străinul este nedumerit de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un obiect care nu putea
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
de Dimităr Peev. Strașimir Lozev îi oferă unui om de știință un cilindru transparent cu pereții netezi în care se afla o vergea subțire albicioasă. Cei doi nu reușesc să taie firul (cu diametrul de 0.,07 mm) cu foarfeca, nedumerit omul de știință duce firul în laboratorul său din Sofia. După ce atârnă o masă de 5 tone de fir acesta încă rezistă. Lozev avea acest fir de la unchiul său, căpitanul Proinov, care a găsit obiectul în 1912 la hogii turci
Enigma Văii Albe () [Corola-website/Science/336869_a_338198]
-
este de acord: O lună mai târziu, prefectul îi face o nouă vizită lui Dupin, primind scrisoarea în schimbul recompensei de 50.000 de franci. A luat-o și, fără să mai spună ceva, a plecat să o dea proprietarului. Fiind nedumerit, naratorului i-a fost explicat modul în care Dupin intrase în posesia scrisorii. El afirmă că poliția din Paris este competentă în anumite limite și a subestimat cu cine avea de-a face. Polițiștii nu descoperiseră scrisoarea deoarece aceasta nu
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
la început, Ernesto își va da seama că toate visele sale de fericire vor fi nemilos spulberate. În acest timp, frumoasa Norina nici nu bănuiește gravele evenimente ce se petrec. Scrisoarea "de adio" pe care o primește de la Ernesto o nedumerește, dar sosirea doctorului Malatesta o va lămuri și liniști. Pentru a-și ajuta prietenii, pe Ernesto și pe Norina, șiretul doctor a pus la cale un plan dibaci: o va prezenta pe Norina lui Don Pasquale drept sora sa, va
Don Pasquale () [Corola-website/Science/307544_a_308873]
-
privind peisajul pictat pe arzător, imaginația lui prinse aripi. „Unde-o fi asta, mă întreb?” Munți și poduri de piatră, turnuri și oameni, veșminte și bărci, cum nicicând nu mai văzuse, erau pictate cu indigo pe porțelanul alb. Toate îl nedumereau profund. „Ce țară să fie oare?” Nu putea ghici. Avea istețimea și setea de cunoaștere proprii oricărui băiat și, dorind cu disperare un răspuns, își încordă imaginația în căutarea unei explicații care să-i umple singurătatea. Putea exista cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
simți în piept o fierbințeală intensă ca focul. Când Nene deschise poarta și se uită în jur, Tokichiro fugea deja fără să privească în urmă. Când ajunse la colțul primei străzi, întoarse capul. Nene stătea lângă poartă, cu o expresie nedumerită pe fața ei palidă. Tokichiro se întrebă dacă nu cumva era supărată pe el, dar în același timp începu să se gândească la plecarea de a doua zi dimineață. Îl însoțea pe Seniorul Nobunaga și i se interzisese să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să stăm de vorbă în voie. Azi am de făcut câteva treburi, se ridică Nobunaga, încheind scurt întrevederea. Mai târziu, îl chemă pe Hideyoshi la o convorbire privată. Indiferent ce vorbiră cu acel prilej, după ce terminară Hideyoshi păru teribil de nedumerit. Dar, fără a-i aduce nimic la cunoștință lui Osawa, continuă să joace rolul gazdei cordiale, întreținându-l pe general la Castelul Muntelui Komaki. — Vă voi înștiința în amănunt ce a spus Domnia Sa, după ce ne întoarcem la Sunomata. Odată reveniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
adevărul este... — Adevărul este că ce? — Am lăsat o... persoană la hanul acela din orașul castelului și, devreme ce m-am gândit că i-ar fi urât acolo, am primis că mă întorcdiseară. — Persoana asta e o femeie? Nobunaga era nedumerit. Emoțiile pe care i le trezise vestea morții lui Shingen erau atât de îndepărtate de grijile lui Hideyoshi. — Du-te în seara asta la han, dar mâine să te întorci la castel. Poți aduce și „persoana” cu tine. Acestea fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu ești mai puțin învățat decât Mitsuhide și ai făcut unele cercetări în construirea de castele, pare-mi-se. Ce părere ai despre construcția unui donjon Ei, Ranmaru? Observând tăcerea jenată a pajului, îl întrebă: — De ce nu răspunzi? — Sunt prea nedumerit, stăpâne. — De ce? Sunt stingherit, se prosternă Ranmaru cu fața peste ambele mâini, ca și cum i-ar fi fost o profundă rușine. Seniorul Mitsuhide se poartă urât. De ce-aș avea eu idei originale despre construcția donjonurilor? La drept vorbind, doamne, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o rază de lumină. Hanbei se afla aproape de moarte și nici chiar Hideyoshi nu putea fi sigur de propriul său răstimp de viață, dar pentru un moment ochii li se luptară în tăcere. — Știu că, în adâncul inimii, probabil sunteți nedumerit de lucrurile pe care le spun, fiindcă acum îl serviți pe Seniorul Nobunaga. Vă înțeleg sentimentele. Dar Providența l-a adus în mod vădit pe scenă pentru a îndeplini o misiune dificilă. Nici dumneavoastră și nici Seniorul Ieyasu nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Servitorul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea. Emisarul clanului Mori îngenunche în poziție cuviincioasă. Simțind cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, în Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se aflau în drum spre provinciile din apus. Drumul spre Bitchu nu era singurul care i-ar fi dus la destinație. Dacă din Kutsukake coteau la dreapta, puteau trece prin Oharani, pentru a ieși în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ale celor circa zece clădiri ale mânăstirii, ceva puternic ca un cutremur zguduind toată scoarța pământului se transmitea printr-un zgomot greu de definit și un înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de puternic, e firesc să se simtă nedumerit într-un asemenea moment. Sângele se retrase chiar și din obrajii lui Nobunaga, iar pajii care-l slujeau păliră cu toții. Dar probabil că nu stătură nemișcați mai mult timp decât să respire de două ori. Aproape imediat, cineva veni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chipuri arătau să se lăsaseră amăgiți spre a crede că, deocamdată, n-avea să mai înceapă nici un război. — Seniorul Hideyoshi însuși călărește chiar în frunte. Au venit forțele lui Tsutsui, precum și armata Seniorului Niwa. Dar vocile de pe marginea drumului erau nedumerite cu privire la destinația acelei expediții. Coloana șerpuitoare de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război încărcate cu trupe începură să despice valurile albe în formație strânsă, îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să ia poziție în calea avansării inamice, dar praful acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul în raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise la marginea muntelui, observând de departe situația. Intențiile sale îi nedumereau chiar și pe generalii din jurul lui. Doi dintre samurai, însă, îi aduseră calul. „Ei, acum s-a hotărât să intre în luptă.” În adâncul sufletului, asta părea să fie speranța soldaților. Dar, în timp ce se sălta în scări, Inuchiyo îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două, trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un obraz. Era nedumerit. Spatele său rotund începu să se miște puțin dintr-o parte în alta. Mâna stângă îi căzu la loc pe genunchi. — Tadatsugu, ești sigur? întrebă el. — N-aș fi venit cu una cu două să vă raportez așa ceva. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]